68 matches
-
ultimul deceniu prin contaminarea cu fundalul toxic din țară. Eminescu a ajuns să fie asimilat cu sentimentalismul desuet, colorat de nostalgie și lipsit de discernământ al românilor din Diaspora (chiar toți?). Disprețul față de cei ce frecventau Centrele Culturale ca să-și ogoiască dorul de casă (prezentați pe nedrept, în bloc, drept persoane interesate "să mănânce mici și să bea bere") a generat ideea că Centrele (acum Institute) nu sunt menite să fie Cămine Culturale pentru români, ci instituții/interfață pentru interacțiuni mai
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
din partea-l domnu' Tăricean... Dar, deschide-mi ușa, că la noi e lată: Oastea penelistă zace sfărâmată; -Eu credeam că-n poartă-I Leonard Orban... -De nu ești acela, mai așteaptă-un an... -Bolintineanu, îi zic. Felicitări! Dacă nu te ogoi îți prevăd un viitor strălucit pe filiera Jilava-Aiud-Rahova-Poarta Albă... -Mersiu! CE MAI AUZIM LA TELEVIZIUNI, și comentariile lui Haralampy Cristian Tudor Popescu, la emisiunea "Cap și Pajură" (Realitatea Tv) din seara zilei de 26 octombrie, ora 22.00, mirat/șocat
La Bruxelles, in poarta, oare cine bate? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10148_a_11473]
-
și câinii începuseră să latre înciudați pe la uluci. Am amuțit de spaimă când întrezării că în fața mea era o umbră ce venea spre mine. Era tata. Mă luă pe sus și-mi spuse răgușit: - Vezi ce pați dacă nu te ogoi? Mai bine stăteai acasă și te jucai cu pulma! În noaptea aceea nu-mi veni Moș Ene. Înțepăturile de la genunchi nu-mi dădeau ghes să pun geană pe geană și-o auzeam pe mama cum plângea înnăbușit și-l auzeam
Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
de a gîndi că poate da cuiva sfaturi, abisal de departe..." (p. 7). Înduioșătoarea complicitate a celor slabi, pe-ale cărei efecte, distilate în tării venite de nicăieri, mizează, dintotdeauna, literatura. Tristețea regăsește tristețea, și-această omenească, prea omenească descoperire ogoiește neaplecarea către faptă, hrănind-o cu cenușa, amestecată în hîrtie, a altor dureri. Dureri străine? Niciodată... Similia similibus curant. Acea "oboseală neîncrezătoare", una din formulele bine găsite ale lui Raicu, în care intră mult din neputincioasele neliniști ale unor semeni
Însoțiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7923_a_9248]
-
Bacăului, am și eu legenda meať). Afirmată la bătrînețe, această convingere are, desigur, rădăcini adînci în conștiința sa". Gîndul că ar fi "un fenomen" îi venea, probabil, poetului din anii copilăriei cînd se vedea copleșit de dragostea mamei care-l "ogoia" și-l alinta cu pitorești vorbe: "ŤProcurorul mamii! Procurorul mamii!ť, carieră supremă în ochii ei". Decepțiile pe care le suferă în școlaritate nu-l descumpănesc (întîlnim acum un ton de relaxare fin persiflatoare ce ne amintește de biografiile lui
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
-și ia zilele, Bătrînul renunță fără regret la toate ,utilitarele", pe măsură ce nu mai are loc - și totuși, pe ea, imprevizibilă, fastuoasă, tragică, o varsă, prin gurile lor amuțite, atîtea și atîtea hîrburi moarte. Un fotograf și-un arhivar, oameni care ogoiesc pierderile de timp, și-un comisionar care-l risipește. De unde se vede că viața nu e timpul, ci ravagiile lui, în carnea (de lemn, de jad, de alpaca) a unor companioni la nesfîrșit schimbați. Și că, dacă, cine știe, poștașul
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
unul din cele două state semnatare prin preschimbarea cu un alt permis obținut într-un al treilea stat. IOAN BÎTEA Călătorie pe Valea Sebeșului l Popas la Oașa Dacă satul Căpâlna reprezintă locul unde Lucian Blaga a venit să-și ogoiască sufletul, „după un zbucium târziu al vieții“, mai sus (42 de km depărtare), la Oașa, Valea Sebeșului, a fost, o vreme, însăși casa de vară a lui Mihail Sadoveanu și a familiei sale. Pornim, așadar, pe urmele scriitorului... Ne oprim
Agenda2004-38-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282903_a_284232]
-
ultimul deceniu prin contaminarea cu fundalul toxic din țară. Eminescu a ajuns să fie asimilat cu sentimentalismul desuet, colorat de nostalgie și lipsit de discernământ al românilor din Diaspora (chiar toți?). Disprețul față de cei ce frecventau Centrele Culturale ca să-și ogoiască dorul de casă (prezentați pe nedrept, În bloc, drept „ca să mănânce mici și să bea bere') a generat ideea că Centrele (acum Institute) nu sunt menite să fie Cămine Culturale pentru romani, ci instituții/interfață pentru interacțiuni mai rafinate cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
