6 matches
-
pivoți sintactici), dar nu și O (Dixon 1994: 11). Pivotul sintactic este definit de Dixon (1994: 11) în raport cu subiectul: termenul subiect, reprezentat de mulțimea {S, A} privește relațiile semantice, de adâncime, în timp ce pivotul are anumite proprietăți de coreferențialitate și de omisibilitate, manifestate în relațiile sintactice de la nivelul frazei, cum sunt coordonarea, relativizarea etc. După cum am arătat mai sus, din punctul de vedere al acestor relații, limbile pot funcționa cu pivot S/ A, ceea ce înseamnă că au sintaxă de tip acuzativ, sau
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pivot S/A Limba engleză, limbă cu sintaxă de tip acuzativ, folosește nominalele din pozițiile S și A drept pivoți pentru coordonare și nu manifestă constrângeri sintactice pentru relativizare. Constrângerile de coordonare nu privesc combinarea propozițiilor, ci sunt constrângeri de omisibilitate. Acest lucru înseamnă că oricare două propoziții pot fi coordonate, însă, dacă un nominal se repetă, în cea de-a doua apariție poate fi înlocuit prin pronume, indiferent de funcția sintactică pe care o are în cele două propoziții, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
2.2. Limbi cu pivot S/O Spre deosebire de limbile cu sintaxă acuzativă, o limbă cu sintaxă ergativă, cum este dyirbal, folosește drept pivoți sintactici nominale aflate în poziția S sau O. În limba dyirbal, constrângerile de coordonare nu privesc numai omisibilitatea nominalului coreferențial din a doua propoziție, ca în engleză și în română, ci chiar combinarea propozițiilor. Acest lucru este explicat de Dixon (1994: 168) prin faptul că discursul din limba dyirbal este construit în funcție de lanțuri de pivoți. Prin urmare, în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
faptul că verbul predicat „preia” particularitățile morfologice ale numelui prin care se exprimă subiectul. Într-un articol, D.D. Drașoveanu reia teza subordonării predicatului față de subiect cu argumente noi. După părerea sa, „structura în discuție se supune, ca oricare alta, probei omisibilității: și luptă din omul luptă este omisibil ca și luptător din omul luptător” pentru că și luptă, din exemplul de mai sus, exprimă o notă a unei noțiuni (deosebită de luptător prin aceea că este prezentată „în desfășurare”), ori între o
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
tipului de raport sintactic dintre subiect și predicat se poate apela la criteriul restricțiilor formale, deci de acord, care acționează de la subiect spre predicat sau de recțiunea cazuală care acționează cu direcția predicat-subiect. Un alt criteriu ar putea fi criteriul omisibilității termenilor relației (sau criteriul substituției cu zero), care, după părerea noastră, poate fi adoptat fără dificultăți de către gramatica tradițională ți în discutarea relației sintactice subiect-predicat, cu atât mai mult cu cât acest procedeu formal este folosit în gramatica tradițională în
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
folosit numai pentru un tip de relație de dependență, și anume dependența unilaterală, caracteristică determinanților omisibili, care sunt într adevăr subordonați unui regent. După cum s-a constatat, în definirea tipurilor de relații sintactice s-a folosit două criterii: (I) criteriul omisibilității termenilor (sau proba substituției cu zero) și (II) criteriul restricțiilor formale (lărgind sfera lor). Am considerat că trebuie să se opereze o ierarhizare a acestor criterii, în sensul că proba substituție cu zero trebuie aplicată în primul rând (ea primează
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]