84 matches
-
primul nu reuși decât să audă un fâsâit și nici un răspuns. Culmea, nici telefonul mobil, deși funcționa, nu avea semnal... - Bă, asta e, conchise el filosofic! Că doar nu m-or lăsa ei, oltenii, p-acilea, la cât îs dă ofticoși... Se așeză pe o banchetă și își aprinse o țigară. Era chiar fericit. Fuma, el profu’ dă istorie, Verdunel, în locul unde regii și prinții trăiau pe vremuri. Ce poate fi mai măreț!? - Hai, că-i mișto își spuse, în timp ce zvârlea
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
Todică Publicat în: Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016 Toate Articolele Autorului De la mine din parcare, Într-o zi destul de mare, A venit cu botu’ gros Un vecin ambițios, Mare-n stat și musculos, Și cheptos, dar și burtos, Ofticos și arțăgos... - Să mai spun? E de prisos! - Cum se-ntâmplă mai mereu, De binețe nu-i dau eu? Că el e mai-nalt ca mine, Iar în vârstă și mai bine! Că la școală a-nvățat, Că orișice bărbat
POLITICOSUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 by http://confluente.ro/gabriel_todica_1469032325.html [Corola-blog/BlogPost/363525_a_364854]
-
și anevoios, de punere în practică a cunoștințelor. - Sper că nu te vei îngropa în bârfe politice sau în jocuri de șah pe tarabele slinoase din piață, amice!, îi spuneau colegii mai în glumă, mai în serios. - În nici un caz, ofticoșilor! Voi o să rămâneți și o să cădeți lați pe aici de oboseală, iar eu o să mă trezesc la orice oră, precum boierii, zâmbea el. Dan ieși apoi în curtea spitalului, să respire aer curat. Nu-i venea să creadă. Era ultima
PENSIONARUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 by http://confluente.ro/Cristea_aurora_1401530837.html [Corola-blog/BlogPost/350609_a_351938]
-
parcă o auzeam pe madam Jorjet, da' se părea că mai avea surori în lumea asta și, cum nu în halul ăla ar fi vrut ea să trăiască, și-a adunat zdrențele și a fugit disperată din acea casă de ofticoși împuțiți, pentru că o fi fost ea tîrfă de stradă, da' nebună nu era și ce avea curul ei, față de cel al putorilor care își lăsau bărbații beți morți în casă și și-o trăgeau cu vreun vecin, așa, la înghesuială
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_68_69_ioan_lila_1341240162.html [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
năucitorul călător peste mări, peste țări, în preajma mormântului său din Creta zbâtându-se vechile duhuri, uimite citind epitaful: „Nimic nu visez, de nimic nu mi-e teamă, sunt un om liber”... Mai liber chiar decât fratele său în deziluzii, Panait Istrati, ofticosul prinț al ciulinilor de Bărăgan. „Ne face destinul această plăcere să ne lase-nsfârșit să murim la marginea țării părinților” se lăuda Kostas Karyotakis înainte de sinucidere. „Doar pentru că tu m-ai iubit m-am născut și mi-a fost dată întreaga
Din nou despre poeții greci by Ion Brad [Corola-website/Journalistic/4846_a_6171]
-
POLITICOSUL, de Gabriel Todică , publicat în Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016. De la mine din parcare, Într-o zi destul de mare, A venit cu botu’ gros Un vecin ambițios, Mare-n stat și musculos, Și cheptos, dar și burtos, Ofticos și arțăgos... - Să mai spun? E de prisos! Cum se-ntâmplă mai mereu, De binețe nu-i dau eu? Că el e mai-nalt ca mine, Iar în vârstă și mai bine! Că la școală a-nvățat, Că orișice bărbat
GABRIEL TODICĂ by http://confluente.ro/articole/gabriel_todic%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
la față, și la moacă, Și vă spun că am cobit, ... Citește mai mult De la mine din parcare,Într-o zi destul de mare,A venit cu botu’ grosUn vecin ambițios,Mare-n stat și musculos,Și cheptos, dar și burtos,Ofticos și arțăgos...- Să mai spun? E de prisos! -Cum se-ntâmplă mai mereu,De binețe nu-i dau eu? Că el e mai-nalt ca mine, Iar în vârstă și mai bine!Că la școală a-nvățat,Că orișice bărbat
GABRIEL TODICĂ by http://confluente.ro/articole/gabriel_todic%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
l-am înduplecat să mă lase în pace. Și-a retras mâna și a mormăit, ca pentru el: - Mda! Ați făcut bine că nu l-ați adus la școală și nici nu este cazul să-l aduceți curând. Decât savant ofticos, mai bine măgar sănătos. Și a plecat. Dar vorbele dumnealui m-au făcut să bâzâi: - Hââ! Eu vreau să merg la școală! N-ați zis că trebuie să mă fac cărturar? - N-ai auzit? Decât savant ofticos... - Eu vreau să
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1441902298.html [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
curând. Decât savant ofticos, mai bine măgar sănătos. Și a plecat. Dar vorbele dumnealui m-au făcut să bâzâi: - Hââ! Eu vreau să merg la școală! N-ați zis că trebuie să mă fac cărturar? - N-ai auzit? Decât savant ofticos... - Eu vreau să fiu cărturar, nu savant! - Cărturar, savant, tot aia e! Mai bine să fii măgar sănătos! Vorbele astea ale mamei m-au derutat. Sigur că habar nu aveam cu ce se mănâncă savanții și cărturarii, însă știam perfect
