51 matches
-
lipsită de cuvinte eram târziu enorm și-abia șoptit când visul nopții ca un ou vopsit s-a desfăcut în singurul meu dinte aștept balsamul lipsei tale reci ca un soldat în pușca lui fierbinte - mi-s degetele oarbe prin oglinde spărgându-se: păstăi de-a pururi seci
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/3709_a_5034]
-
pe cositor chipul tatălui meu - dacă apare - să plutească neted măcar o vreme să-mi făgăduiască încă o dată ceva ce-n veci n-o să mai pot uita: o arcă o mînie o nimicire Între cele două mări ca între două oglinde de cositor sînt coloană de templu Sînt plînsă sînt un cîmp arat în care nu știu cine aruncă de-a valma sperlă grăunțe și sare Cineva seamănă în mine ca-n brazdă și colții balaurului și cutiile goale de plastic Așa că dă
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
Emil Brumaru Mereu te-ascundeai fără rost Sub pînzele moi de painjeni Din colțuri cătînd adăpost Și-n spatele tufelor macre De rouă pe brînci te piteai Doreai să dispari prin oglinde Rupîndu-le vechiul pospai De-argint și în lumea cealaltă În raiul în care-am mai fost Erai nu erai doar cu ochii De curvă rîzînd fără rost
Erai atît de ferită by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12023_a_13348]
-
sărbătoare în calea-ți luminoasă s-asculte cu uimire la glasul tău cel mare să-ncarce a ta navă cu flori mirositoare și țărmi cuprinși de farmec din țări se vor desprinde urmându-te pe tine în valuri să s-oglinde corăbii uriașe din sure stânci zidite cu râuri sclipitoare și lacuri liniștite cu lanuri presărate, cu neamuri, cu dumbrave zvârlind măreața umbră în apele trândave s-urmeze fermecate divina ta cântare și insule rămâie în infinita mare chiar marea te
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
o subliniaz? adesea În crea?ia să: A afla „sâmburul lumii / Tot ce-i drept, frumos ?i bun", „a ? ine lumea ?i vecia Într-un num?r" {Scrisoarea I") sau a strânge, În chip metaforic, toate stelele cerului Într-o oglind? de aur (precum magul egiptean din „Memento mori") reprezint? unicul mod prin care fiin?a uman?, supus? trecerii timpului, ca ?i zidurile vechilor cet??i devenite acum ruine, poate aspiră ??tre absolut. Atunci cand Ins? universul formelor zidite În piatr? cap
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
catalog, Zoe D.-Bu? ulenga identific? o serie de motive care apar? în universului romantic, „al misterioaselor revelă?îi, a?teptate cu Înfiorare, Într-o natur? Insufle?it?": motivul selenar, al nop?îi, al lacului „că topos magic Închis, ca oglind?", floarea albastr?, luna, lacul, teiul, noaptea, motivul oniric, c???toria cosmic?, Îngerul, demonul, titanul, zbur?torul. Asemenea unui poeta vates, Eminescu readuce „din str? funduri ini?iatice", „motive grave, fundamentale, legate de soarta cosmosului mare sau a celui mic": motivul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
rui element al materiei. Luna, stelele, codrii, apele contemplate fiind de ochiul artistului sunt astfel redate nemuririi. Prin art?, poetul deschide por?ile adev?ratei ? i profundei cunoa?teri ?i, de aceea, toate acestea se reg?sesc, ca Într-o oglind?, În con? tiin? a sa „eliberat? de limit?rile eului", „nu În Înf????area lor labil?, ci În esen?a lor". (Roșa Del Conte) Artistul scoate din lumea fenomenal? materia ?i ??i construie?te propriul s?u univers, unul al
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
str?vechilor codri ce ascund În umbră lor str?lucirea izvoarelor (sugerând de asemenea ideea timpului supus trecerii), luna Întruchipeaz? În acela?i timp, Ideea, esen?a: „ Peste câte mii de valuri st?pânirea ta str?bate ". Este ca o oglind? impasibil? În lumina c?reia valurile -genera?îi ale fiin?elor umane se succed neîntrerupt, fiind supuse legilor universului. Chiar ?i b?trânul dasc?l, de?i cunoa?te „num?rul sacru", nu poate schimba „destinul imediat al fiin?ei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
spre care se Îndreapt? gândurile poetului, aspiră?ia să c? tre absolutul cunoa?terii. Identificându-se cu ochiul lunar, de la aceea?i În???ime metafizic?? ?i cu aceea?i luciditate solemn?, poetul contempl? ipostazele existen?ei umane: „ Unul caut?-n oglind? de-?i bucleaz? al s?u p?r, Altul caut? În lume ?i În vreme adev? r, De pe galbenele file el adun? mii de coji, A lor nume, trec?toare le Însamn? pe r?boj; Iar? altu-mparte lumea de pe scândura
