68 matches
-
ultimul deceniu prin contaminarea cu fundalul toxic din țară. Eminescu a ajuns să fie asimilat cu sentimentalismul desuet, colorat de nostalgie și lipsit de discernământ al românilor din Diaspora (chiar toți?). Disprețul față de cei ce frecventau Centrele Culturale ca să-și ogoiască dorul de casă (prezentați pe nedrept, În bloc, drept „ca să mănânce mici și să bea bere') a generat ideea că Centrele (acum Institute) nu sunt menite să fie Cămine Culturale pentru romani, ci instituții/interfață pentru interacțiuni mai rafinate cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
unul din cele două state semnatare prin preschimbarea cu un alt permis obținut într-un al treilea stat. IOAN BÎTEA Călătorie pe Valea Sebeșului l Popas la Oașa Dacă satul Căpâlna reprezintă locul unde Lucian Blaga a venit să-și ogoiască sufletul, „după un zbucium târziu al vieții“, mai sus (42 de km depărtare), la Oașa, Valea Sebeșului, a fost, o vreme, însăși casa de vară a lui Mihail Sadoveanu și a familiei sale. Pornim, așadar, pe urmele scriitorului... Ne oprim
Agenda2004-38-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282903_a_284232]
-
sora ei Irina) la Palermo, pentru a fi alături de mama ei. Revenită la București, a găsit un soț înstrăinat care își avea viața lui amoroasă, de care nu mai făcea un secret. De ochii lumii, păstra o aparență de armonie, ogoindu-se cu bunele relații, de la Palat, cu regina Maria și regele Ferdinand și cu aranjarea casei care le fusese construită. În 1924 vulcanica Grecie abolește monarhia, fratele ei, George, soțul prințesei Elisabeta, stabilindu-se la București. A venit, pentru Elena
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
Bacăului, am și eu legenda meať). Afirmată la bătrînețe, această convingere are, desigur, rădăcini adînci în conștiința sa". Gîndul că ar fi "un fenomen" îi venea, probabil, poetului din anii copilăriei cînd se vedea copleșit de dragostea mamei care-l "ogoia" și-l alinta cu pitorești vorbe: "ŤProcurorul mamii! Procurorul mamii!ť, carieră supremă în ochii ei". Decepțiile pe care le suferă în școlaritate nu-l descumpănesc (întîlnim acum un ton de relaxare fin persiflatoare ce ne amintește de biografiile lui
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
materialele trimise la A.D.PI.; și toate prozele-mi fuseseră evaluate pozitiv! Doar de pe urma lor mâncasem, facturasem, șofasem, nu?! Însă figura lui Seneca nu exprima nici o reacție. Poate doar ochii, mi se părea, mă-nvăluiau c-o undă galeșă, mă ogoiau. Percepui transferul energetic pozitiv. Deși întărită cumva, mai trăsei un oftat adânc, la care el se iți, vrând parcă să iasă prin ecran și mă-mbărbătă: -Nici chiar așa! Nici chiar așa! N-a trecut vremea... colindelor, lasă! -Când? protestai
SENECA PREGĂTEŞTE CEVA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380149_a_381478]
-
Aici dialectica dramatică a pasiunii se comunică peste tot, aprinzând ideile și înnobilându-le: „Să fie doar Iubirea o mască a durerii?/ Alt chip al ei când poate adoarme și visează?/ De ce atunci în minte rămâne pururi trează,/ Făr de ogoi chia până pe perina plăcerii...” „Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare ...”,elaborate între 1954 - 1958 e o operă de mare rafinament . Cele 90 de sonete sunt o monografie închinată "paradisului și infernului iubirii", (Ovid S. Crohmălniceanu.) Iubirea e la Voiculescu o
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
ultimul deceniu prin contaminarea cu fundalul toxic din țară. Eminescu a ajuns să fie asimilat cu sentimentalismul desuet, colorat de nostalgie și lipsit de discernământ al românilor din Diaspora (chiar toți?). Disprețul față de cei ce frecventau Centrele Culturale ca să-și ogoiască dorul de casă (prezentați pe nedrept, în bloc, drept persoane interesate "să mănânce mici și să bea bere") a generat ideea că Centrele (acum Institute) nu sunt menite să fie Cămine Culturale pentru români, ci instituții/interfață pentru interacțiuni mai
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
când "un simplu om", român viteaz și Gheorghe a preluat cu mult tact frâiele. Și avea curajul să se plimbe singur prin țară, nu cu Mercedes-ul ci cu trenul și pe jos ca să asculte plânsul românului. Și l-a ogoit bine. Și când a fost ucis de ei, a lăsat urmaș simplu ca și el, urmaș care ne-a ridicat sus de tot. Să nu confundăm Însă simplitatea și modestia unor oameni cu prostia și lipsa de cultură și spirit
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
