207 matches
-
prea merităm cele moștenite, - de la arhitectură, până la patrimoniul estetic al cultivatului ținut... În schimb, băgarăm țigani cu ghiotura prin casele părăsite ale sașilor, cu rezultatele știute... Lipsa de respect pentru relicvele trecutului este una din racilele naționale: căruță cu două oiști, pentru orice eventualitate, orizontul fals, oportunist. Poate că ni s-o fi trăgând de la năvăliri, de la grabă de a o șterge cât mai repede din fața primejdiei, lăsând totul de izbeliște. Dacă mai este nevoie să arătăm spiritul adevăratei Transilvanii (nu
Brukenthal by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14465_a_15790]
-
minunându-ne. De atunci, de câte ori îmi trece prin minte Aud materia plângând... văd pocherul mecanic din Ircuțk întors sub chipul unui ostaș fără un braț... Țiganca tânără în căruța veche dărăpănată cu un cal alb costeliv hămesit înhămat singur la oiștea pentru doi și care biciuia cu furie animalul vrând să obțină din el maximum de viteză la o răspântie blestemată. Pofta ce o avea croind cu o nuia lungă mârțoaga fantomatică. Vrăjitoarea Țiplica, din Tecuci, ghicește numai în odăi întunecate
Războinicul ciung by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14040_a_15365]
-
cum să nu-ți amintească de Prietenie absolută. Într-un context aparent mai pașnic, o altă familie, de data aceasta britanică, the Goodfellows, se bate cu problemele într-o avanpremieră intitulată O dădacă plină de surprize. Iar un titlu cu oiștea-n gard, Maggie Smith e menajeră, săraca. Iar filmul nu e vreun remake al lui Mary Poppins sau Sunetul muzicii, după cum ți-ar sugera denumirea românească. De fapt, în trecerea de la Traficantul de arme la această peliculă, te miști de la
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
de teama că toată această mașinărie de fabricat amintiri din satul părăsit de țărani s-ar pune iar în mișcare și nu o pot opri cumpăna fîntînii scîrțîind urcă soarele-n ciutură spre apus și carul din șură își îndreaptă oiștea spre stele - dincolo de gardul de sîrmă al muzeului veacul se rostogolește tot mai grăbit pe roți de mașini și tramvaie spre orașul turnat în beton și asfalt mă-ntorc răscolit de atîtea gînduri cîte n-ar putea să încapă într-
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
în sus/ Cu însemnări luate-nseamă/ Din când în când, cu-aceeași teamă,// Când soarele-n nehotărâre/ Trece mereu ca o târâre/ Pe bolta cerului ce are/ Și coborâre și-nălțare...// Atunci întreb: “Cine m-anină,/ Firavă sfoară de lumină,/ La oiștea din Carul Mare,/ Pereche Stelei Călătoare?” (Steaua călătoare) Iubirea intră și ea în rezonanță cu întreg Universul: “Prin aerul de zgură, cu străluciri stelare,/ Doi îngeri duc pe aripi zăpada unui vis,/ Închisă cu credință în amfore de aur/ Spre
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
dispozitive, unor părți ale acestora etc. care prind sau trag ceva, se înfig în ceva". Mîță are nu mai puțin de 23 de sensuri populare și regionale, desemnînd un mecanism de oprire a căruței, un cîrlig de fier, un lanț, oiștea, placa de fier etc.; unul dintre cele mai răspîndite înțelesuri ale sale în limba veche era de ancoră a unei nave. De altfel, al treilea termen al relației de sinonimie pisică - mîță este cătușă : provenind din latinescul cattus, fem. catta
A rupe pisica... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10120_a_11445]
-
ce o pardosea și care mirosea atît de frumos; două, că-i făcea rău nevesti-si care avea "răpciuga". Am stat și am vorbit așa mult timp in marginea drumului, sub niște copaci tineri, de unul din ei fiind legată de oiște căruță cu calul ei cuminte, răbdător, indian. Ursu zăcea întins pe jos dedesubt gîfîind de căldură, cu limba scoasă. L-am întrebat pe Buturuga dacă nu-l dezleagă, să mai alerge și el, să se bucure. Dar țiganul a obiectat
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]
-