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Turmele l urc, stele le scap???-n cale". În acest ?inut str?vechi, luna nu poate decât s? Împrumute sfin?enia ?i frumuse?ea locurilor: „Luna pe cer trece-a?a sfânt???i clar?", icoan? de lumin? În care se oglinde?te frumuse? ea acestei clipe de lini?te ?i pace pe care p? mânt, cer ?i oameni o tr?iesc Într-o armonie deplin?. Se simte vibrând În fiecare col? al lumii „tres?ltarea misterioas? a universului: aceea?i În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
citor prin ele", este lumina care d? orizont spa? iului Îngust al cunoa?terii umane: „ Dar un luceaf?r, r???riț Din lini?tea uit?rii, ?? orizont nem?rginit Singur????îi m?rii". Ochii vis?tori ai poetului deveni?i oglind? a cosmosului -se Îndreapt? Întotdeauna spre lumină „nemuritoare ?i rece" a „Stelei Singur????îi": „ Purur tan?r, Înf??urât În manta-mi, Ochii mei n????m vis?tori la steaua Singur???? îi". (Od?-În metru antic) Desprinse parc? din picturile
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
visând o-ntreag? lume Tot nu poate s? adoarm?. " Imagine simbolic? a unei naturi eterne, lacul „se p?trunde de chipul iubitei pe care Il reflect?, redându-1 lumii Într-o imagine Întruchipând frumuse?ea ?i ging??ia: lumea este o imens? oglind? a lui Narcis, ce capteaz? esen?a ?i o trimite Într-un complicat joc de reflexe" : „De-al ț? u chip el se p?trunde, Ca oglindă Îl alege " În poezia eminescian? se Întâlnesc frecvent imagini ale acestor spa?ii-oglind
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Îngâna?i de glas de ape") ale c?rui ecouri „ating" Ins??i „r???cină fiin?ei noastre"; prin muzic?, sufletul omenesc resimte armonia pierdut? a lumii: „Cel ce cânt? se dezmiard?? ? i pe el ?i pe ceilal?i" (Manuscrise). Oglind? a armoniei universului, lacul devine proiec?ia liric? a iubirii. De aceea frumuse?ea lui este neobi?nuit?: „ Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni Îl Încarc?; Tres?rînd În cercuri albe El cutremur? o barc? ". (Lacul) În lumina feeric? a lunii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
izvorul / Ce r? sare sub un tei" -Povestea codrului; „În mijloc de codru-ajunse / Lang? teiul nalt ?i vechi / Unde izvorul cel În vraj? / Sun? dulce În urechi" -??t-Frumos din tei). ??mântul ?i cerul „comunic?" nu numai prin imaginea de „oglind? a realit??îi" (lacul, izvorul, luna), ci ?i prin simbolul teiului În jurul c?ruia universul I?i organizeaz? semnifică?iile dup? alte legi; ritmurile vegeta?iei („flori de tei deasupra noastr? / Or s? cad? rânduri-rânduri"), parfumurile difuze, muzica apelor („Îngâna
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
plaiuri,/ E pulbere de-argint. Pe drumuri/ Cireși în floare scutură zăpada/ Trandafirie a-nfloririi lor,/ Vântul le mână, văluros le nalță,/ De flori troiene în loc de omăt/ Și sălcii sfinte mișcă a lor frunze/ De-argint deasupra apei și se oglindează/ În fundul ei - astfel încât se pare/ Că din aceeași rădăcină crește/ O insulă în sus și una-n jos./ Și șnu-iț nimica în aceste ramuri:/ Dintr-un copac într-altul numai țes/ Painjini de smarald painjinișul/ Cel rar de diamant - și
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
am așezat cu grijă, ca pe moaște, să-ți reclădesc făptura, din oglindă : zâmbetul tău, ... Citește mai mult Îmi bate-n geam o lună funerarămă surp încet în mine,mă dizolv...cad iarăși roiuri stele în fântânisecate.Ai spart atunci oglindași-ai plecat...Te-am adunat din cioburile toateși-ntr-o cutie mirosind a smirna,te-am așezatcu grijă,ca pe moaște,să-ți reclădesc făptura,din oglindă :zâmbetul tău,... VIII. O SÂMBĂTĂ DE TOAMNĂ, de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 281
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
biblicals), 2003; Elegii (Elegías, Elégies, Elegies), 2003; Moartea tatălui (La muerte del padre, La mort du père, The father's death), 2005; În Piață Central? (En la Plaza Central, Dans la Place Centrale, În the Central Square), 2007; Omul din oglind? (El hombre del espejo, L'homme du miroir, The mân of the mirror), antología de autor (2003 - 2008), con comentarios y bio-bibliografía, 2009; Abyssus abyssum invocat, 2009; drumul spre tenerife(el camino hacia tenerife, le chemin vers tenerife, the way
POEMELE BĂTRÂNULUI / POEMAS DEL VIEJO de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345938_a_347267]