sora ei Irina) la Palermo, pentru a fi alături de mama ei. Revenită la București, a găsit un soț înstrăinat care își avea viața lui amoroasă, de care nu mai făcea un secret. De ochii lumii, păstra o aparență de armonie, ogoindu-se cu bunele relații, de la Palat, cu regina Maria și regele Ferdinand și cu aranjarea casei care le fusese construită. În 1924 vulcanica Grecie abolește monarhia, fratele ei, George, soțul prințesei Elisabeta, stabilindu-se la București. A venit, pentru Elena
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
ultimul deceniu prin contaminarea cu fundalul toxic din țară. Eminescu a ajuns să fie asimilat cu sentimentalismul desuet, colorat de nostalgie și lipsit de discernământ al românilor din Diaspora (chiar toți?). Disprețul față de cei ce frecventau Centrele Culturale ca să-și ogoiască dorul de casă (prezentați pe nedrept, În bloc, drept „ca să mănânce mici și să bea bere') a generat ideea că Centrele (acum Institute) nu sunt menite să fie Cămine Culturale pentru romani, ci instituții/interfață pentru interacțiuni mai rafinate cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
ca să îl înspăimânte pe feciorul nostru. Dar Andrico nu era un oarecine, el era fiul regelui de peste șapte mări și șapte țări și mai avea o mare responsabilitate, aceea de a aduce pe obrazul tatălui său liniștea și de a ogoi durerea mamelor rămase fără de fiice. Așa că s-a luptat vitejește, a folosit chiar puțină apă rămasă de la frumoasa zână și, pe furiș, a înfulecat câteva fructe de zmeură din pădurea de argint pe care zâna i le pusese într-o
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
de fiecare dată. În acea clipă s-au auzit bătăi în ușă. Ce este, Mitruță? Sunteți gata de drum? Da! Am pus toate lucrurile la locul lor și putem pleca. Atunci, drum bun, gospodarilor. Poate până luni s-a mai ogoi vifornița și îți putea veni cu un nou transport. Nici o grijă! Rămâi cu bine, jupâne! La drum, că întunericul îi gata să cadă!... Când au ajuns pe creasta lungului deal de la ieșirea din târg, au încercat să aprindă felinarele. Dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
sărbători tot satul. Au trecut ani de atunci, de la prima sa apariție în poarta bisericii. Cine să își mai aducă aminte câți? Porcii au început a guița. Căldura îi scoate din coteț, iar pe sfinția sa din minți. Merge să-și ogoiască animalele, averea. Sudoare îi curge pe față ușor. Se prelinge și îi ajunge la bărbie. În alte zile ar șterge-o repede, acum o lasă așa. Poate adie vântul și-l răcorește. Cu grijă, astâmpără porcii. Flămânde și înfierbântate, animalele
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
închinat. A avut pentru un moment pornirea să treacă în camera Varvarei, dar s-a întors din drum. “O fi ajuns ostenită săraca, apoi nu o fi foc dacă ai mai lăsa-o să doarmă olecuță. Lasă că treburile îs ogoite pe aici.” Soarele scăpătase bine pe cer. Era prânz. Rarița deschise ușor ușa și o da să o strige pe Varvara. Vorbele s-au oprit însă în gât și nu au putut să iasă. Patul zăcea făcut ca-n ziua
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
câte un șuvoi de ploaie, apoi dintr-o dată băierile cerului se rupseră și potopul se năpusti peste lunca de jos. În fulgerări de lumină verde, răscoleala focului, a apei și a vântului ținu până spre ivirea zorilor, când se mai ogoi, însă ploaia o ținu în șir, curgea de sus ca niște ațe fără de sfârșit, norii să-i atingi cu mâna alergau în lungul Prutului. Mă scol, mă închin și ies să văd Prutețul care era la doi pași de colibă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
calitatea de autor insusindu-si-o alții, pe nedrept. Fiind un om deosebit de harnic chiar și după pensionare, când de fapt alții își văd liniștit de odihnă binemeritata după anii de muncă și truda, profesorul Vasile Tiganescu nu-și poate ogoi zbuciumul vieții, decat continuând să scrie și să lase posterității încă un volum intituiat “Gaudeamus- Evocări”, rămas în manuscris și datat 8 iulie 1970. Spre bucuria noastră și această carte a văzut lumina tiparului la Editură Septentrion, Rădăuți, 1996, prin
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
