187 matches
-
șvariantăț). Ori se exprimă într-o radicalitate simbologică: "trupul îmi coboară sau urcă în ceruri ascunse" (Ascultare). Dar întîlnim sub pana poetului, de cele mai multe ori, o viziune în sens opus, opulentă, luxuriantă, frenetică, gemînd voluptuos de asociațiile concretului imnic asumat: "Omnipotență, sînt jucătorul tău/ Și bogăția ta de elogii/ Cu joc de cărți regale./ Îl aleg pe rigă și mă așez/ În cerul fruitat unde poemul/ Domnește peste întîrzierea lumii./ Pentru elegie orice carne vine să scîncească./ Mă rog, pentru că tăcerea
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
împătimit al vieții ușor melancolizate din pricina prea marii sale intensități și din această pricină cochetînd cu imaginile crizei și cu tentațiile austerității, consemnate mai sus. S-ar zice că-n această îmbelșugare solară a sufletului ce se închină, oarecum panteistic, "omnipotenței" naturale, avem fața cea mai caracteristică a poetului trăitor la Chartres, fața sa mediteraneană pe care am glosat-o cu altă ocazie. Miron Kiropol: Metopă, Ed. Signata, Timișoara, 2001, 128 pag., preț neprecizat.
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
de "memorii" ale titanilor Convenției Democrate, Emil Constantinescu și Vasile Radu, invocă rolul nefast al serviciilor secrete în viața publică românească. Ex-președintele și-a imortalizat eșecul rostind celebra frază "Am fost învins de Securitate" iar fostul premier vorbește, sibilinic, despre omnipotența "Structurilor". E aproape sigur că au amândoi dreptate. Se ridică, însă, întrebarea: au făcut ei ceva pentru a elimina - sau măcar pentru a diminua - efectele nefericitei instituții ieșită din pulpana marelui Feliks de la Moscova? N-aș prea crede. Până la momentul
Arcadia cenușie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14641_a_15966]
-
mâna retezată a unui muncitor, redându-i proprietățile inițiale, a rugat să-l întâlnească. Întrebat cărei împrejurări i se datora uluitoarea sa îndemânare, acela a raportat că, pur și simplu, și-a luminat mintea citind cărticica lui Mao. Sintetizând concepția omnipotenței politicii, poeții militanți ai epocii repetau în diferite variante versul revelator, potrivit căruia „politica e în toate“ (și mai plastic, puneau partidul în această ipostază). Unii analiști o găseau ca ultimă consecință a lucrurilor, ca sens final al gândirii și
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
Sorin Lavric Fără un minim efort de a intra în aerul epocii lui Petrus Damianus, aer întreținut de mănăstirile catolice din secolul al XI-lea, temele atinse în Despre omnipotența divină par picate din cer. E o retorică atît de imponderabilă în paginile cărții că autorul pare să plutească în eterul unor distincții care nu au legătură cu lumea, de aceea cititorului i se întipărește impresia că asistă la o
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
de a privilegia pînă la imaculare ființa divină, scutind-o de orice incriminare privind apariția răului în lume, atîta doar că intenția de a-l scoate basma curată pe creator se lovește de prerogativele cu care teologia l-a înzestrat: omnipotența și omnisciența. Cine are puteri nelimitate nu mai poate pretinde că răul i-a scăpat de sub mînecă, strecurîndu- se în univers în virtutea unei uzurpări viclene. Așijderea, cine știe tot nu poate susține că n-a știut de posibilitatea relelor căzînd
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
Mircea Mihăieș Vizita premierului francez Jospin la București a dezamăgit multă lume. Mă refer, desigur, la cei care cred, pe de o parte, în bunăvoința absolută a Franței, și, pe de alta, în omnipotența continentală (ba chiar globală) a acesteia. Sigur, dacă ne luăm după frazele ambalate în țiplă ale amicilor de pe Sena, noi, românii, am fi cel mai grozav popor și e doar o chestiune de secunde până vom fi puși în drepturile
Luciditatea e un cuvânt franțuzesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15960_a_17285]
-
să vezi altfel lucrurile. Ai Început să devii conștient de cuvintele rostite de el care o făceau să plîngă. L-ai studiat. La Început a fost descurajant. El ți se părea că e o fortăreață de necucerit a puterii, a omnipotenței Înfricoșătoare În lumea ta de copil. Dar apoi, pînă la urmă, sub privirea ta critică, au Început să apară și fisurile. Ai Învățat ce-l tulbura, deși știai Dar am făcut-o.că n-o să te poți folosi invalid În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