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1441902298.html [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
ca fericirea unui cățel care stă la soare, îi spunea foarte bine dispusă, soțului care moțăia sub un ziar al partidului: - Bă, Veronele, cîn’ m-or vedea pârțotinele alea așa dă bronzată, bă o să crape pipota-n ele dă haștine ofticoase, lovile-ar brînca-n mațe că numai la alte alea le e gândurili, iar la muncă numa’ io bă, auzi, numa’ io, care-s șefă nu-i așa, da' las că n-are ele zile cu mine că io le sunt nănașa
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 by http://confluente.ro/Prietenul_nostru_heimlich_di_mihai_batog_bujenita_1375369736.html [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
sprijinise pe lungul drum al afirmării, ce mai, îi legau amintiri de o viață (reciproce și de nedivulgat), eeehhh, vremuri, vremuri... Plus că, nenorocitul mai era și foarte ranchiunos, rău de gură, cu pile și relații peste tot, răzbunător și ofticos! - Sandulee, Sanduleeeee, măi, băiatule, ce dor mi-era de tine, chiar la tine mă gândeam, de ce nu ai venit, cum se poate să se țină o lansare fără autoritatea ta, măi, nu se poate așa ceva! Celălalt râse tremurându-și gușile
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1428679231.html [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
rărunchi, fiere, surpătură, ajungând la opt, dar le-am dus cu bine, căci ne irosim anii de viață pentru bani și apoi cheltuim banii pentru zile de viață pentru bani pentru zile de viață, dar ce faci dacă ai punga ofticoasă ? Nu știi de viață dacă n-ai văzut un om murind în chinuri ! Nimic... Știu că pentru fiecare nici toate durerile din lume nu sunt cât durerea lui de măsele... Durerea și moartea îți aduc aminte de Dumnezeu... Eu am
OBLOJEALĂ ÎN BOLNIŢĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Oblojeala_in_bolnita_de_ioan_mutiu.html [Corola-blog/BlogPost/348647_a_349976]
-
care pun multe semne de esclamare, care am inpresia că sunt cam isterici și țipă, din cauză că am auzit că, atunci când pui multe semne de esclamare, țipi! Mam întrebat degeaba jurnalule, că văd că num-i răspund. Țiam zis că sunt cam ofticoasă. Asta e. Știi ceva? De fapt, nici nu mă interesează de ce pun multe semne de exclamare, sâc!!!!!!!!!!!!!!! Mai ții minte, jurnalule, când ma apucat spumingul și mam despărțit de cea mai bună prietenă a mea? Nu mai am găsit altă
Unde face caca şoricelul care ne roade de stomac? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19998_a_21323]
-
vedere”. Criticul sus-menționat susține că romanul Hortensiei Papadat-Bengescu este lipsit de obiectivitate, iar autoarea își manifestă pregnant simpatia sau antipatia față de unele personaje, care sunt lipsite astfel de o existență de sine stătătoare. Astfel, autoarea îl privește cu dezgust pe ofticosul prinț Maxențiu și cu toleranță și simpatie pe afemeiatul Lică Trubadurul. Ralea identifică mai multe deficiențe ale romanului: atitudine subiectivă a autoarei, schematism și lipsă de individualitate în conturarea personajelor, credibilitate redusă a unor întâmplări precum întâlnirea neprevăzută între Lică
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
de rău, că Eliad și Asachi știau de zece ori mai multă carte decât d-nii C. A. Rosetti, Costinescu, Carada și Fundescu, că Anton Pann era un scriitor cu mai mult talent și mai de spirit decât o sută dintre ofticoșii cari fac astăzi "esprit" prin gazete, că singura comedie "Buna educație" a lui C. Bălăcescu, e mai originală decât toate scrierile d-lui V. A. Ureche la un loc; apoi să nu uităm că de generația aceea a urgisiților boieri
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
suficiente mijloace de convingere, fiindcă nu neg importanța sportului, minte sănătoasă în corp sănătos, cum spuneau cei vechi, și sportul are această menire, dar nici fără cultură nu sîntem în deplină formă, nu sânt partizana zicalei care spune decât filozof ofticos mai bine măgar sănătos... Nu e obligatoriu să rămâi doar măgar sănătos..." "Trebuie să fii măgar filozof!" zise de la prezidiu președintele și se produse rumoare veselă în marea sală de ședințe a clubului uzinei. "Am vrut să spun, reluă Nineta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rază selenară îl face să pară, în contururi eterate, o „grădină de sidef”. Reveriile din amurg, doar aparent senine, trădează un zbucium dincolo de care nu-i decât abisul. În consonanță cu aceste respirări de melopee, natura plânge (salcâmii, un mesteacăn „ofticos”), dar alteori, ca pentru a nu speria cu sinistrele solii funerare, ea îmbie la diafane contopiri. În romanța de înfiorate năluciri îngânată de M., reveria este spațiul, de un tragism discret, al prevestirilor funeste. SCRIERI: Din taina sufletului, Craiova, 1920
