21 matches
-
era plicticoasă și greu de suportat în istoriile literare clasice nu numai datorită acumulării seci de date, ci și sentimentului că ți se vinde o butaforie, sentiment pe care l-am avut de-atâtea ori ca student ascultând cursuri despre olimpianismul lui Odobescu (fără să se sufle o vorbă despre sinuciderea lui din dragoste și despre morfinomania sa)”. Se împlinesc o sută de ani de când, la 13/26 noiembrie 1909, s-a născut la Slatina Eugen Ionescu. Cu acest prilej, public
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 by http://confluente.ro/Eugene_ionesco_intre_oroarea_de_a_trai_si_oroarea_de_a_muri.html [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
interpretat din punctul de vedere al caracterului dual (unire de romantism și clasicism). La Nichita Stănescu esențială i se pare „greața de unicitate”, iar la Leonid Dimov „onirismul flamand”. Critica lui Vladimir Streinu e citită din perspectiva ei seniorială. Impresiile („olimpianism natural, de structură și nu de postură”, „virtuoz al imaginii”, „scriitura cea mai fermă și cea mai artistă”, „cel mai maiorescian dintre criticii noștri” etc.) se concentrează în imaginea criticii alpine. Vladimir Streinu ar practica, așadar, o critică a escaladării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
rece dispreț toate combinațiile așa-zis „literare”, tirania, cum spui foarte bine, „care ne obligă să împărțim în ciudate zone harta culturii românești”. Chiar ieri m-am aflat în situația să refuz cu indignare, dar în cele din urmă cu olimpianism, o asemenea tiranie venită din partea unui redactor ieșean, D. Costea , care, ca și altădată, a căutat să-mi impună cu nerușinare opiniile sale în legătură cu ceea ce scriam. în cazul de față, să critic pe cineva pe care el nu-l înghite
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Poeziile sale sînt ca niște cizeluri de argint ale lui Benvenuto Cellini, care era giuvaergiu înainte de a deveni sculptor". Cu toate că bardul român reține din biografia unor Gautier și Leconte de Lisle și condiția lor de "genii neînțelese". În mod cert, "olimpianismul" posturii macedonskiene în raport cu contemporaneitatea filistină e tangent la "impasibilitatea" și "seninătatea majestuoasă" a poeților Parnasului. O prelungire a demoniei romantice are loc la Macedonski sub influența lui Baudelaire, "capul decadenților", și sub cea a unui discipol baudelairian, Maurice Rollinat, care
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
Moromete mi se pare, în anumite privințe, o replică la Ioanide. Seamănă atitudinea celor doi față de lume (abstragere și detașare), destinul lor social și familial (ca autorități în declin și puternice individualități deschise competiției și supuse contestării acerbe și intrigilor). Olimpianismul lor teatral, atât de evident peste diferența de medii, este subminat de ironia sorții, manifestată chiar în intimitatea misiunii lor de pater familias. E adevărat că, tocmai în acest domeniu, există o diferență fundamentală între cei doi. Ioanide dezvăluie o
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
Va fi constrâns de schimbarea regimurilor politice să devină un țăran proletarizat. Bătrânețea îl salvează de la situația umilitoare de a deveni un proletar propriu-zis (adică lucrător într-o fabrică), dar nici beneficiar al propriei independențe de spirit nu mai e. Olimpianismul lui Moromete suferă o lovitură fatală, ca și acela al lui Ioanide. Ioanide și Moromete dețin supremația intelectuală asupra mediului lor, au o autoritate morală evidentă, iar vulnerabilitatea se manifestă în viața de familie printr-o similitudine frapantă. Diferențele sunt
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
său, printr-o dramă a contemplativității, devastatoare ca rezultat și soldată cu efecte grave. Ceea ce e șocul comunist pentru Moromete e șocul legionar pentru Ioanide. Dar nu e numai atât la originea dezastrului fiecăruia dintre ei. Disoluția autorității și pierderea olimpianismului provin - atât la Ioanide, cât și la Moromete - nu numai din afară, ci și din ei înșiși. Idealismul lor vinovat se adaugă la criza de context politic și la criza de familie. Moromete nu e un constructor (cum spuneam), dar