unic este în contrast cu orice pseudoreligie ce supune oamenii unei puteri profane, îi transformă în sclavi și îi privează de demnitatea umană. Putem facem și autocritica. Și unele dintre calitățile atribuite Dumnezeului unic nu sunt lipsite de probleme, ca de exemplu omnipotența. Consider mai important un alt atribut divin, esențial pentru "spiritualitatea" mea, și mă refer tocmai la "spiritualitate". Dumnezeu ca Spirit "Atotputernic" (din lat. omnipotens, "cel care poate tot"; în gr. pantokrátor, "stăpânul tuturor") nu este cuvântul meu preferat. În traducerea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
noi, cu fondul său ce ține de necesitățile permanente ale spiritului care nu creează orbește, ci în conformitate cu imboldurile unei sensibilități aduse la conștiință, intelectualizate uneori la un mod specializat. Unii dintre criticii indigeni și-au înălțat prototipul pe piedestalul unei omnipotențe, mergînd pînă la teza cum că productele exegetice sunt mai interesante decît opera și chiar pînă la sublima utopie a unei interpretări capabile a-și "inventa" obiectul, adică a-l extrage din neant. Alții și-au tratat domeniul cu scepticism
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
dumnezeu corporatist, o bună sugestie am primi de la J.C. Chandor al cărui personaj, John Tuld (Jeremy Irons), impersonează foarte bine un anumit tip de putere pe care nu atât acumularea de capital o generează cât capacitatea de a proiecta iluzia omnipotenței și grația sacerdotală a omniscienț ei într-un paradis amoral precum cel fiscal. Prăbușirea corporației Lehman Brothers la începutul lui 2008 și seismele în lanț declanșate ulterior ne-au introdus într-o nouă epocă pe care criza mondială o deschide
Firma și blazonul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5044_a_6369]
-
Pasta prea groasă a ironiei, periculos de apropiată de pamflet, mi se pare, de pildă, un defect. E cazul unui portret lapidar al numitei Eva Stana Lunguțu, dotată cu un curriculum vitae impresionant prin irelevanță (pp. 232 - 238) sau al omnipotenței kitsch de care se arată în stare trustul Carte &stuff (care comercializează în școli nu numai manuale și auxiliare didactice, ci și statuete din plastic sau iconițe cu scriitori canonici). Problema constă într-o imperfecțiune de modulație. Fără să aibă
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
Wilhelm Schelling are un ton înalt, cu obscurități amintind de un oracol religios. Cartea de față (Cercetări filosofice asupra esenței libertății umane) e o mostră de gîndire făcută după calapodul epocii: totul se învîrte un jurul unui Dumnezeu a cărui omnipotență nu prea lasă loc pentru libertatea omului, la asta adăugîndu- se dificultatea stînjenitoare în a explica prezența răului într-o lume a cărei cauză e un Dumnezeu imaculat de bun. Pe scurt, Schelling se lovește de piedicile clasice ale oricărei
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
ea și de ce am numit autorul doar o divinitate degradată. Această postură de divinitate a autorului era valabilă mai ales în secolul de maximă înflorire a romanului, secolul al nouăsprezecelea, și ea se manifesta prin acele însușiri de omnisciență și omnipotență ale autorului: lumea era descrisă de undeva de sus, dintr-un unghi atotcuprinzător, pe acel ton neutru/ alb/ de o obiectivitate absolută. Atâta doar că omnisciența și omnipotența auctoriale erau simulate, iar nu autentice. De la un moment dat, în secolul
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
al nouăsprezecelea, și ea se manifesta prin acele însușiri de omnisciență și omnipotență ale autorului: lumea era descrisă de undeva de sus, dintr-un unghi atotcuprinzător, pe acel ton neutru/ alb/ de o obiectivitate absolută. Atâta doar că omnisciența și omnipotența auctoriale erau simulate, iar nu autentice. De la un moment dat, în secolul XX, autorul a dat lucrurile pe față, și-a mărturisit condiția omenească, slăbiciunile, ezitările ori chiar, la limită, „ignoranța” în raport cu personajele și acțiunea pe care tocmai le însuflețea
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
ales de siguranța bicicletelor, dar avea și un pic de putere de decizie în privința parcărilor. Keisha se gândi: acum are să spună că se duce la Marks & Sparks și, când ea zise fix asta, Keisha simți o zvâcnire de neuitat, de omnipotență auctorială. Poate că era într-adevăr capabilă să creeze lumea din jur. - Leah, zise doamna Hanwell, mergem? Distanța dintre momentul când a fost pusă întrebarea și răspunsul la ea fu percepută de Keisha Blake ca o încordare greu de suportat
