126 matches
-
în oglindă, cam de aceleași gingașe sentimente față de semeni. Lepra naționalismului nu va dispărea cu una, cu două, ba chiar sunt semne că dă lăstari și în țări civilizate, unde o astfel de boală părea eradicată o dată cu variola, malnutriția și oftica. N-ar fi exclus ca puseurile naționaliste din Occident să constituie reacții paradoxale la agresivitatea corectitudinii politice, ideologia extrem-stângistă care a confiscat toleranța, bunacreștere, inteligența conviețuirii sociale, transformându-le în armă ideologică. în fond, e mai ușor să gargarisești prin
Costul prostiei bine informate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14454_a_15779]
-
și mai plurivalenți. Apropo, să nu ți puni dracu să ți orientezi cătri gimnastică de performanți, că m-am băgat deja eu în lotul național. O să fiu number one, mai tari chiar și diecît Nadia! Să vezi ce-o să ți oftici, mîți mediocri ci ești! (Acest text este un pamflet)
Andreea Marin către Mihaela Rădulescu: O sî ti oftici, mîţî mediocrî ci eşti! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21203_a_22528]
-
ani într-un cămin de educație național-socialistă, unde își va petrece anii războiului, în intervalul dintre Anschluss-ul austriecilor la Reich și ziua cînd nemții vor fi eliberați de ei înșiși de către învingători. Lipsei părinților i se va adăuga îmbolnăvirea de oftică, copilul fiind la un pas de moarte în urma unei crize de pleurezie tuberculoasă. Sechelele bolii îl vor chinui mereu, sporindu-i irascibilitatea unei firi rebele, căreia lumea îi părea ostilă. Mai mult, școala îi repugnă de la început, Bernhard întrerupînd supliciul
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
dezamăgiți: personaje ca Fana din romanul lui Zamfirescu sau ca Marieta în romanul modestului C.Barcaroiu. În periferia Bucureștilor din romanul său (intitulat, desigur, Periferie), unde „bălăriile... întrec în înălțime ridicăturile de pământ cu chip amarnic de case”, unde „sifilisul, oftica și foamea învrăjbesc oamenii și-i strâng în același timp în cea mai cumplită existență, care nu se deosebește întru nimic de viața animalelor”, boala și mizeria sunt învinse pentru moment de o vitalitate neașteptată, cuceritoare: „În ciuda vântului pustiitor însă
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
spun același lucru - se întâmplă și după confiscarea comunistă a artelor românești. Multă măiestrie, bunăoară, găsim în chinuitul poem al lui Ion Barbu "Bălcescu trăind", în gloria "republicii române populare"! Autorul "demască" burghezo-moșierimea ("ai multursuzei tagme gianabeți") care, cu complicitatea ofticii și a exilului, l-au ținut pe Bălcescu "sub peceți" fiindcă era "inima dintâi republicană". Pe cine vizează acuzația că: "iar zveltei libertăți suciră trilul"? Nu pe comuniștii care, chiar în anii când Ion Barbu se forța să intre în
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
fanfaronadă a "priceputului", la cel cald, pe înțeles, de la paracenteză, glicoliză, mezenter, septicemie, termeni folosiți pînă astăzi, mai mult sau mai puțin pricepuți, purtînd în sunetele lor ceva din asepsia saloanelor și din secretele breslei, la cancer de țîța dreaptă, oftică, maiu (pentru ficat), răpciugă, ponoase ale limbii vechi, de țară, pe care, în forma asta, pentru culoare, nu le mai recuperează decît literatura. Radiografie a gîndurilor unei epoci în care știința, la nivel lexical, e mai mult un snobism decît
Numai vorbe și descîntec... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8457_a_9782]
-
trupa Auăleu și-a luat Umbrelele și-a plecat la Lyon, să participe la unul dintre cele mai importante festivaluri teatrale studențești din Franța, alături de șase trupe franceze și încă cinci din străinătate. din presa vremii acum... 100 ani „Pustiirea ofticei. În noiembrie 1905 au murit de oftică în țara noastră 5 063 indivizi, dintre cari 99 au murit în comitatul nostru“. (Drapelul din 31 ianuarie 1906). 75 ani „Ședință de muzică românească la Viena. Romania Juna, societatea academică literară din
Agenda2006-04-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284662_a_285991]
-
a plecat la Lyon, să participe la unul dintre cele mai importante festivaluri teatrale studențești din Franța, alături de șase trupe franceze și încă cinci din străinătate. din presa vremii acum... 100 ani „Pustiirea ofticei. În noiembrie 1905 au murit de oftică în țara noastră 5 063 indivizi, dintre cari 99 au murit în comitatul nostru“. (Drapelul din 31 ianuarie 1906). 75 ani „Ședință de muzică românească la Viena. Romania Juna, societatea academică literară din Viena, a organizat la 24 ianuarie o
