66 matches
-
vălul nopții a unui Michelangelo Într’o morgă, respectiv În lumina laboratorului de biologie moleculară modern nu e decât o singură deosebire: nivelul tot mai adânc al disecției... À propos: eu nu disec nici șoarecii. De asta exist Încă din Oligocen, să tot fie vreo 45 de milioane de ani, când voi nu erați nici măcar În proiect... „Meridian“, 20 aprilie 2001, ora 12,47 28. Suflete Ciudați mai sunteți voi, oamenii. V’ați blindat În legi și constituții, precum cavalerul În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a definitivat și a căpătat conturul de astăzi în Neozoic, în urma ultimelor faze de cutare ale orogenezei alpine, deci este o unitate de orogen. Așa cum ne menționează Harta Geologică a României, Sc. 1: 1000000 în această zonă se pot identifica: Oligocenul, (Pg3), Miocenul inferior (m1), Miocenul mediu (m2), Meoțian Dacian (me-dc) și depozitele fluviatile (qp2f). Din punct de vedere tectonic regiunea cuprinsă între Fricoasa și Provița de Jos corespunde zonei cutelor diapire. Aceasta se împarte în două subzone: una miocenă și
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
Structura geologică este variată, dealul Mățău fiind format din conglomerate stabile, pe când partea de răsărit, către Argeșel, este afectată de alunecari de teren din cauza solului argilos. La marginea de nord a satului Suslanești se gasesc "marlauzurile" (lespezisuri), formate din șisturi oligocene, bogate în fosile de pești, frunze, pene de păsări etc. Finețea deosebită a rocilor face ca amănuntele să fie redate în cele mai mici detalii, astfel că, aceasta formă de relief a fost declarata monument al naturii. Clima este temperat-continentală
Comuna Mioarele, Argeș () [Corola-website/Science/300632_a_301961]
-
este o unitate acvatica distinctă, succesoare a Mării Sarmatice (Paratethys), fiind unul dintre constituienții acestui domeniu - situat spre estul acestuia, dincolo de Bazinul Euxinic. Apărută în partea de nord a Oceanului Tethys, imensa mare dominant epicontinentală Paratethys s-a format în Oligocen atunci când Tethysul s-a fragmentat succesiv coliziunii dintre plăcile continentale Africană și Eurasiană. Ulterior în marele bazin al Paratethysului a început conturarea unor unități acvatice distincte, Bazinul Caspic aparținând părții orientale a acestuia. Domeniul acvatic la Mării Sarmatice - devenit salmastru
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
din anul 1966 s-au înregistrat un număr de 2.350 locuitori. Cea mai mare parte a teritoriului localității Rebrișoara se încadrează din punct de vedere geomorfologic și sub numele de Țara Năsăudului. Dealurile Năsăudului se caracterizează prin prezența formațiunilor oligocene, ca o structură monoclinală, puternic etajate și prin altitudini cuprinse între . Jumătatea nordică aparține masivului cristalin al munților Rodnei, cu altitudini de peste cu vârful Țapului de . Munții Rodnei sunt constituiți din șisturi cristaline epizonale și formațiuni sedimentare vechi, injectate uneori
Rebrișoara, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300888_a_302217]
-
o grădină de brazi și foioase . Este o stațiune cu caracter permanent, unde au fost puse în evidență strate acvifere de adâncime cu ape slab mineralizate. Apă minerală izvorăște din mai multe locuri de sub stăncile din valea Secăturii, din depozitele oligocene care încep într-un facies continental, constituit dintr-un complex de argile cenușii, în care se găsește un strat de lignit, gresii, calcare cu concrețiuni de pirita care dau mineralizarea apelor de Bizușa. Acestora le succed orizontul stratelor de Ciocmăni
Bizușa-Băi, Sălaj () [Corola-website/Science/301775_a_303104]
-
