49 matches
-
Almaas" (1446), Sz"ászalmás" (1760-1762 - în conscripția Buccow), Sz"ász (Kis) Almás, Almáschken, Almas "(1854 - în "Buletinul Guberniului Provinciale pentru" "Marele Principat Transilvania"), "Kűkűllöalmás" (1913 - în "Magyaroszág - A magzar szent korona országainak helységnévtára - Indicatorul localităților din țările sfintei coroane maghiare"). Oiconimul "Alma" cu care este desemnat satul este extrem de răspândit pe teritoriul Transilvaniei, în special în forma "Almaș" ("Háromalmás"), "Almaș-Iratoș" ("Almásiratos") - județul Arad, "Almașu" ("Váralmás") - județul Sălaj, "Almaș-Săliște" ("Almásszelistye"), "Almașu Mic" ("Keresztényalmás"), "Almașu" "Mic de Munte" ("Kisalmás"), "Almașu Sec" ("Szárazalmás"), "Almășel
Alma, Sibiu () [Corola-website/Science/299834_a_301163]
-
de Munte" ("Kisalmás"), "Almașu Sec" ("Szárazalmás"), "Almășel" ("Almasel") - județul Hunedoara, "Almașu de Mijloc" ("Középalmás"), "Almașu Mare" ("Nagyalmás") - județul Alba, "Almașu Mare" ("Kozmaalmás"), "Almașu Mic" ("Szóvárhegy") - județul Bihor. Există sate cu denumiri actuale diferite, menționate în documentele medievale cu derivate ale oiconimului "Alma": "Almakerék "("Mălâncrav" - județul Sibiu), "Almamezö" (Hidișelul de Jos - județul Bihor). În cartea sa dedicată începutului colonizării sașilor în Transilvania, Thomas Nägler, referindu-se la oiconimul cu care este desemnat satul Alma Vii ("Almen"), consideră că termenul Alma ar deriva
Alma, Sibiu () [Corola-website/Science/299834_a_301163]
-
Bihor. Există sate cu denumiri actuale diferite, menționate în documentele medievale cu derivate ale oiconimului "Alma": "Almakerék "("Mălâncrav" - județul Sibiu), "Almamezö" (Hidișelul de Jos - județul Bihor). În cartea sa dedicată începutului colonizării sașilor în Transilvania, Thomas Nägler, referindu-se la oiconimul cu care este desemnat satul Alma Vii ("Almen"), consideră că termenul Alma ar deriva din germanul "alm", cu semnificația "ulm". Desigur această explicație este acoperitoare pentru acele părți ale Transilvaniei unde au fost colonizați sașii. Conform lingvistului Iorgu Iordan, oiconimul
Alma, Sibiu () [Corola-website/Science/299834_a_301163]
-
oiconimul cu care este desemnat satul Alma Vii ("Almen"), consideră că termenul Alma ar deriva din germanul "alm", cu semnificația "ulm". Desigur această explicație este acoperitoare pentru acele părți ale Transilvaniei unde au fost colonizați sașii. Conform lingvistului Iorgu Iordan, oiconimul "Alma" are semnificația "măr" (mag. "almá" = măr, "almás" = merișor, livadă cu meri). În acest sat se află o biserică-sală, în stil gotic, înscrisă pe lista Monumentelor Istorice din județul Sibiu / 1991, la poziția 33B, nr. 224. Lăcașul de cult folosit
Alma, Sibiu () [Corola-website/Science/299834_a_301163]
-
poss. Dorna), numele său fiind înglobat ulterior în cel al satului Cătălina în forma Szent-Katolna-Dorna (1854, 1880, 1895), Szentkatolnadorna (1900, 1910, 1941). După primul război mondial s-a impus numele actual al satului - Cătălina. Cătunul Dorna este designat cu un oiconim de origine slavă - drnu - cu sensul de loc pustiu, pajiște nelocuită într-o primă fază. Conform tradiției locale, satul Cătălina poartă numele unei starețe a mănăstirii romano-catolice, întemeiată în vechime pe dealul din vecinătatea vetrei de locuire, din păcate neinvestigat
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
spontană de stepă. Pe teritoriul satului se afla GAS "Flora", care deține 122 ha de pământ. municipiul Cahul, la nord, Pașcani (comuna Manta), la sud, Oancea (județul Galați), la nord-vest, Vlădești (județul Galați), la vest, Lebedenco (Crihana Nouă), la est. Oiconimul CRIHÁNA provine de la antroponimul masculin Crihan. Este consonant și paronimic cu denumirea regiunii istorice românești Crișana. O altă localitate Crihana, înființată în 1924, există în județul Orhei, denumirea acesteia provenind de la numele lui Anton Crihan, fost membru al Sfatului Țării