Agenda2006-04-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284662_a_285991]
-
fată mare de nu-l vezi prin crâșmă. Are o mică turmă de oi a lui și câteva văcuțe, deci e om gospodar, la locul lui. Gheorghe al lui Costache Cristescu s-a stins și el tot de tânăr, de oftică, rămânându-i și lui copii mici. Aurica era șchioapă de un picior, că-l avea mai scurt și din această cauză n-o mai lua nimeni și a fost nevoită să o mărite cu Beșoi al lui Harapu, care păștea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Și cum în acea vreme era la modă plecarea la muncă la mină, a plecat și Beșoi cu Aurica lui. Cu el a plecat și Costache al lui Costache Cristescu. Aurica și-a găsit obștescul sfârșit la Petroșani, tot de oftică. De menționat că acest Cristescu avea o covată mare de doi metri și jumătate de lungă și lată de vreo 80-90 cm, pe care o ținea pe prispă. Mulți morți au fost scăldați în această covată, printre care și copiii
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
demolat. ș...ț Trăim într-o țară în care hărnicia și creativitatea, stricta determinare de a face ceva bun sunt, din plecare, vinovate". l Nu fără legătură este un excelent punct pe i pus de Alex. Leo Șerban în articolul Oftica: "Una din modalitățile cele mai simple pentru a lua pulsul ofticii la români este citirea comentariilor de pe edițiile online ale ziarelor. Aici, oftica - această boală 100% românească - este la ea acasă, ba chiar mai mult decât atât: dă pe-afară
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
creativitatea, stricta determinare de a face ceva bun sunt, din plecare, vinovate". l Nu fără legătură este un excelent punct pe i pus de Alex. Leo Șerban în articolul Oftica: "Una din modalitățile cele mai simple pentru a lua pulsul ofticii la români este citirea comentariilor de pe edițiile online ale ziarelor. Aici, oftica - această boală 100% românească - este la ea acasă, ba chiar mai mult decât atât: dă pe-afară, mustește și se-ntețește, alimentată egal și cotidian de bălegarul nr.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
l Nu fără legătură este un excelent punct pe i pus de Alex. Leo Șerban în articolul Oftica: "Una din modalitățile cele mai simple pentru a lua pulsul ofticii la români este citirea comentariilor de pe edițiile online ale ziarelor. Aici, oftica - această boală 100% românească - este la ea acasă, ba chiar mai mult decât atât: dă pe-afară, mustește și se-ntețește, alimentată egal și cotidian de bălegarul nr. 1 al forumurilor: anonimitatea." Cu un umor și un bun-simț și ele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
a întrerupt Ion Cotman. Se prinde, nu se prinde, pescarul știe doar să-și ia sculele și să deie fuguța la baltă. Așa era și bunicul meu. Dumnezeu să-l hodinească. El nu putea munci, pentru că avea un fel de oftică. Răsufla greu. La cea mai mică opinteală, începea să sufle ca un gânsac. Bunica, însă, era femeie aprigă, pe când bunicul... mai lasă-mă să te las. In rest, om de treabă. Dimineața, când soarele ieșea de după colțul pădurii, numai ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la el acasă. Te-ai prins? Le arăți la cititori și casa lu' aia sau a lu' ăla. Românii-s morți să se uite peste gard și să comenteze după, să facă bășcălie la greu ori să se înverzească de oftică, iar omu' sau femeia de succes se dau de ceasu' morții să-și arate vilocu', apartamentu' de lux, 'ște treburi. Parcă-i și aud: Am colaborat minunat cu arhitectu' meu, cu dizainăru' de interioare". P-ormă: "Măsuța asta de ceai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
după meci, pentru un zar, o carte, alea-alea și, la o adică, dacă pică la drum de seară sau de zi, pentru o bagaboantă mai fâșneață. Nu de alta, dar, așa cum afirmă el cu mândrie, iar nevastă-sa cu oftică-n glas, e cam gagicar. Toate aceste mici, însă atât de necesare și firești bucurii masculine ale vieții trebuie întreținute din bănuții aceia de care am vorbit mai înainte. De unde provin ei? Fraierii nu prea știu. Băieții deștepți, da. Ei
