4 matches
-
arătând că 80% din condamnările Gulagului erau rodul turnătoriei, se completa lista, și doar 20% din arestați se mai adăugau de prin agende sau cu cleștele pe la anchete! Paradoxul cel mai român este însă că, ieșind intelectualii ca niște mâți ogârjiți dintr-un totalitarism marxist, nu dintr-o dictatură, i-au bătut măr activiștii și securiștii și interlopii și imperialiștii la toate disciplinele, dar acele creiere zdruncinate n-au extras de aici ideile fracturist corecte: suntem prea puțini în stabiliment ca să
POSTROMÂNISMUL (3) – PRINCIPALELE TEZE SUBÎNŢELESE ALE POSTROMÂNISMULUI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 by http://confluente.ro/Camelian_propinatiu_postromanismul_camelian_propinatiu_1346244745.html [Corola-blog/BlogPost/355309_a_356638]
-
nu-i găsise vreo calitate și toată lumea îl gonise, și atunci se resemnase să trăiască pe străzi, dar având aerul că dacă nu e al nimănui e al tuturor... Era un mister cine îi dădea să mănânce, fiindcă nu era ogârjit. Ia să vedem, mă oprii și îl chemai. El își îndoi trupul spre o formă de covrig, chiar a îndoială, și lăsă capul în jos parcă spunînd: "Nu e sigur că dacă vin nu-mi dai un picior, așa că mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
onctuoasa reverență, radiază în efluvii un parfum seducător difuz, ca de paciuli. Sile nu percutează, cum era și normal, horăind netulburat și uniform, de-a-mboulea, cu capul său cât o baniță, scăpat pe ceafă. Vierme se sforțează să nu lepede coșul, ogârjit de surpriză, iar Fratele, uluit și el, face ca peștele. Adică își închide și-și deschide buzele, fără să articuleze vreun cuvânt! Numai Dănuț nu-și dezminte proverbialul său sânge rece și i se adresează neobișnuitului interlocutor, pleonastic, din voleu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ajungă la Mircea Vodă. Cînd s-a văzut rusnacul la Medgidia avea o barbă de 12 zile, ceea ce nu i se părea tocmai rău, că parcă aducea cu ciobanii machidoni care mai veneau în oraș de la stînă. Dar caii se ogîrjiseră de foame și trăsura, mîndria lui, era rușinată de un noroi galben maroniu, ca scîrna de cîine și care cînd s-a apucat să-l spele, zgîria și lacul sclipitor al trăsurii și blazonul de pe portiere. A mai făcut totuși
Nostalgia by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6897_a_8222]