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
absidei altarului, în interior, relevă destinația atribuită de Ilie dascălul moșiei cumpărate de el în București: împroprietărirea țăranilor lipsiți de pământ care veniseră într-un număr apreciabil din Oltenia și se stabiliseră în acest loc, proveniență confirmată, de altfel, prin oiconimul „Olteni” din titulatura așezării Drăganu-Olteni. În patrimoniul bisericii, se află icoane împărătești pictate pe lemn de către renumitul zugrav Voicu din Pitești: „Maica Domnului cu Pruncul” (1845), „Iisus Hristos Atotțiitorul” (1845), „Sfântul Mihail și Sfântul Nicolae” (1848) ș.a. Mărturie elocventă a
Biserica de lemn din Drăganu-Olteni () [Corola-website/Science/319340_a_320669]
-
îndoi", "a" "mlădia", datorită văii care se îndoaie ca un șarpe printre șirurile de dealuri. Thomas Nägler, în cartea dedicată așezării sașilor în Transilvania, înscrie numele satului Șmig ("Schmiegen") în lista sa, fără să ofere o explicație legată de originea oiconimului. Trebuie remarcat însă că primul proprietar cunoscut al moșiei Șmig menționat documentar, este nobilul Symon de Szalók, care deținea proprietăți și în comitatul "Somogyi" de pe teritoriul Regatului Ungariei, iar asemănarea dintre cele două denumiri ("Somogyi" - "Somogyom") nu poate să fie
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
în comuna Alma din județul Sibiu, Transilvania, România. Se află în partea de nord a județului, în Podișul Târnavelor. Numele Giacăș provine din antroponimul german Jakob, satul lui Iacob . În Transilvania medievală au existat și alte sate care au purtat oiconimul Jakobsdorf: Iacobeni (județul Sibiu) și Sâniacob (județul Bistrița). Din 1337, când cunoaște prima atestare documentară, așezarea este menționată în forma possesio Gyakteluk, Gyakusteleky (1337), Gyaktelke (1351), Gyakus (1360), Gyakos (1435), Kekes (1496) , Gijeke (1733 - în conscripția Klein), Gzsakes (1750 - în
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
toponimul oficial Dalboșeț (transcris de fapt după forma austriacă Dalboschetz) nu-și dezvăluie etimonul slav, care însă este imediat sesizat dacă avem în vedere varianta sa autentică, nedialectală, preexistentă, Dîlboceț. Categoriile sociogeografice de toponime (morfonim - nume de formă de relief, oiconim - nume de așezare umană, hidronim - nume de apă, hodonim - nume de arteră de comunicație, hileonim - nume de loc împădurit etc.) prezintă, fiecare în parte, o serie de caracteristici extralingvistice particulare, care determină preferințe specifice pentru anumite structuri, tipuri și subtipuri
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
reflectînd deopotrivă configurația geografică a zonei deservite denominativ și gradul de antropizare al spațiului geografic respectiv. Polarizarea înseamnă concentrarea toponimelor dintr-un orizont spațial în jurul unor nume „dominante“, cel mai frecvent hidronime (nume de ape), oronime (nume de munți) sau oiconime (nume de localități). Centrul polarizator devine nucleul cîmpului toponimic, iar celelalte nume componente ale cîmpului sunt toponime secundare, puse în relație de subordonare (diferențiere, extensie, polarizare, restricție, substituție) prin diferite modalități (determinanți, delimitatori lexicali, elemente derivative), ca părți ale complexului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
toponimică ieșeană (condusă de Dragoș Moldovanu) în vederea structurării lexicografice a numelor de locuri în Tezaurul Toponimic al Romîniei. Moldova. Un exemplu de cîmp toponimic polarizator îl oferă Mircea Ciubotaru în monografia toponimică a bazinului superior al Bîrladului. Din nucleul Băbușa (oiconim) se dezvoltă într-o primă etapă (strat) numele Poiana Băbușa, Gîrla Băbușii, Dealul Băbușa, Șesul Băbușii, Cierul Băbușii, iar în etapele (straturile) ulterioare: Fundul Băbușii, Bahna Băbușii, Coasta Băbușii, Capul Dealului (Băbușa); Pădurea Fundul Băbușii, Dealul din Fundul Băbușii, Pîrîul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