îndată și, făcând lanț până la gârlă, au azvârlit cofe și ciubere cu apă peste foc. Alții au sărit cu furci și cu topoare, împrăștiind și ucigând pojarul. Slobozite, animalele fură duse departe. Nemaiavând putere decât până la pereți, focul s-a ogoit. Vreme de un an casa a stat cu geamurile plesnite, fără acoperiș și cu grinzile din cărbune înnegrit. Apoi, împrăștiind și scoțând lemnul rămas, gospodarii au făcut, lângă cea veche, casă nouă. Pe locul ei se vedea, înălțat, un morman
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
poartă o femeie. Hâțânând neogoit un copil care scâncea, chipul ei exprima o exasperare mută. - Dă-l la baba. că-i deocheat, zise cu tandrețe Băltoaia și luând plodul înfășat în brațe, îi suflă în față șoșotind. încetîncet, copilul se ogoi. - Să vii la mine să-ți dau buruiană de scăldătoare și să-i faci ceai să-i storci în gură, zise bătrâna, plecând târșit mai departe. NUNTĂ îN BĂRĂGAN Sub casa cu grădină mărginită de salcâmi iarba coboară în pantă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
când "un simplu om", român viteaz și Gheorghe a preluat cu mult tact frâiele. Și avea curajul să se plimbe singur prin țară, nu cu Mercedes-ul ci cu trenul și pe jos ca să asculte plânsul românului. Și l-a ogoit bine. Și când a fost ucis de ei, a lăsat urmaș simplu ca și el, urmaș care ne-a ridicat sus de tot. Să nu confundăm Însă simplitatea și modestia unor oameni cu prostia și lipsa de cultură și spirit
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Mă trezesc târziu și nu În grădină la noi, dau ocol școlii, grădinii nimeni. Încep să plâng, să urlu - unde-s soldățeii? Unde-i Carpenul meu? Mama zice: - S-au dus mai Încolo. Ei au treabă, ei luptă...Nu mă ogoiește lupta lor, eu vreau tata. - D-apăi asta și fac când luptă, băiețălu moș’lui, Îmi explică Moș Iacob. Ieri ne-o’ cătat pe noi - pe tine, pe doamna, pe mine și ne-o găsââât... Azi Îi cată pe cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de lucru a lui Nemirovsky, de parcă era divinitatea protectoare a ruinelor propriului său templu. Cartea Schimbărilor ne atrage atenția că zadarnic folosim petarde și măști fără măști pentru a-i aduce bucurie mâniosului; ispititoarele argumente invocate de Madame Hsin nu ogoiau discordia nelămurită, ba chiar aș Îndrăzni să zic că o Întețeau. Împrejurarea a trasat pe planul orașului Buenos Aires o figură interesantă, care părea să fie preponderent triunghiulară. Tai An și Madame Hsin au onorat cu prezența un apartament din strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de variante pentru scurgerea puhoaielor. Câmpia altă dată verde, moale, întinsă, peste care mă credeam stăpână pentru că era moștenită de la bunicul , murea acum sum brazde negre. O înghițea pământul reavăn scormonit de oamenii aceștia ieșiți parcă din adâncuri să ne ogoiască alergările prin stratul moale al ierbii și prin apa cristalină a pârâului. Pentru că aveam casa la vreo cincizeci de metri de malul apei și pentru că tata era un om prietenos, nu mică mi-a fost mirarea când lipovenii au început
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ca fript, mâinile, de pe el, mi-am șters năluca, luându-mi-o de pe ochi cu degetele, prinzându-mă țeapăn de rola sondei și de cablul de săpat Și văzându-l pe Străilaș cum hohotea de plâns, am încercat să-l ogoiesc, cerându-mi iertare de la el Dar Străilaș, înspăimântat de fapta mea și văietându-se în gura mare, de cele ce pățiserăm și el și eu, i-a trezit pe toți din toropeala nopților îndelungi Deci eu, iar m-am rugat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la picior, cu mersul lui mărunt...Cu greu mă puteam ține de el. Când am ajuns în chilioara lui, mi-a arătat ce are de mâncare: Uite aici niște pește făcut pe jeratic și niște sirop de zmeură, ca să ți ogoiești setea. După ce mi-a rânduit toate dinainte, s-a retras în chilioara lui. La o vreme, s-a întors purtând în brațe un maldăr de cărți, pe care mi le-a întins: Să le citești fiule. N-au ce să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ai stricat de tot! De unde până unde ți-a venit să vinzi boii? DĂNILĂ: Dac-aș avea eu vreme, ți-aș spune de unde și cum. Însă mă aflu cu mare grabă. Așa că amână pe altă dată întrebările și cată de ogoiește cei copii. SMARANDA: Noroc c-ai venit tu acasă să-mi dai de grijă, că altfel ce se făceau, mititeii? Află, Dănilă, că le-am dat fiecăruia cât se cuvine din ce-am avut, ba la câțiva le-am adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]