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
de Dumnezeu la un om religios ajuns în stadiul final al suferinței determină o singurătate atît de copleșitoare, că, de-ai putea scăpa o lacrimă, ea ar otrăvi întreg pămîntul, stelele s-ar învineți iar soarele ar răspîndi o lumină ofticoasă și sfîșietoare". Să închei incursiunea, printre luminiscențele acestei cărți, cu încă o cugetare, firește tot paradoxală, despre înjurătură: "Cu cît paradoxele asupra Divinității sînt mai înfiorătoare, cu atît îi exprimă mai adecvat esența. Pînă și înjurăturile sînt mai aproape de Dumnezeu
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
d-lui Urechia, a căror păcat mare e acela că nu sunt mai multe, că nu sunt cât de multe. Afară de astea e "Răzvan-Vodă" a d-lui Hașdeu, dramă în cele mai multe privințe bună; apoi mai sunt vro două - trei încercări ofticoase ale unui domn Dimitrescu, cari totuși se pot juca din cauza unor merite adeseori foarte îndoioase. La urma urmelor se 'nțelege că vom trece la piesele ce nu merită a fi jucate - și cari sunt: 5 Încercările dramatice - mizerabile și seci
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mai târziu nu vom mai avea ocazia de a o avea - ce este drama? Daca am lua drept normă pentru definiție drama citată, atunci semnele caracteristice ale acestui soi de scriere sînt: un spital de bolnavi, daca se poate de ofticoși, în acest spital câteva cântece vesele esecutate în cor de dame în costum național - cu condiția ca vorbele cântecului să rămâie întotdeauna un misteriu consacrat d-zeirei chineze - tirade lungi în cari vorba român și păgân își discută cu o rară
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ești nimic, nici măcar o notă de subsol, pe-acolo, pe undeva... Ești nimeni! Un no name! Un pulifrici literar! O sulă-nulă! Un coiot! Un ciorbagiu! Un epigon! Un fofleu! Bărbierește-te! Vii acilea, la noi și te dai mare gagicar? Ofticosule! De unde și până unde...?! Măi, ăsta, săpocare... Tu te-i îmbătat, de vorbești cum vorbești?! îl înfruntă indignat Avocatul. Ei, ce să-ți spui? Și tu, tu cine puii mei te crezi? se montează, în continuare, Cezărică. Uite-l și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Bancă. Lozurile rele (fără ghilimele) te obligau să plătești sute de lire pentru fiecare proprietate deținută. Sfârșitul era mereu tensionat, cu un câștigător plin de bani, privind zâmbitor un competitor disperat, rămas în cursă și încercând să nu dea faliment. Ofticoși cum eram mai toți, am fi adus și bani de acasă, numai să nu ne recunoaștem înfrânți. Dar cum să produci și să comercializezi, în Republica Socialistă România, un joc similar? Monopoly era și este esența capitalismului, a economiei de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
Aceasta din urmă, o fetișcană de vreo 17-18 ani, frumușică s-o bei într-o lingură de apă, mi se tângui pe românește că ea este măritată cu un om, aproape după un papugiu (pantofar), că bărbatul ei este bolnav, ofticos și că nu poate nici măcar să aducă în casă ce trebuie și că, de nevoie, ea s-a dus la mamă-sa să șadă. Ascultând-o, mă gândeam la proverbul că „dracul nu face biserici". Eu, ahtiat de atâtea abstinențe
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
vizionară”, poetică, a perspectivei „personajului” care se confesează). „Curțile sugrumate”, „casele infirme”, „minore(le) Încă blonde (ce) curățau mașinile de gătit și mîinile lor se umpleau de tuci, ca o premergere a nopții”, „borfași de rînd, cerșetori și prostituate”, „telali ofticoși, mîncați de rugina lentă a păduchilor”, „căruțele cu zdrențe, cu toate rămășițele civilizației”, „bordeiele pline de Înecăciunea udă a funeraliilor În solitudine”, prietenii din „judecătoriile de ocoale”, cu „respirația scrisă dinainte pe cadranele de ceasornic”, care „Încuiau În dosarele voluminoase
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
parc aveau nume. Și, bineînțeles, grupuri de simpatizanți. Ce-i ciudat e că nici până atunci nu fusese zi de la Dumnezeu ca un pensionar să nu se înjure cu altul din cauza câinilor. „Iar i s-a făcut de călăreală“, spunea ofticosul de Ioțu, cu vocea lui nesuferită, de cârcotaș care nu juca decât table pe bani, când Boc, un mops uitat de stăpâni în parc, începea să împingă ca prostul la genunchiul blajinului domn Chitaru. Blajin-blajin, dar până la opțiunile politice. Subțirelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]