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
și jidoviții"!" * Arhipelagul hunedorean e alcătuit din insule mai mari sau mai mici, dar demne toate de parcurs la pas. * Amplul grupaj dedicat lui Dominic Stanca, evocarea lui Franz Liebhardt la centenar de către Cornel Ungureanu (" Avea - cum să spun? - goetheanitate. Olimpianism, siguranță, harul de a transforma cultura în viață și viața în cultură, puterea de a domina împrejurările și de a rămâne senin. Nu știu dacă în literatura propriu-zisă frică. Cît despre Sorin Titel, s-au mai întîlnit apoi, au vorbit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17383_a_18708]
-
ce se întinde dincolo de cele două sute cincizeci de cuvinte pe care le înțelege cetățeanul de rând trebuie să ai fie geniul comunicării absolute, "en gros" și "en detail", ca Mircea Dinescu, fie simpatica subtilitate bășcălioasă a lui Andrei Pleșu, fie olimpianismul cordial al lui Nicolae Manolescu, fie robustețea gravă a lui Gabriel Liiceanu, fie eticismul de granit al lui Octavian Paler. Altminteri, mai bine să taci. Din păcate, după zece ani de presă liberă, nici măcar evenimentele barbare nu mai iscă în
Rița-veverița reporterița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16977_a_18302]
-
ecuații diferite, această dinamică foarte subtilă dintre Centru și periferie. Și mai ciudat e, însă, că acest topos - care face cât o poetică de autor - e prezent în mai toate studiile din perioada românească. Atenția față de microfenomen, combinată cu un olimpianism integrator, dau personalitate fragmentelor din Calmul valorilor, compuse, în general în retorica austeră cu care criticul ne-a obișnuit până azi. Fie că e vorba de radiografierea literaturii române contemporane, fie că e vorba de problema raportului dintre local și
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
Ioana Pârvulescu Cel mai frecvent i s-a reproșat lui E. Lovinescu seninătatea, olimpianismul, masca. Indiferent dacă e privit de departe, de la marginile vieții literare sau de aproape, de pe scaunul de alături, din încăperea unde se țin ședințele Sburătorului, Lovinescu arată la fel: impasibil. Asupra acestui punct, un scriitor mărunt, Simion Stolnicu, și unul
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
o colecție de amintiri, ea devine un adevărat roman al faptelor mărunte (și prin aceasta, esențiale) cum nu sunt prea multe la noi. Cu o sinceritate aproape crudă, dar nici o clipă inelegantă, severa profesoară de la Universitate își lasă deoparte necesarul olimpianism și pune în scenă un întreg ceremonial al tandreții. E un spirit ludic (de multe ori pomenește despre plăcerea de a fredona, în vacanțe, cântece transilvănene) dotat cu un surprinzător simț al dramatismului. Studentă fiind, se îndrăgostește iremediabil de viitorul
Radiografia unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3393_a_4718]
-
unei ecuații simple, mentorul Vieții Românești înfățișează desenul complicat al unei personalități complexe și adânci, cu suprafețe și profunzimi, față și revers, sentimentalisme reprimate și lucidități amare. Citindu-i cu atenție pe marii noștri critici, vom constata că sub masca olimpianismului și a seninătății imperturbabile există impulsuri și convulsii omenești, prea omenești... Nici Ibrăileanu, nici adversarul său de idei, Lovinescu, nu scapă acestei polarități interioare, pe care fiecare o "rezolvă" cum poate: Lovinescu, în Memorii și în Agende, Ibrăileanu, în Privind
Critica analitică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9204_a_10529]
-
a fost ori un deșert, ori un pre-postmodernism etc." Critica lui Daniel Cristea Enache pune mereu față-n față valorile verificate cu acelea recente încercând să despartă "ce e rău de ce e bine". Amendând excesele, propune lectura și relectura. Clasicismul, olimpianismul lui Tudor Vianu, dar mai ales romantismul criticii lui G. Călinescu. Că este așa o poate proba chiar și un fragment desprins parcă din Cronica mizantropului : "- Hopa, să știi că omul acesta are principii, țin minte că mi-am zis
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