comune. Schimbările petrecute în învelișul sociogeografic al teritoriului afectează într-o măsură importantă haina onomastică a acestuia, toponimia. Cele mai expuse acestei „erodări“ sunt rea litățile sociale și toponimele corelate cu acestea, cum ar fi așezările umane și numele lor, oiconimele. Este revelator faptul că din perioada antică se păstrează destul de multe nume de ape (Dunăre, Olt, Mureș, Argeș, Prut, Criș, Someș, Timiș etc.) sau de forme de relief, îndeosebi munți (Carpați, Parîng), dar nici un nume de localitate. Inclusiv numele cetăților
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
selectiv și sumar, cîteva categorii de nume cuprinse în aceste clasificări și regăsibile în analizele științifice ale specialiștilor. Clasificările geografice au în vedere, așadar, în principal obiectul geografic denumit printr o formulă onomastică. Cel mai frecvent sunt disociate următoarele grupări: oiconime (nume de locuri populate, așadar așezări umane), morfonime (nume de forme de relief), hidronime (nume de ape), hileonime sau fitonime (nume de locuri acoperite de formațiuni vegetale), hodonime sau odonime (nume de căi de comunicație), choronime sau regionime (nume de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
la demonstrarea autohtoniei și continuității poporului romîn la nordul Dunării. Hidronimele (Dunăre, Mureș, Olt, Tisa, Timiș, Săsar, Someș, Criș, Ampoi, Strei, Horn, Bîrzava, Cerna, Nera, Năruja, Motru, Jiu, Gilort, Giomărtil, Lotru, Argeș, Vedea, Buzău, Siret, Prut, Nistru), oronimele (Carpați) și oiconimele (Abrud, Albac, Arcuda, Băroi, Cigmău, Drencova, Garvăn, Galt, Hîrșova, Iași, Mehadia, Oituz, Oltina, Sălduș, Tapia, Turda) considerate, în urma investigațiilor etimologice minuțioase, autohtone au putut fi menținute în activitate și transmise din generație în generație pînă astăzi numai de către populația moștenitoare
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
turcică nomadă care cutreiera stepele rusești, neavînd cu zona Bîrladului decît o apropiere de nume. Familia toponimelor avînd la bază radicalul slav brl este extinsă, cuprinzînd, printre derivatele sale, un rîu Berlad în Podolia, foarte apropiat formal de hidronimul și oiconimul romînesc, și numele orașului Berlin, care este și el de origine slavă. Bîrsa Este numele unui pîrîu cu lungimea de 10 kilometri, afluent de stînga al Someșului, al unui rîu cu lungimea de 73 de kilometri, afluent de stînga al
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
-eț (Bistreț, Topleț etc.), -ăț (Topolovăț) sau, în varianta sîrbească, la -aț (Dolaț, Glogovaț). Grupul Bistrița cuprinde nouăsprezece nume, formate de la aceeași bază, cu sufixul v.sl. -ica (-ița) diminutival. Grupul Bistricioara numără șase nume (trei hidronime, un oronim și un oiconim). Acestea sunt formate în limba romînă, prin derivarea toponimului Bistrița cu sufixul romînesc ior, -ioara (sensul diminutival al sufixului slav nu a fost înțeles de către denominatorii romîni). După cum s-a observat, majoritatea numelor din familia toponimică Bistrița desemnează ape, ceea ce
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care se varsă în Pîrîul Cheia). N. Drăganu a identificat în documentele medievale nume de persoane grafiate Bokor, Bocorel, Bukurel etc. sau de sate (Bokorfal va) și în afara teritoriului romînesc, dovadă a vechimii și răspîndirii modelului. Deși ambii formanți ai oiconimului București (Bucur < bucur și -ești < esc) provin din substratul dacic, afirmația unora că numele capitalei noastre ar fi de origine dacică este greșită. Originea unui toponim o dă etimonul direct, iar acesta este numele de grup bucurești, format în limba