Sucevița, Humor și Râșca). În afară de fliș, începând din 1976 s-a ocupat de studiul Sarmațianului din Platforma Moldovenească și Dobrogea de Sud. De asemenea, s-a ocupat și de istoria științelor geologice din România. A inițiat la Iași, studiul bitumolitelor oligocene (roci generatoare de hidrocarburi), foraminiferelor mari și a nannoplanctonului calcaros. Activitatea de cercetare este finalizată în 180 de lucrări publicate, 30 de rapoarte geologice, 2 granturi, la care se adaugă volumele: Flișul Paleogen din bazinul văii Moldovei (1971), Geologia României
Liviu Ionesi () [Corola-website/Science/307237_a_308566]
-
două în emisfera sudică. Balenele albastre sunt rorquali (din familia Balaenopteridae), familie ce cuprinde balena cu cocoașă, balena nordică, balena tropicală, balena sei și balena știucă. Familia Balaenopteridae este considerată a fi evoluat din alte familii ale subordinului Mysticeti în oligocenul mijlociu. Nu se știe când s-au despărțit speciile acestei familii unele de altele. Balena albastră este clasificată de regulă ca una dintre cele opt specii ale genului "Balaenoptera"; o autoritate o plasează într-un gen monotipic separat, denumit "Sibbaldus
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
cel mai probabil, în copaci. Linia koala a fost, probabil, prima care s-a despărțit, acum 40 de milioane de ani, în timpul Eocenului. Koala actuală este singurul reprezentant existent al familiei Phascolarctidae, care cuprindea odată câteva genuri și specii. În timpul Oligocenului și Miocenului, koala trăiau în păduri tropicale și aveau diete mai largi. Unele specii, ca "Nimiokoala greystanesi" (acum dispărută) și unele specii din genul "Perikoala" erau cam de aceeași mărime ca și Koala modernă, în timp ce altele, ca unele specii din
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
de origine engleză, a fost folosit pentru prima dată în Dakota de Sud (Statele Unite), unde acest relief este bine dezvoltat. Formațiunea s-a format prin eroziunea produsă de un torent în depozitele sedimentare de vârstă miocen inferioară (după unii geologi, oligocenă) constituite cu precădere din alternanțe de argile roșii cu gresii cenușii și roșii, ce se dezagregă ușor în nisipuri. Apar, de asemenea, intercalații de microconglomerate, care în urma spălării liantului argilos se transformă în pietrișuri și argile, ce se acumulează la
Râpa Roșie () [Corola-website/Science/309505_a_310834]
-
în unele locuri, dar cele mai multe roci suprafață sunt formate din calcar care s-a acumulat din creșterea coralilor timp de milioane de ani. "Vârful acestui munte este format dintr-o succesiune de calcare terțiare cu vârsta cuprinsă între Eocen (sau Oligocen) până la recentele depozite de recif, cu intercalații în paturile vechi de roci vulcanice". Stânci abrupte de-a lungul celei mai mare parți din coastă dau naștere brusc la un platou central. Altitudinea variază de la nivelul mării la 361 m, la
Insula Crăciunului () [Corola-website/Science/306011_a_307340]
-
are cea mai mare importanță pentru blana și carne sa sau ca purtător de rabie sau ca animal dăunător. Alte procionide, cum ar fi coati sau kinkaju sunt de asemenea vânate pentru carne sau blana lor. Fosilele procionidelor datează din oligocenul inferior până în prezent în America de Nord, din miocenul superior până în prezent în America de Sud, din eocenul superior până în pleistocenul inferior în Europa și din miocenul inferior până în prezent în Asia. Prin strămoșii lor se înrudesc cu ursidele și canidele. Două subfamilii erau
Procionide () [Corola-website/Science/306090_a_307419]
-
în E cât și în V, având vârsta eocen-oligocenă. Valea Uzului este este acea fereastră tectonică prin care prin care se poate citi întreaga succeiune de depozite cretacice. Același rol are și valea Slănicului în cazul flișului exterior. Aici stratele oligocen conțin sare, petrol și gaze naturale. Depresiunea Comăneștiului este cunoscută pentru depozitele de cărbune. Apele de suprafață aparțin a două colectoare principale: râulului Trotuș în E și râulului Olt în V. Râul Uz: este cel mai mare afluent din dreapta Râulului