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o hotărîre finală. Am așteptat destul, zice Roja. Și tot nu s-a întîmplat nimic, nici după ce a curs atîta sînge. — în plus, dacă totul va fi făcut cu cap, vă garantez eu că toate pramatiile astea o să moară de oftică atunci cînd o să-și dea seama că în stradă s-au aflat și revoluționari pe bune, poate chiar eroi adevărați. — Eroi? Revoluționari? Unde? întrebă Roja, simțind că vocea începe să-i tremure, că vorbele i se opresc în gît, de parcă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
rog, de ce ții morțiș să folosești mereu cuvântul ăsta? — Acolo, în munți, băieții nu folosesc cuvântul „a fute“? — Nu, mi-a răspuns ea condescendentă, în nici un caz ca tine. — Păi, am spus eu, îmi închipui că n-au adunat atâta oftică la viața lor câtă am adunat eu. Și-atâta dispreț. Și m-am întins fulgerător spre piciorul ei. Fiindcă niciodată nu-mi ajunge. NICIODATĂ. Mereu trebuie SĂ AM. Dar ce anume să am? Nu! țipă ea la mine. — Ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Florian din București!, carasu’ să mi-l belești, Migu e descalificat, nu se vorbește așa la o balcaniadă, medalia de argint Pipiță Nicușor!, un întreg stadion îl ovaționează, Pi pi ță!, Pi pi ță!, Migu s-a apucat, probabil de oftică, să șteargă cu teneșii toate zânele, concursul s-a terminat, bună ziua!, o să facă spume proastele alea de Miruna și Tatiana, de parcă d-asta nu mai pot io, doar să chițăie puțin și văd ele pe dracu, zânele au devenit diforme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bot, pe bunică-sa pe post de baiaderă, cu salbă la gât, cu struguri pe șolduri și nuferi în buric lui Cristinel al doilea, la Ciurea. Poate asta merge! Îi fac palatu’ gigea, să crape fierea-n dușmani, să dea oftica-n vecini, să mor io! Măcar acolo pot să mă-mbăt, să cânt la acordeon, să mă piș din balcon, că n-au budă în toată căsoaia. Știu să cânt la acordeon... Și-s veseli oamenii... De pe un ziar pătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din prejma portului se stingea fulgerător din viață, de aprindere de plămâni, o prostituată pe nume Marieta. Ucraineanul Bandura, marinar și revoluționar, susținea că „se mistuise din dragoste“. Trupu‑i divin nu se putea căptuși cu o chestie ordinară, apoi oftica era o „boală burgheză“. „S‑a mistuit ca arsă pe rug“, zicea el. Deși de la acel episod trecuseră aproape cinci ani, vocea lui Bandura căpăta În acele momente inflexiuni grave, părând gâtuită și podidită de tuse. Și nu atât din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Luana plânse cu lacrimi amare iar bărbatul se tot învârti în jurul ei, neștiind cum s-o mai împace. Ea amenința: Să știi că mă angajez tonetară. Am să vând gumițe și chiloți până când am să mor de frig și de oftică. De-a lungul străzilor se înșirau tarabe pline de toate mărunțișurile lumii. Atârnau, ca la bazar, haine, jucării, papuci de casă, într-o obositoare multitudine de culori. Înghesuiți în spațiul neîncăpător, vânzătorii de tonetă se zgâiau prin gemulețul minuscul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o hotărîre finală. Am așteptat destul, zice Roja. Și tot nu s-a întîmplat nimic, nici după ce a curs atîta sînge. — în plus, dacă totul va fi făcut cu cap, vă garantez eu că toate pramatiile astea o să moară de oftică atunci cînd o să-și dea seama că în stradă s-au aflat și revoluționari pe bune, poate chiar eroi adevărați. — Eroi? Revoluționari? Unde? întrebă Roja, simțind că vocea începe să-i tremure, că vorbele i se opresc în gît, de parcă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de orice echivoc, ca glumele spuse de bețivi: „Unui afemeiat cu chelie: Când te ții de ghidușii / Și mai faci pe fantele, / Zi-mi: cu care din chelii / Zăpăcești amantele??“ „Cu noaptea-n cap...: Baba asta cu dambla / Și cu oftică pe moșu’ / Cică nu s-ar ambala, / dacă i-ar cânta... cocoșu’!“ „Tâmplarul mahmur către soție: Când lucrarea i am gătat, / Jupânița cea bălană / M-a cinstit și m-a rugat / Să-i mai bat un cui... în blană!“ „Minifabulă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
am fost transportat în taxiul lui Karl Lidén la școala din Norsjövallen. Litera ucide, iar duhul dă viață! Tata hotărâse că școala din Avabäck nu era potrivită pentru mine. Acolo se aflau copii mai mult sau mai puțin muribunzi din cauza ofticei. La Norsjövallen epidemia fusese eradicată. Din sus, pe drumul dinspre Mină, venea Konrad Lindgren cu calul și căruța lui de mărfuri. La râul Mellan stătea și pescuia Arnold Landin, aplecat peste parmalâcul podului. Era 24 august. Atunci a început de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]