9 matches
-
FMI-ul, se demască scoțând șișul în teatrul cruzimii, întrebuințează sistematic și intenționat ocara, - ca nume pentru țară, Românica, respectiv peste Prut, Basa. Revoluția e pentru el, Loviluția, fiindcă intelectualitatea a ieșit prea jigărită din totalitarism ca să umple cu mâți ogârjiți vidul de putere ceaușist măcar la paritate cu emanații. Iar despre gloată se exprimă în termen de, pardon, Pulimea. Nechezolul, pe scurt, nu se poate abține de la disprețul de invadator agresiv erga omnes, pentru că gândul lui ascuns de șmenar, imitațiune
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 by http://confluente.ro/Camelian_propinatiu_postromanismul_camelian_propinatiu_1346056658.html [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
n-aibă soluție Marea Recuperare decât în domeniul imaginar, adică Mântuirea Neamului să nu se mai inițializeze vreodată, fiind noi românii sloboziți din colonialism direct în globalism, fără infrastructură intelectuală, nici sculărie academică, și cu antrenorii culturali ca niște mâți ogârjiți, mai toți nechezoli sau diplomectuali veseli, de te lupți, ca subcomentator webistic, cu ceva care este și nu este, cu o nălucă ce te sugrumă inconcevabil dar sigur: văzut-am bimilenar din munți perindându-se prea multe hoarde ca să nu
POSTROMÂNISMUL (1) – DESPRE COPERTA ACESTEI CĂRŢI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 by http://confluente.ro/Camelian_propinatiu_postromanismul_camelian_propinatiu_1345628428.html [Corola-blog/BlogPost/355330_a_356659]
-
atingă umbra pietrelor năruite. Toată ființa lui explodă alertată, înainte ca un gând concret să-i fi anunțat pericolul. Apucă doar să înghită o gură de aer, că și simți lovitura! Fusese atacat! Două arătări, două umbre de oameni, firave, ogârjite ca și el, cu trupurile adăpostite în trențe fluturânde, îl încolțiseră din flancuri și, contând pe neprevăzut, îl doborâseră la pământ cărându-i picioare în coaste și-n pântece. Cu slabe puteri încercă o apărare. Și-acoperi instinctiv capul cu
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1479017940.html [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
nu avea cum să mai dureze mult cu casa. Simon nu trebuia decât să deschidă vorba despre asta; și dacă n-o făcuse, este pentru că se simțea mult prea vinovat ca să-și păstreze capul limpede. Mă așteptam să-l văd ogârjit; în schimb, se îngrășase. Totuși, nu era o grăsime confortabilă, ci una care venea dintr-un regim alimentar nepotrivit. Mi-a luat un minut să trec peste senzația de stânjeneală resimțită la vederea zâmbetului său încrețit și a tuleielor galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Erau cu toții în așteptarea unui ciubuc din partea călătorului care să le spulbere imaginația vinovăției asupra lui. La sfârșit voiau, fără a glumi, să fie acoperiți cu aferim, pentru că nu l-au pedepsit (deși acesta nu făcuse nimic). Calici zdrențuroși și ogârjiți hoinăreau pe străzi. Își zgâncileau în fața lui bubele provocate de păduchi, sub care stătea să crape puroiul. Nădăjduiau să se împiedice de vreo pungă cu galbeni pentru a fi izbăviți de viața mizeră. Prin gunoaie, colcăiau șobolanii care băgau spaima
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
soțul amic vechi și... în temă. Tot ceaiul se consumă într-un fel de trăncăneală surrealistă, timp în care soțul își ține permanent soția îmbrățișată: adică, vezi, pîrlitule, ea tot a mea este, iar tu bați trotuarele ca un ogar ogîrjit... Cine ar fi avut curajul să pună o Condoleeză într-un atare temerar post! Numai Busch. De altfel, într-o Americă, de la începuturile ei temerară, unde emblematica silfidă de culoare s-a mișcat mereu dezinvolt, anulînd, sfidător, machismul prostesc. Dar
Mozaic Ave Eva by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/11855_a_13180]
-
sinchisească. Mă opresc, dau să zic bună ziua și omul care ungea feliile se întoarce o clipită către mine și-mi spune, aproape fără să mă privească: ― Salut, Mihai! Ai venit mai devreme. Ce faci? Era Peter Schumann. Mititel, slab, chiar ogârjit, foarte vioi în gesturi, cu o privire ageră, unul din cei mai interesanți oameni de teatru ai Americii și ai lumii mă întreba ce mai fac, de parcă nu ne mai văzuserăm de vreo două săptămâni bune. Am îngăimat ceva, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
d’operă de arhitectură, unde lega mama naratorului motoceii la un capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei. Aici oamenii sunt tăcuți, serioși, cu liniile feței puțin cam obosite și-i salută respectuos pe Domni, iar nu slabi și ogârjiți ca cei de la șes. Ici, o femeie mănâncă un măr, dincolo șerpuiește Ozana cea frumos curgătoare din care nu se vede calul și călărețul, iar alături te afunzi într-o mare de grâu și porumb în care ursul se plimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe Costică înaintea casei lui Mărculescu. Acolo se opriră o clipă urmându-și vorba începută încă de la birou, pe când nevestica secretarului se retrăgea roșă și grăbită de la geam. Costică se plecă și ridică de jos o piatră: un biet câne ogârjit, alb, coastele ieșite, intrase pe uliță, cu coada dintre picioare, și mușluia pe sub garduri. Era așa de umilit și așa de amărât - și vântul de-ar fi bătut, l-ar fi dat jos. Cânii mahalalei îl simțiră și dădură năvală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]