N. - Ușor, ușor, tânără doamnă, nu vă fie frică, salvarea sosește imediat! Extraordinar! La noi m-ar fi amendat întâi pe mine, apoi ar fi cerut ceva documente etc., etc. Nici vorbă de așa ceva. Au stat cu noi și au ogoit-o pe fata mea până a venit salvarea. Ne-au dorit toate cele bune și au rămas să-i dirijeze pe băieți pe banda cealaltă, înapoi, după noi. N.C. a fost urcată în salvare, eu m-am urcat alături de ea
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
în ruptul capului! Jupâne Aizic! Eu te cred că noi te-am cam speriat, dar mai degrabă pune oamenii să descarce sacii, că tebuie să plecăm pe la casele noastre - l-a luat din scurt moș Dumitru. Evreul nu se putea ogoi. Si-a luat un martor imaginar și se frăsuia ca o babă: Uite matale cu ce oameni am eu a face...Te minunezi de ei cât îs de condiționali, dar și cât sunt de nebuni! Matale, jupâne Aizic, te minunezi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ai stricat de tot! De unde până unde ți-a venit să vinzi boii? DĂNILĂ: Dac-aș avea eu vreme, ți-aș spune de unde și cum. Însă mă aflu cu mare grabă. Așa că amână pe altă dată întrebările și cată de ogoiește cei copii. SMARANDA: Noroc c-ai venit tu acasă să-mi dai de grijă, că altfel ce se făceau, mititeii? Află, Dănilă, că le-am dat fiecăruia cât se cuvine din ce-am avut, ba la câțiva le-am adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de fiecare dată. În acea clipă s-au auzit bătăi în ușă. Ce este, Mitruță? Sunteți gata de drum? Da! Am pus toate lucrurile la locul lor și putem pleca. Atunci, drum bun, gospodarilor. Poate până luni s-a mai ogoi vifornița și îți putea veni cu un nou transport. Nici o grijă! Rămâi cu bine, jupâne! La drum, că întunericul îi gata să cadă!... Când au ajuns pe creasta lungului deal de la ieșirea din târg, au încercat să aprindă felinarele. Dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu dragii musafiri de față - a prins rând la vorbă soția lui Petrică, În hazul celor din jur. ― Apoi ne-om sacrifica, scumpa noastră gazdă. Alta nu avem de făcut - a răspuns Nicu, ridicând ulcica cu vin... După ce și-au ogoit pofta de plăcinte și setea, au rămas În așteptarea continuării povestirii lui Petrică... ― N-au trecut nici câteva clipe și Toader a luat comanda. „Petrică și Păpădii, o luați pe făgaș și mergeți ca visul... Dacă observați ceva suspect, cântă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
profesor - a salutat Gruia, cu tremur În glas. Ca un făcut, Însă, profesorul numai nu-și ridica ochii... „Graba, nerăbdarea, curiozitatea, toate acestea fac să ți se pară că a trecut veacul și tu Încă mai aștepți un răspuns, vecine. Ogoiește-i pe acești intruși și prefă-te Într un fachir, care stă cu tălpile goale pe ditai grămada de jăratec!” - l-a dădăcit din nou gândul de veghe. „Tare mă tem că profesorul se preface preocupat de cine știe ce treabă tocmai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la cale ce trebuie să facă începând cu ziua următoare. Ziua era pe sfârșite, soarele se scălda în roșul aprins, anunțând că urmează amurgul. Vreme cuminte cu cer curat, cornutele se întorceau de la pășunat, iar gospodarii satului căutau să și ogoiască păsările și animalele pentru noaptea care urma. Fiecare în gospodăria lui își pregătea uneltele agricole pentru a doua zi, după care urma cina și-n corul greierilor și al broaștelor se lăsau în valurile viselor. Pentru a evita o nouă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ține marea slujbă în semn de mulțumire zeiței Uriteea, pentru sporul pe care l-am primit în dar la secerat. Înainte de coborârea sfântului soare, la achindii va ține ședințele de ghicit și ascultare. Mai târziu, după ce păsările cerului se vor ogoi la cuiburi, trebuie să vadă pe cei betegi la adăpostul de îmbăiere cu buruieni. Mă întreb dacă nu cumva, mintea mea umblă tranca leuca, pentru că mă doare vătămătura, capul huiește a pustiu, își schimbă locul pe cer stelele sau ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de a gîndi că poate da cuiva sfaturi, abisal de departe..." (p. 7). Înduioșătoarea complicitate a celor slabi, pe-ale cărei efecte, distilate în tării venite de nicăieri, mizează, dintotdeauna, literatura. Tristețea regăsește tristețea, și-această omenească, prea omenească descoperire ogoiește neaplecarea către faptă, hrănind-o cu cenușa, amestecată în hîrtie, a altor dureri. Dureri străine? Niciodată... Similia similibus curant. Acea "oboseală neîncrezătoare", una din formulele bine găsite ale lui Raicu, în care intră mult din neputincioasele neliniști ale unor semeni
Însoțiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7923_a_9248]
-
-și ia zilele, Bătrînul renunță fără regret la toate ,utilitarele", pe măsură ce nu mai are loc - și totuși, pe ea, imprevizibilă, fastuoasă, tragică, o varsă, prin gurile lor amuțite, atîtea și atîtea hîrburi moarte. Un fotograf și-un arhivar, oameni care ogoiesc pierderile de timp, și-un comisionar care-l risipește. De unde se vede că viața nu e timpul, ci ravagiile lui, în carnea (de lemn, de jad, de alpaca) a unor companioni la nesfîrșit schimbați. Și că, dacă, cine știe, poștașul
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
din partea-l domnu' Tăricean... Dar, deschide-mi ușa, că la noi e lată: Oastea penelistă zace sfărâmată; -Eu credeam că-n poartă-I Leonard Orban... -De nu ești acela, mai așteaptă-un an... -Bolintineanu, îi zic. Felicitări! Dacă nu te ogoi îți prevăd un viitor strălucit pe filiera Jilava-Aiud-Rahova-Poarta Albă... -Mersiu! CE MAI AUZIM LA TELEVIZIUNI, și comentariile lui Haralampy Cristian Tudor Popescu, la emisiunea "Cap și Pajură" (Realitatea Tv) din seara zilei de 26 octombrie, ora 22.00, mirat/șocat
La Bruxelles, in poarta, oare cine bate? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10148_a_11473]
-
ultimul deceniu prin contaminarea cu fundalul toxic din țară. Eminescu a ajuns să fie asimilat cu sentimentalismul desuet, colorat de nostalgie și lipsit de discernământ al românilor din Diaspora (chiar toți?). Disprețul față de cei ce frecventau Centrele Culturale ca să-și ogoiască dorul de casă (prezentați pe nedrept, În bloc, drept „ca să mănânce mici și să bea bere') a generat ideea că Centrele (acum Institute) nu sunt menite să fie Cămine Culturale pentru romani, ci instituții/interfață pentru interacțiuni mai rafinate cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
și câinii începuseră să latre înciudați pe la uluci. Am amuțit de spaimă când întrezării că în fața mea era o umbră ce venea spre mine. Era tata. Mă luă pe sus și-mi spuse răgușit: - Vezi ce pați dacă nu te ogoi? Mai bine stăteai acasă și te jucai cu pulma! În noaptea aceea nu-mi veni Moș Ene. Înțepăturile de la genunchi nu-mi dădeau ghes să pun geană pe geană și-o auzeam pe mama cum plângea înnăbușit și-l auzeam
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
soarta vajnicului salvator, Povestitorul găsi putere să-l tragă pe acesta spre șanțul de apărare apropiat, sperând a-l ajuta cumva. Cu inima zbătându-i-se a zbor de pasăre, culcă pe brațu-i nevolnic tâmpla arnăutului rănit, căutând a-l ogoi. Cu ultimele puteri, arnăutul îl puse a-i scoate din buzunare comoara lui ocrotitoare până atunci - niște năframe, pentru ca s-o ducă drept semn de rămas-bun în satul său. Doar ce-și rostise numele și pe-al locului de unde pornise
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
noi?! - marile vedete sunt doar o-nșiruire banală și trecătoare, ca zilele și lunile și anii. Ca apa râului de munte... Și totuși, răcoarea ei, a acestei sfinte ape pe vreme de arșiță, nu poate fi negată! Iar cine a fost ogoit de ea, o păstrează mereu în tainițe de inimi gânditoare, rememorând-o spre clipe de desfătare și alean. Dar să nu uităm, că aceste fermecătoare prezențe au fost și oaspeți în casele noastre, căci Brașovul cu „Cerbul” său viețuia în
LASĂ-MI TOAMNĂ POMII VERZI ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367709_a_369038]
-
zicea invariabil în culcare, în sculare, de când cineva, nu știa el cine, îl despărțise de fericirea zilelor sale de copil. Mamă-sa, necuplată la tendința modernă de-ai spune copilului adevărul gol-goluț, cu atât mai mult pe cel crud, îl ogoia, părându-i rău că suferă atât. -Îți lipsește, dragule, știu... dar s-a mutat într-alt loc... -Vreau și eu la ea! Vreau s-o văd! Mi-e atât de dor!... Ea tot încerca să-l aline: -E tare departe
LEAC DE DOR de ANGELA DINA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367735_a_369064]
-
Mărin, avea și nepoți. Căci fiica îi făcuse trei, și nici ea, nici bărbatul ei nu câștigau cine știe ce. Așa că îi mai trimiteau din când în când pe cei mici „ pe la mamaie și pe la tataie ”. Și el, și noi, ne mai ogoiam sufletul povestind necazurile. Ne astâmpăram și dorul de cel pierdut. A trecut ceva timp la mijloc. Când s-a dus și el, am simțit că bunicul a pierit cu totul. Era internat de două săptămâni într-un spital mare din
AUTOR DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349481_a_350810]