tipăririte-n ziare, interpretate în spectacole tv cu public, a fost: Cronica politica a anilor 1992 2004, sau o duzină de ani trăgând căruța cu paiațe căreia unii tot încearcă să-i înțepe pneurile, să-i rupă roțile, să-i deturneze oiștea, doar-doar s-o răsturna menajeria, doar-doar s-o închide Gura Leului Care cronică politică acum s-a amplificat, devenind „a anilor 1992 2010” și reprezentând nu o duzină, ci „optsprezece ani trăgând căruța cu paiațe...”. Așadar și mai multe „înțepături
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
decembrie 2010 SELECȚIUNI DIN CELE TREI VOLUME ÎN GURA LEULUI Cronica politica a anilor 1992 2004, sau o duzină de ani trăgând căruța cu paiațe căreia unii tot încearcă să-i înțepe pneurile, să-i rupă roțile, să-i deturneze oiștea, doar-doar s-o răsturna menajeria, doar-doar s-o închide Gura Leului VOLUMUL ÎNTÂI Gândurile autorului despre acest op al său sau cum își proiecta Gura Leului acest demers tipografic adresat celor care-o ascultaseră iar acum voiau să se și
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
fi dat în Adevărul răspuns lui Călinescu și scrisoarea trimisă.... Nu trebuia să mă descopăr în chestia Eminescu". Și, totuși, a reluat articolul său în al treilea volum al Memoriilor, ca al doilea capitol al secțiunii Dezbateri literare, dîndu-i titlul Oiștea-n gard a abilității critice. E un semn indubitabil că nu uitase diatriba rău-voitoare și subiectivă a lui G. Călinescu. Recitit azi, cu prilejul recentei sale reeditări în celebra colecție "Biblioteca pentru toți", romanul Mite nu e, cum afirmase Călinescu
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
să mai ieșim vreodată. Jignim, înjurăm, denunțăm și complotăm în draci, dar nu ne trece prin cap să ne cerem scuze nici măcar când ni se dovedește "dincolo de orice dubiu rezonabil", cum se zice în justiția anglo-saxonă, c-am dat cu oiștea-n gard. Exemplul comic, dacă n-ar fi sinistru, al Danielei Buruiană-Aprodu, care i-a acuzat pe Andrei Pleșu, Mircea Dinescu și H.-R. Patapievici c-ar fi vândut în străinătate documente obținute de la CNSAS, spune totul despre relaxarea morală
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
de piele scumpă cu vin roșu și i-au speriat atît de tare caii cu chiotele lor, încît ca să-i potolească din galopul lor, pe care nu-l mai putea stăvili din curelele hamurilor, Grigori a sărit între ei pe oiștea trăsurii iar de acolo a izbutit să-l încalece pe Afanasi armăsarul și să-l liniștească. Din drumurile acestea birjarul cîștigase de cîteva ori mai mult decît din cursele din Medgidia.Dar dacă o ținea tot așa își termina și
Nostalgia by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6897_a_8222]
-
uscate", dar recompensa cea mai mare este aceea de fi acceptați în rândul comunității sau de a fi lăsați să mâne caii ce poartă Biserica cu roate. Construcția cu ,,pereți din scândură neleguită, roți înalte cu butuci groși și două oiști" e o emblemă a locului, un semn că această comunitate are un trecut mitic ce se pierde în ,,vremi de început de istorie". Orașul care nu se vede, nu se aude (din nuvela Masa cu oglinzi) Prefigurări ale acestuia, sub
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
carte, repetîndu-și straniul interludiu, cum îl numește, azi: „Peste cîțiva ani, bîjbîiala asta va fi o lecție de istorie. Va fi scris acolo ce s-a întîmplat și de ce, cine s-a orientat bine și cine a dat-o cu oiștea-n gard... Atunci vor ști astea toți profesorii și elevii, dar azi nimeni nu știe... mergem pe bîjbîitelea”: în 1917, în roman, în 1989, cînd ne părăsea Paul Georgescu, dar și azi, la fel: pe bîjbîitelea.
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3896_a_5221]
-
carte, repetîndu-și straniul interludiu, cum îl numește, azi: "Peste cîțiva ani, bîjbîiala asta va fi o lecție de istorie. Va fi scris acolo ce s-a întîmplat și de ce, cine s-a orientat bine și cine a dat-o cu oiștea-n gard... Atunci vor ști astea toți profesorii și elevii, dar azi nimeni nu știe... mergem pe bîjbîitelea": în 1917, în roman, în 1989, cînd ne părăsea Paul Georgescu, dar și azi, la fel: pe bîjbîitelea.