-
să-i înțeleg Însă nu știu neghina din grâu să o aleg -Tata, lasă-mă să mă întorc pe al meu astru Chiar dacă aici e mai rotund și mai albastru 1)Singur Soarele blând al unei zile de primavera se oglinde în apa mării, si lacul Techirghiol printre care se strecora agale automotorul ce făcea curse între Constantă și Mangalia.Se opri într-o micuța gară a cărei denumire era anunțată de o inscripție mare,prinos al revoluției proletare, “Vasile Roaita
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348924_a_350253]
-
poteci de simboluri prin metafori de semne călcați greu printre ramuri de nespuse bless.teme cu magia de vise prin onirice porți vă închideți privirea în maya.șele sorți vă plimbați pe himere prin coclauri de frică umbre vagi și oglinde ce puterea o strică din abysul oniric labirintul de cârpă ridicați-vă toate pe genunchii de sticlă cu mâini albe curate faceți palmele rugă și strigați mai departe ca din Cer să v-audă doar în Logos cu mintea evadând
POEM HIERATIC XVIII SÂNZIENELE NOPŢII de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379681_a_381010]
-
îi pare. Aceste-s visuuri dalbe ce-aievea le creează Străbuna Miazănoaptea, ce doarme când veghează, Străbuna Miazănoapte, a visurilor mumă, Ce-n nori visează stele și fericiri în lume Când marea cea adâncă cu miliarde valuri Pe placa-i oglindează înveselite maluri Și cerul - o câmpie - și luna ce visează Trecând printre palate de nori - o-mpărăteasă. Oricât de vană este, oricât de, trist e sinul, Oricât de lungă-i noaptea, oricât de lung suspinul... În ceru-i brun și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ca mai departe visul frumos să îl viseze Deși a lui gândire, simțirile-i sunt treze... Asemenea uit lumea și eu... Sunt bucuros De pot lungi în noapte-mi șiragul luminos Al fericirii mele. De n-ar fugi! Mereu Să oglindez într-însul duios sufletul meu, Cu cîntecu-mi ferice simțirea să-i dezmierd Și-n ochii mari ș-albaștri ființa să mi-o pierd... De n-ar fugi... dar fuge... fuge cum [luna] plină Încearcă după codri greu capul de-l
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
realiza neciodată complect ideea artei dramatice. Am făcut o-ndegetare și mai sus asupra modului cu care poate să lucre natura și aici cu mult înaintea talentului. Tonul sonor și plin de sunet, precum și tonul însuflețit (seelenhaft), care de sine deja oglindează internul sufletului, sunt zestrea cea mare care poate să i-o acorde natura unui actor și în această a două sferă. Și această zestre actorul are de datorie de-a o face în aceeași măsură proprietate a spiritului său cum
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de viață, care e împrăștiată peste întreaga reprezintare și-i dă aparința celui mai nalt adevăr natural. Prin mijlocul acestui moment noi l-acompaniem simțind pe caracterul reprezintat prin toate fazele prin cari trece el, pentru că viața noastră proprie se oglindează într-o făptură de specia noastră. {EminescuOpXIV 271} Treapta întîi e așadar conținută ca moment în unitatea cea pentru spectator nemijlocită a artistului cu rolul său. Treapta a doua se arată în momentul semnificativităței, a idealităței și a conexului intern
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
natură care, fie cât de obiectivă, va reda totuși întregul într-o formă proprie numai ei. Artiștii reprezintatori mari privesc asupra celor mai varii farmece a unei naturi frumoase din diferite punte de înălțime; numai modul cu care i se (oglindează) reflectă fantaziei lor munte și vale, râu și codru într-un întreg, acela diferă. Naturile poetice de artist trimit astfel și aicea razele cele mai varii, cari însă toate se adună și se condensă într-un soare universal de poezie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin energia accentului spiritual lipsa de putere naturală și de tărie a tonului. Macbeth, Othello, Theseu, Carol Moor, Lear, această mină gigantică a timpilor eroici, nu vor putea să vină la deplinul lor drept decât prin o voce care să oglindeze în ea oarecum eroismul, deși la o intensitate mai puțină a tonului se poate manifesta mult spirit întru reprezintarea acestor tipuri. Wallenstein, din contra, deși aparține categoriei naturelor eroice, totuși el reprezintă mai mult geniul guvernator, care conduce masele, și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]