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
mare sinclinal înălțat, în alcătuirea căruia se află o masă importantă de conglomerate cretacice de Ceahlău). Pe rocile mai puțin rezistente s-au format depresiuni de facies petrografic, ca depresiunea Găinești, pe Suha Mică (pe șisturi argiloase și marne bituminoase oligocene), depresiunile Pipirig, cea de pe Ozana și de pe Hangu, pe Bistrița (pe marnocalcarele cretacic-superioare de Hangu), aceasta din urmă acoperită acum de apele lacului de acumulare Izvorul Muntelui. În aceleași roci au fost modelate și înșeuări destul de joase, care au permis
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
cele zootehnic-forestiere. Subordonat, pe terasele inferioare ale râurilor se cultivă cartof, plante furajere și chiar porumb. Resursele minerale sunt modeste, singurele în cantități mari fiind materialele de construcție, care nu fac însă obiectul unor exploatări sistematice de amploare. În gresia oligocena de Kliwa au fost identificate mici rezerve de petrol, exploatate numai la Pipirig, din 1983. Activitatea turistică este inegal repartizata, concentrându-se în principal în arealul Parcului Natural Vânători Neamț. În partea de nord, acoperirea cu servicii turistice este centrată
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
se face de pe DJ177A Holda-Frasin din apropierea pasului Tarnița, de pe versantul situat spre valea Bistriței. Rezervatia geomorfologica Piatră Pinului, reprezintă un punct fosilifer aflat lângă orașul Gură Humorului pe dreapta râului Moldova, ce cuprinde depozite sedimentare care s-au format în Oligocen în urmă cu aproximativ 30 milioane de ani. Rocile conțin numeroase resturi fosile de pești. Rezervatia este parțial împădurita prezentându-se că un versant acoperit cu blocuri de stâncă și grohotiș. Accesul se face din drumul care duce spre Câmpulung
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
reprezentând o zonă cu rol de protecție pentru specii arboricole de tisa ("Taxus baccata"). Locul fosilifer Cozla se află la nivelul terminației sudice a Munților Stânișoarei pe culmea Cozla (679 m) și reprezintă o zonă de interes paleontologic situată în Oligocen pe fundul Mării Paratethys. Aici s-au descoperit depozite fosilifere de pești, caracteristice zonelor cu un climat subtropical ale acestei perioade. Pe dealul Cozla din Piatră Neamț pe culme, aflate într-o pădure de fag se găsesc stăncile de la "Trei
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
rocile cretacice care sunt caracteristice în general în partea de vest, se continuă în ariile centrală și de est cu roci paleogene. Pânzele de Ceahlău, Teleajen și Audia aparțin Cretacicului, cea de Tarcău și Vrancea - Paleogenului (respectiv perioadelor Eocen și Oligocen cea de Tarcău și Oligocenului cea de Vrancea). Din punct de vedere litologic: Vegetația Munților Tarcău este în proporție de 90 % de tip forestier, deosebindu-se două etaje: cel al molidului (Picea abies - Picea excelsa) și cel al fagului(Fagus
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
în general în partea de vest, se continuă în ariile centrală și de est cu roci paleogene. Pânzele de Ceahlău, Teleajen și Audia aparțin Cretacicului, cea de Tarcău și Vrancea - Paleogenului (respectiv perioadelor Eocen și Oligocen cea de Tarcău și Oligocenului cea de Vrancea). Din punct de vedere litologic: Vegetația Munților Tarcău este în proporție de 90 % de tip forestier, deosebindu-se două etaje: cel al molidului (Picea abies - Picea excelsa) și cel al fagului(Fagus sylvatica), asociate secundar cu vegetație