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Kraljuvo, Kralevo, Kralev Dol, Kraljuva Kuka). La fel în Serbia (Kraljevec, Kralevicevo, Kralevica, Kraljevo etc.) și în Cehia (Kralec, Kralice). De altfel, numele municipiului romînesc este atestat în secolele al XV-lea și al XVI-lea sub forma Kraleva. Deducerea oiconimului din numele unor regi (crai) ca Iovan al Bulgarilor, Ioan al Cumanilor etc. sau de la un crai romîn al păstorilor sunt simple fantezii romantice. Nici antroponimele Krajo, Crai (< sl. krali, „rege“) nu pot fi acceptate ca bază a toponimului, întrucît
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
teritoriul său va fi construită o bază NATO în care vor fi plasate dispozitive balistice antirachetă. Un alt sat din județul Mehedinți este numit Devesel (fără u final, care ține loc de articol în vorbirea populară). Formate prin polarizare de la oiconimul din Olt sunt toponimele Deveseleanca (parte a teritoriului comunei Redea, județul Olt) și Deveseleni (sat în județul Olt), iar de la oiconimul mehedin țean s-a format numele de sat Deveselu-Străini din același județ. Variantele sub care au fost atestate cele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Mehedinți este numit Devesel (fără u final, care ține loc de articol în vorbirea populară). Formate prin polarizare de la oiconimul din Olt sunt toponimele Deveseleanca (parte a teritoriului comunei Redea, județul Olt) și Deveseleni (sat în județul Olt), iar de la oiconimul mehedin țean s-a format numele de sat Deveselu-Străini din același județ. Variantele sub care au fost atestate cele două oiconime sunt foarte apropiate de formele literare actuale: Devesă(l), Divese(l), Devesălu(l), Devezel, Dezesel, Dewezelu, Devesealu(l), Divise
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Olt sunt toponimele Deveseleanca (parte a teritoriului comunei Redea, județul Olt) și Deveseleni (sat în județul Olt), iar de la oiconimul mehedin țean s-a format numele de sat Deveselu-Străini din același județ. Variantele sub care au fost atestate cele două oiconime sunt foarte apropiate de formele literare actuale: Devesă(l), Divese(l), Devesălu(l), Devezel, Dezesel, Dewezelu, Devesealu(l), Divise(l), Deve(s)lu (diferențierea articulat nearticulat nu apare și în formele vechi, fiecare oiconim avînd atestări atît articulate, cît și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care au fost atestate cele două oiconime sunt foarte apropiate de formele literare actuale: Devesă(l), Divese(l), Devesălu(l), Devezel, Dezesel, Dewezelu, Devesealu(l), Divise(l), Deve(s)lu (diferențierea articulat nearticulat nu apare și în formele vechi, fiecare oiconim avînd atestări atît articulate, cît și nearticulate). Etimonul ambelor oiconime pare a fi antropo nimul Devesel, care la rîndul lui ar putea proveni dintr-un apelativ bulgăresc divisil, numele mai multor plante, printre care și leușteanul. Toponimizarea (directă sau prin
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de formele literare actuale: Devesă(l), Divese(l), Devesălu(l), Devezel, Dezesel, Dewezelu, Devesealu(l), Divise(l), Deve(s)lu (diferențierea articulat nearticulat nu apare și în formele vechi, fiecare oiconim avînd atestări atît articulate, cît și nearticulate). Etimonul ambelor oiconime pare a fi antropo nimul Devesel, care la rîndul lui ar putea proveni dintr-un apelativ bulgăresc divisil, numele mai multor plante, printre care și leușteanul. Toponimizarea (directă sau prin intermediar antroponimic) a numelui unei asemenea plante i-ar putea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Culoarul Oltului. Etimologia numelui Ipotești nu este deloc poetică, dar are unele implicații în trecutul limbii și al poporului romîn. Toponimul se integrează în cea mai reprezentativă, numeric și struc tural, categorie de nume de localități romîne. Este vorba de oiconimele care au toponimizat, prin conversiune (fără adăugarea unui formant onomastic specific), apelativul nume de grup uman ipotești, format de la antroponim (probabil Ipotă) și din sufixul de origine dacică -escu (la plural -ești), avînd sensul de posesie sau apartenență (personajul „eponim
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]