84 matches
-
intri, piciule! În timp ce înaintam în grădina părăginită unde tufele de leandri lîncezeau la umbra salciei iar irișii putrezeau prin colțuri jilave în lipsa soarelui, mă întrebam cum de izbutiseră înfometații charnegos să capete strania autoritate de a sta de vorbă cu ofticoasa. Și m-am gîndit iar că, deși trecuseră doar patru luni de cînd se scurgea gazul și ne întîlneam cu toții în barul Comulada și-n sălile de biliard din locaul Juventud, parcă trecuseră ani de atunci. Doamna Anita m-a
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
vanitatea l-au făcut să rupă pe rînd cu toți binefăcătorii săi, în grațiile cărora se strecura în mod iezuit. Sfîrșitul său pare tot un episod dintr-o operă romantică: murea tînăr încă, nenorocit și singur, la un spital de ofticoși, dar era purtat în ultimul său drum de Kogălniceanu și de C.A. Rosetti, era deplîns și absolvit de culpe de cei mai mari poeți ai noștri. Iată acel necrolog de pomină, în care atoateiertătorul Eminescu își omagia fostul adversar
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
de Dumnezeu la un om religios ajuns în stadiul final al suferinței determină o singurătate atît de copleșitoare, că, de-ai putea scăpa o lacrimă, ea ar otrăvi întreg pămîntul, stelele s-ar învineți iar soarele ar răspîndi o lumină ofticoasă și sfîșietoare". Să închei incursiunea, printre luminiscențele acestei cărți, cu încă o cugetare, firește tot paradoxală, despre înjurătură: "Cu cît paradoxele asupra Divinității sînt mai înfiorătoare, cu atît îi exprimă mai adecvat esența. Pînă și înjurăturile sînt mai aproape de Dumnezeu
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
care pun multe semne de esclamare, care am inpresia că sunt cam isterici și țipă, din cauză că am auzit că, atunci când pui multe semne de esclamare, țipi! Mam întrebat degeaba jurnalule, că văd că num-i răspund. Țiam zis că sunt cam ofticoasă. Asta e. Știi ceva? De fapt, nici nu mă interesează de ce pun multe semne de exclamare, sâc!!!!!!!!!!!!!!! Mai ții minte, jurnalule, când ma apucat spumingul și mam despărțit de cea mai bună prietenă a mea? Nu mai am găsit altă
Unde face caca şoricelul care ne roade de stomac? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19998_a_21323]
-
vîsleai, spintecînd negrul lac,/ Eu sorbeam crinii albelor rochii/ Și doi ochi, două-adîncuri de lac” (Sub vraja trecutului). Nu lipsesc nici consonanțe bacoviene: „În toamnă, cînd cerul își plînge/ Mîhnirea, stropind chiparoșii,/ Prin parcul cu-aleile triste,/ Ca umbrele trec ofticoșii/ Flegmatici, tușind în batiste,/ Și scuipă petale de sînge,/ Ca purpurul frunzelor roșii” (Toamna în parc). O notă particulară întîlnim în expresia unui simțămînt campestru, al spațiilor largi de stepă, ale căror arome aspru-fragede insinuează un fior al infinitului: „Și-
Un poet basarabean by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4310_a_5635]
-
zugrăveală în comparație cu onoarea de poet? Melania îi iubea pe poeți. Mult îi mai iubea Melania pe poeți... Pe însoritul și omniscientul Blaga, pe delicatul Florin Mugur, pe alcoolicul și dogitul Nichita cu tot șirul lui de amante, pe întristatul și ofticosul Bacovia, pe nebunaticul Sorescu și pe atât de mulți alții care i se cuibăreau seara de-a valma în așternuturi, foșnind cu subînțeles dintre pagini. Care cu mâini lungi de pianist, care cu cearcăne albastre de alcool, care cu buzunare
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
peste ai cărei pantaloni Îi atârna un drăgălaș colac de grăsime. Un băiat blond, aflat la rând Înaintea mea, i-a spus ”mulțumesc, tanti Filomela!”. Avea buza de sus despicată, tanti Filomela, și o voce foarte groasă și zgâriată, de ofticos. Cred că nu i-am plăcut (e drept că mă uitam cam insistent la buza ei de iepure), pentru că mi-a Întins restul zornăitor, cu o mână repezită, care mă elimina rapid din peisaj. Traversez o alee măruntă, ticsită cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu ești băgată-n manevra asta. Da' atunci cine? Cine putea să intre-n camera asta, că doar am încuiat-o cu cheia, dă-o dracu'! Mi-aduc aminte perfect." " Da' nu-ți aduci aminte că, după aseară, bănuitor și ofticos cum ești, az-dimineață, dă la prima oră, mi-ai zis să-ți dau cheia d-aci?", făcu triumfătoare și totodată jignită secretara. "Ba da", făcu tânărul manager, evitându-i privirea acuzatoare. Deschise sertarul de la birou și zări cheia așezată cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