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
care, aproape la fiecare replică ironică, Magnatul aruncă cîte un pahar de vin. Asta am înțeles-o mai puțin, dat fiind că personajul, în final, pare să fie singurul cu ceva demnitate sau cel puțin afect. Finalul o dă cu oiștea în gard, melodramatic ca o curcă beată la barieră care deși vine trenul nu știe pe unde s-o ia. Didi, care a participat la revoluția din Decembrie, fără să știe că-i lovitură de stat - are și pistol, și
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
baltă de sânge. Parcă nici nu mai sufla...Când l-au văzut alb ca varul, li s-o părut că nu mai este viu și dădeau să plece...Norocul lui o fost că unul din brancardieri era Ilie al lui Oiște, din sat de la mine. Lui Ilie i s-o părut că îl cunoaște pe rănit. S-o oprit și o strigat celuilalt: „Ai răbdare, să mă uit mai bine, poate trăiește încă și ne facem păcate dacă îl lăsăm să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ajuns de-un stat de om; dă-le coase și greble și îndeamnă-i să facă lumină împrejur, să nu-și mai croiască drum spre așternuturi cu paloșul și cu sulița. Scoate-i printre oameni: i se rupe unuia o oiște, i se înfundă altuia carul într-o groapă: să pună umărul la nevoile oamenilor, că din truda lor se-ndestulează. PÂRJOL: S-ar putea face asta? LIANA: S-ar putea. Lăsând la meterezuri oștenii de rând, mână-i pe ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pe cele dealuri! Aici se cade să calci cu evlavie, privind cuviincios doar ceafa sfântului călăuzitor. Iară dacă cei aleși să dea ucenicilor învățătură nu se arată a fi ei învățați, apoi mai bine le-ar sta în chip de oiște la căruța lui Sfântul Pintilie cel Gros. Așa să știi! TERENTIE: Ei, lasă că-i da sfinția ta seamă de asemenea vorbe proaste când te-oi chema spre înfățișare la Divanul Sfinților Bătrâni! Și-oi cere să stea mărturie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cort era mult mai mult aer. În plus, în serile când somnul nu-l prindea, printr-o gaură a cortului, putea chiar să vadă stelele de pe bolta cerească. Urmărea atunci minute în șir o steluță mică ce se afla în oiștea Carului Mare, pe care o botezase cu numele iubitei sale Voica. Privind cu nesaț steluța aceea, respira aerul tare al nopților din preajma luncilor sau pădurilor, unde își făcea sălaș pentru un timp șatra. Acolo era lumea lui! Aici, în casa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pe lângă găleată și a agățat-o...După aceea nu a mai fost nimic altceva decât...dezastrul! ... Ne-ai făgăduit că ne spui cum și-a rupt calul pieptul - a revenit Mitruță cu întrebarea. În ogradă se afla sania așezată cu oiștea spre poartă. Și cum bine știți, în capul oiștei se găsește un cârlig... În acest cârlig și-a agățat pieptul calul în alergarea lui nebună... După această lămurire, Pâcu a gustat pe îndelete din vinul din ulcică, ca și cum ar fi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cădea umbra pe chip și pe ochii‑i vlăguiți, presimțind prezența caselor joase de după care soarele nu se adăpostea, dar la fel de prezente, de nevăzute și atât de reale, mai reale decât cerul de deasupra capului său, mai reale decât scârțâitul oiștii carului și decât larma mulțimii care Îi Însoțea, murmurând rugăciuni și cântări. 16. Oh, fiți binecuvântați, voi cei care ieșiți În Întâmpinarea Împăratului! - Nu, ăsta nu mai era vis; mai avea Încă În urechi glasul acela, deci nu atât chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
smucitura roților prin hârtoape: carul se oprise locului. Și ăsta era tot vis? Acea potolire care‑i făcea atât de bine sufletului său după atâta vânzoleală și zarvă, tot vis era? Glasul mulțimii amuțise, scârțâitul carului Încetase, ca și opinteala oiștii. Razele soarelui, care până atunci Îi căzuseră drept pe față, acum pieriseră, poate zăvorâte de vreun portic nevăzut de el. Trupul i se odihnea pe pielicelele de miel, iar izul lânii Îi umplea nările ca și mireasma chiparosului, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Vorbiți în șoaptă, nu tulburați cerul! Furtunile sunt săruturi ale lui Dumnezeu stinse în iarbă. Doamne, vreau să vegetez până când buzele tale prin buzele ei mă vor atinge. Roșcata, duh întrupat într-o herghelie de cai slobozi care au rupt oiștea Carului Mare și l-au abandonat pe un cer de ianuarie, caii care l-au ridicat la cer pe sfântul Ilie, caii care au coborât de pe basoreliefurile catedralei Santa Marta din Torino, lăsând doar câteva urme de copite pe ziduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iarbă, în tâmpla bunicului, repetă un cântec de lagăr. Semnele copilăriei, un coș plin de pietre ai cu ce strivi umbra. Goliat amenință în fiecare intenție, Goliat crește din stâncă. Toarce iarba munților, răsucește funie groasă și înhamă-l la oiștea Carului Mare! Goliat răsare din florile câmpului. Blestemă tot ce vegetează împotriva firii! Va crește deșert și-n ghiveciul mușcatelor. Nu uita: ai cu tine un coș plin cu pietre! Poți strivi umbra sau poți zidi cetate mai înaltă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]