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
de protecție pentru cocoșul de munte ("Tetrao urogallus"), Pădurea Goșman (cel mai vechi arel protejat din Munții Tarcău) - cu statut de codru secular și Pădurea de pini de la Moinești - rezervație naturală de pini negri. În arealul Munților Tarcău (situat în Oligocen pe fundul Mării Paratethys) se găsesc și zone fosilifere, actual protejate. Astfel lângă Piatra Neamț sunt sunt rezervațiile Agârcia - localizată la o altitudine de 400 m pe versantul drept al pârâului Doamna și Cernegura - localizat în dreapta râului Bistrița pe unul dintre
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
cicluri (V. Mutihac, 1990) și în diferite faciesuri (litoral, de mare adâncă, salmastru, lacustru) care se succed atât de la nord la sud cât și în timp. Cele trei cicluri sunt: ciclul paleogen miocen-inferior cu eocen reprezentat de conglomerate și greșii, oligocen în facies grezos și acvitanian cu conglomerate, gresii și intercalații de argile; ciclul miocen alcătuit din depozite burdigaliene (conglomerate la zi între Topolog și Olănești și la adâncime în rest), badenian (marne, argile și sare la Ocnele Mari) și sarmațian
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
contact rezultată de pe urma unei eroziuni diferențiale, iar la vest de Olt, succesiunea benzilor de relief se repetă într-o formă mai complicată. La marginea munților înalți, ai cristalinului și sedimentarului mezozoic se întind muncei alcătuiți din roci senoniene, eocene și oligocene cu predominarea conglomeratelor eocene. Aceste depuneri sedimentare, transgresive peste aripa aplecată a cristalinului, prezintă ca și la est de Olt, o înclinare monoclinală spre sud, ceea ce explica relieful structural cu apariția de cueste aliniate paralel cu marginea munților. Părăsind roca
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
cu un gândac (modificată). Cu toate ca este translucidă, dimensiuni diferinte ale straturilor paralele de microfibre pot crea culori structurale, datorită fenomenului de interferență.. Chitina este prezentă în exoscheletul artropodelor din Cambrian, precum trilobiții. Cea mai veche mostră de chitină datează din Oligocen, cu 25 milione de ani în urmă. Chitina este unul din constituenții cuticulei la insecte, păienjeni sau crustacee, și are rol protector. Combinată cu carbonatul de calciu ea devine rigidă și formează exoscheletul crustaceelor, de exemplu al melcilor. Chitina găsită
Chitină () [Corola-website/Science/322967_a_324296]
-
de metri. Jură alsacian ocupă partea de nord a Jură. Este în acest masiv, care se ridică Ill. Alsacia este partea de vest a Câmpiei Rinului situat pe malul stâng. Este o ruptură, de asemenea, numit ruptură sau Graben, vârsta Oligocen, asociate cu umerii sale laterale<nowiki> </nowiki>:Vosges și Pădurea Neagră. Munții Jură, formate prin alunecare ( indus de majorarea alpin ) a capacului mezozoic pe formațiunile triasice ( " straturi de săpun ") intersectează regiunea de Belfort . Rin Graben prăbușit în timpul serviciului, prin urmare
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
explică o sedimentare variat : Marl, calcar, sare piatră, marmură. În plus, depunerile eoliene cuaternare de loess apar . Sundgau care a fost apoi un vast platou de calcar a fost acoperit de malul mării, la începutul perioadei de terțiar. La începutul Oligocenului, este un colaps al Rinului Graben la originea penetrare marine. La sfârșitulOligocenului, marea să retras lăsând definitiv depozite de sedimente foarte fin. La sfârșitul terțiar și la începutul cuaternarului coloana de Vosges și Pădurea Neagră duce la formarea de Jură
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]