multe la viața ei, dar apropierea de valorile creștinismului i-a dat puterea să discearnă care sunt lucrurile cu adevărat importante și liniștea sufletească pentru a trece, egală cu sine, prin cele bune și cele rele. De aici un oarecare olimpianism al atitudinii, forța ei de a trata cu superioritate chiar și momentele cele mai delicate sau dezagreabile ale existenței. Departe de gălăgia și reflectoarele vieții publice, cu modestie, dar și cu încredere în propriile-i argumente literare, Constanța Buzea este
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
volum din această serie, are câteva particularități. În primul rând, a apărut la sfârșitul anului 2007, rupând simetria cu anii electorali. Apoi, statutul autorilor în percepția celor implicați în jocul politic a suferit mutații majore. Vladimir Tismăneanu a renunțat la olimpianismul pe care i-l oferea statutul de profesor american, în favoarea unei implicări directe în politica românească. A devenit președintele Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste în România, al cărei raport, citit de Președintele Traian Băsescu, a transformat Parlamentul României într-
Anii vrajbei noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8888_a_10213]
-
autorilor era plicticoasă și greu de suportat în istoriile literare clasice nu numai datorită acumulării seci de date, ci și sentimentului că ți se vinde o butaforie, sentiment pe care l-am avut de-atîtea ori ca student ascultând cursuri despre olimpianismul lui Odobescu (fără să se sufle o vorbă despre sinuciderea lui din dragoste și despre morfinomania sa), despre inteligența critică a lui Camil Petrescu (dar extravaganța și grandomania lui?), despre un Blaga idealizat, despre un Arghezi bonom umblând cu bastonul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
copii, bine măsurate, trebuie să se armonizeze permanent și în deplinătate. Datorii Datoriile bănești sau materiale sunt pecetluite prin înscrisuri ori angajamente verbale, prin condiții și termene de restituire. În schimb cele morale sunt la discreția, cinstea și bunăvoința datornicilor. Olimpianism Olimpianismul ca aspirație competitivă spre cele mai înalte performanțe în domeniul sportului ar trebui să devină starea de spirit care să domnească și în celelalte componente ale societății: economie, știință, artă, cultură, educație, justiție etc. Vârsta Vârsta omului nu este
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
bine măsurate, trebuie să se armonizeze permanent și în deplinătate. Datorii Datoriile bănești sau materiale sunt pecetluite prin înscrisuri ori angajamente verbale, prin condiții și termene de restituire. În schimb cele morale sunt la discreția, cinstea și bunăvoința datornicilor. Olimpianism Olimpianismul ca aspirație competitivă spre cele mai înalte performanțe în domeniul sportului ar trebui să devină starea de spirit care să domnească și în celelalte componente ale societății: economie, știință, artă, cultură, educație, justiție etc. Vârsta Vârsta omului nu este aceea
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
E ca un medium. Arta incită la un dialog fertil. Chiar dincolo de bariera timpului. Actul creației poate duce până la suprimarea durerii de a fi. Și totuși, arta încă mai reazămă cupola lumii. Isteria vieții noastre nu se mai asortează cu olimpianismul artei de altădată. În artă, cel mai greu ajungi la propria - ți voce. În artă, orice gând trebuie centrat în perspectivă universală. Altfel, periferia este asigurată. Vigoarea literaturii este asigurată de stil. Uneori și de armătura filosofică. Laserul bibliotecilor ar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în solul natal». Concepția monumentală a cetății larg și unitar concepute în linii cutezătoare și sobre, a cetății cu monumente arhitecturale menite mulțimilor, e irealizabilă în societatea burgheză (...). Cartea e, deci, axată pe evenimentele care duc la zguduirea apolitismului și olimpianismului lui Ioanide. Însăși compoziția romanului o exprimă pozitiv. Faptele cărții se organizează și sunt prezentate după însăși evoluția personajului central. De aceea, mai ales în primele pagini acțiunea dă impresia de lărgire treptată, așa cum se lărgește și orizontul lui Ioanide
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]