se trage ca nebunu’, gata, te-am prins, se potolește, mă potolesc și eu, îi dau drumu’, o ia din nou la fugă, da’ să creadă el că mai alerg io după proști ca el. Lasă-l mă că e ofticos, zice și Migu, fricosu’ ofticosu’!, Pipiță se dă mare, dansează din buric pe melodia fricosu’ ofticosu’, încearcă să ne enerveze, să vezi ce capace-i trag, zice iar Migu, n-alerg io după toți proștii zic și eu, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
picoare. Iată cum sună unul din poemele sale, intitulat Morile: "...Ni s-a luat apa,/ ni s-a luat rîul,/ ni s-a luat grîul/.../ Ni s-a luat aerul,/ ni s-a luat vîntul,/ și cîntul, și cîntul.// Libertate ofticoasă. Pace, umilință./ Vreme care/ între butucii minciunii ne strînge./ A rămas doar moara/ de sînge, de sînge.// Toate sînt, frățioare,/ Împotriva-mi, împotriva-ți!/ Auzi? Departe/ în zări străine,/ huruie mori diavolești/ de crivăț, de crivăț. // Ci, iată, din trudă
Cîteva gînduri despre Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/7643_a_8968]
-
Sfîntul Haralambie și Sfîntul Mina (acesta pentru hoți). Singurul Vodă avea doctorul și spițerul lui, iar pentru nemți și pentru unguri era doctorul Baratu (un arhimandrit catolic, parohul Bărăției), care știa prea bine una și singură doctorie, a tămădui pe ofticoși cu broaște țestoase și iată cum: avea într-o încăpere 50-100 de broaște pe care le hrănea numai cu dulceață de trandafiri, la un caz de oftică le tăia capetele și picioarele, iar trunchiurile le fierbea, zeama o dădea drept
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13681_a_15006]
-
l-am înduplecat să mă lase în pace. Și-a retras mâna și a mormăit, ca pentru el: - Mda! Ați făcut bine că nu l-ați adus la școală și nici nu este cazul să-l aduceți curând. Decât savant ofticos, mai bine măgar sănătos. Și a plecat. Dar vorbele dumnealui m-au făcut să bâzâi: - Hââ! Eu vreau să merg la școală! N-ați zis că trebuie să mă fac cărturar? - N-ai auzit? Decât savant ofticos... - Eu vreau să
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
curând. Decât savant ofticos, mai bine măgar sănătos. Și a plecat. Dar vorbele dumnealui m-au făcut să bâzâi: - Hââ! Eu vreau să merg la școală! N-ați zis că trebuie să mă fac cărturar? - N-ai auzit? Decât savant ofticos... - Eu vreau să fiu cărturar, nu savant! - Cărturar, savant, tot aia e! Mai bine să fii măgar sănătos! Vorbele astea ale mamei m-au derutat. Sigur că habar nu aveam cu ce se mănâncă savanții și cărturarii, însă știam perfect
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
culegi multă-nțelepciune și, la drept vorbind, nu mai ești ia, așa, o vacă de muls pentru fiecare. Și-apoi, nu crede preacuvioșia-ta că sus, în împărăția Sa, Domnul are nevoie nu de oameni sarbezi la față, ticăliți și ofticoși, ci de oameni unul și unul, cu știință-n ale flintei, cu păcatul la cingătoare, la vedere, nu ascuns în cine știe ce ungher al trupului ori al minții. Căci lupta Celui de Sus cu Necuratul nu s-a sfârșit; dimpotrivă, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Turcoaica era deja prea bătrână, într-un fel o moștenisem de la tata, n-avea niciodată chef, era acră, făcea totul în silă, de parcă eram tata. Albaneza, deși foarte harnică și gospodină, era cam mică de statură și tușea mereu, era ofticoasă, răcise pe drum, o luasem într-o iarnă, iar poloneza, bre, altfel frumoasă de pici, băga întruna fitile printre celelalte, le tulbura, nu-i stătea gura o clipă și nici treabă nu făcea. în fața mea nu îndrăznea să spună o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se poate de nepoliticos să-l întrerupă pe John Euripide. Începură să aplaude răzleț, dând astfel tonul întregii săli, ce izbucni în răgete de bucurie. Frenezia dură minute în șir, fără să o poată opri cineva, în vreme ce individul pipernicit și ofticos ce îmi reținuse atenția de la bun început privea asistența cu o trufie de neînchipuit, frecându-și mâinile. Cât despre mine și Maro, trebuie să spun că râdeam în hohote, ținându-ne cu mâinile de burți. - Exact, punctă Euripide, pleoscăind. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Todică Publicat în: Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016 Toate Articolele Autorului De la mine din parcare, Într-o zi destul de mare, A venit cu botu’ gros Un vecin ambițios, Mare-n stat și musculos, Și cheptos, dar și burtos, Ofticos și arțăgos... - Să mai spun? E de prisos! - Cum se-ntâmplă mai mereu, De binețe nu-i dau eu? Că el e mai-nalt ca mine, Iar în vârstă și mai bine! Că la școală a-nvățat, Că orișice bărbat
POLITICOSUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363525_a_364854]
-
ca fericirea unui cățel care stă la soare, îi spunea foarte bine dispusă, soțului care moțăia sub un ziar al partidului: - Bă, Veronele, cîn’ m-or vedea pârțotinele alea așa dă bronzată, bă o să crape pipota-n ele dă haștine ofticoase, lovile-ar brînca-n mațe că numai la alte alea le e gândurili, iar la muncă numa’ io bă, auzi, numa’ io, care-s șefă nu-i așa, da' las că n-are ele zile cu mine că io le sunt nănașa
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
rărunchi, fiere, surpătură, ajungând la opt, dar le-am dus cu bine, căci ne irosim anii de viață pentru bani și apoi cheltuim banii pentru zile de viață pentru bani pentru zile de viață, dar ce faci dacă ai punga ofticoasă ? Nu știi de viață dacă n-ai văzut un om murind în chinuri ! Nimic... Știu că pentru fiecare nici toate durerile din lume nu sunt cât durerea lui de măsele... Durerea și moartea îți aduc aminte de Dumnezeu... Eu am
OBLOJEALĂ ÎN BOLNIŢĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348647_a_349976]
-
și anevoios, de punere în practică a cunoștințelor. - Sper că nu te vei îngropa în bârfe politice sau în jocuri de șah pe tarabele slinoase din piață, amice!, îi spuneau colegii mai în glumă, mai în serios. - În nici un caz, ofticoșilor! Voi o să rămâneți și o să cădeți lați pe aici de oboseală, iar eu o să mă trezesc la orice oră, precum boierii, zâmbea el. Dan ieși apoi în curtea spitalului, să respire aer curat. Nu-i venea să creadă. Era ultima
PENSIONARUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350609_a_351938]
-
parcă o auzeam pe madam Jorjet, da' se părea că mai avea surori în lumea asta și, cum nu în halul ăla ar fi vrut ea să trăiască, și-a adunat zdrențele și a fugit disperată din acea casă de ofticoși împuțiți, pentru că o fi fost ea tîrfă de stradă, da' nebună nu era și ce avea curul ei, față de cel al putorilor care își lăsau bărbații beți morți în casă și și-o trăgeau cu vreun vecin, așa, la înghesuială
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
POLITICOSUL, de Gabriel Todică , publicat în Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016. De la mine din parcare, Într-o zi destul de mare, A venit cu botu’ gros Un vecin ambițios, Mare-n stat și musculos, Și cheptos, dar și burtos, Ofticos și arțăgos... - Să mai spun? E de prisos! Cum se-ntâmplă mai mereu, De binețe nu-i dau eu? Că el e mai-nalt ca mine, Iar în vârstă și mai bine! Că la școală a-nvățat, Că orișice bărbat
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
la față, și la moacă, Și vă spun că am cobit, ... Citește mai mult De la mine din parcare,Într-o zi destul de mare,A venit cu botu’ grosUn vecin ambițios,Mare-n stat și musculos,Și cheptos, dar și burtos,Ofticos și arțăgos...- Să mai spun? E de prisos! -Cum se-ntâmplă mai mereu,De binețe nu-i dau eu? Că el e mai-nalt ca mine, Iar în vârstă și mai bine!Că la școală a-nvățat,Că orișice bărbat
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
primul nu reuși decât să audă un fâsâit și nici un răspuns. Culmea, nici telefonul mobil, deși funcționa, nu avea semnal... - Bă, asta e, conchise el filosofic! Că doar nu m-or lăsa ei, oltenii, p-acilea, la cât îs dă ofticoși... Se așeză pe o banchetă și își aprinse o țigară. Era chiar fericit. Fuma, el profu’ dă istorie, Verdunel, în locul unde regii și prinții trăiau pe vremuri. Ce poate fi mai măreț!? - Hai, că-i mișto își spuse, în timp ce zvârlea
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
sprijinise pe lungul drum al afirmării, ce mai, îi legau amintiri de o viață (reciproce și de nedivulgat), eeehhh, vremuri, vremuri... Plus că, nenorocitul mai era și foarte ranchiunos, rău de gură, cu pile și relații peste tot, răzbunător și ofticos! - Sandulee, Sanduleeeee, măi, băiatule, ce dor mi-era de tine, chiar la tine mă gândeam, de ce nu ai venit, cum se poate să se țină o lansare fără autoritatea ta, măi, nu se poate așa ceva! Celălalt râse tremurându-și gușile
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]