Zadie Smith: NV by Casiana Ioniță () [Corola-journal/Journalistic/3744_a_5069]
-
lui Boris Suvarin referitor la felul în care era privit Stalin de către ceilalți doi triumviri ai Revoluției din octombrie, la începutul carierei sale: ,în mod incontestabil Trotski împarte cu Lenin răspunderea ridicării lui Stalin la secretariatul Partidului, unde a rezultat omnipotența parvenitului. La a XV-a Conferință a Partidului (octombrie-noiembrie 1926) Trotski declara: ŤSigur, tovarășul Stalin este omul cel mai eminent al Partidului nostru, militantul cel mai important; fără el nu se poate constitui Politbiroulť. Dar, în același timp, în particular
Condei acid - I by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11231_a_12556]
-
in the Net, 1989), sau chiar echivalarea Dumnezeu video, rug divin ecran electronic (Gibson, Virtual Light, 1995). Nu e mai puțin adevărat că, în anumite cazuri, teza extensibilității nelimitate a cyberspațiului fiind pusă sub semnul întrebării, și ideea nemuririi și omnipotenței unei divinități echivalate sau conținute în rețea devine chestionabilă." Nu este o teorie a romanului SF, cum ar putea părea, nu este doar o teorie a unei noi mentalități colective și a unui nou imaginar sau bestiar postmodern și este
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13705_a_15030]
-
înțelepciunea atât de tânjită scurgerea leneșă a vremii, ori dirijând prin dosnică încolonare pe”mișmașii” timpurilor noi și pe năpăstuiții zilei, deopotrivă. Gesturi și logoree de nestăvilit, imperative în încăpătoarele voaluri de bâțâială scremută, mulțimea prosternată (dar și consternată) în fața „omnipotenței și omniscienței sale. Mulțimi vernerând în delir „înălțimile-i „celeste” și stăruind într-o trudnică rugă să le fie calea luminată, ca la începuturile lumii când Dumnezeu despărțit-a uscatul de ape și raiul din fața bulucelilor greu de oprit ale
PAMFLET: TURNUL DE FILDEŞ AL UNUI MAHĂR SAU PSEUDO-CETATEA LUI A. de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367370_a_368699]
-
una de cealaltă. Ceea ce noi numim Dumnezeu este o structură holografică și tot ceea ce există în ființa noastră, există și în celula microscopică și în întreg Universul. Holograma nu are capăt, început și sfârșit. Conștiința pură, energia cosmică a vieții, omnipotență, omnisciență și omniprezență universală sunt termeni analogi pentru această stare nemanifestată de ordine perfectă. Până în prezent, știința occidentală a operat sub deviza, conform căreia, calea optimă de înțelegere a unui fenomen fizic este "disecarea" lui în părțile componente. Dar dacă
FIZICA IUBIRII de DAN BORBEI în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347456_a_348785]
-
treburi,veșnic tot grăbite Senine-n senectute,credincioase Pășesc agale-n lumea cea pestriță Iar undeva,un năzdrăvan șăgalnic Pe o frivolă trage de rochiță Cu narcisismul lor caracteristic, În soare lenevesc suficiențe Hohot nătâng răzbate de acolo Blocând răutăcios omnipotențe Rătăcitoare suflete de vată Trec fantomatic,cu pas insipid Iar altele,pierdute pe vecie Ne părăsesc în fulger translucid De suferință mută-nnobilate Inimi de dor,mecanic doar mai bat Cu pași de plumb străbat capătul străzii Oftând de focul ce-
STRADA de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365937_a_367266]
-
Romancierul nu se izolează de etnia om decât atunci când creează. La jumătatea celui de-al treilea deceniu al secolului XX, inițiatorul suprarealismului, André Breton, spunea că este credința în realitatea superioară a unor forme de asociere până atunci disprețuite, în omnipotența visului, în jocul dezinteresat al gândirii. Foarte adevărat însă superrealismul, pe care îl disec în acest eseu, este un bluf al vizualizării a ceea ce se poate întâmpla, o erecție a minților străfulgerate de inconștiență conștientă a îngâmfării, a distrugerii valorii
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
nuanțele / globalizării paradoxiste / și de pe la noi ... (“Despre o neliniște în jocul „de-a galaxia“ ... ) Metafore uimitoare sunt prezente peste tot în lirica lui Ion Pachia Tatomirescu. Ex.: “somnu-i cu cireș înflorit”; “dinții-nsoriți ai văz-Duhului ... Un poem foarte interesant despre omnipotența Poeziei și existența ei în toate elementele primordiale, este: “Salută Poem-Focul ... Poezia-sabie nu mai vrea să iasă din teacă. / Poezia-pâine nu vrea / să se mai coacă-n lanul de cuptor. / Poezia-neuron-de-aur s-a argintit, / ici-colo, / a devenit chiar profund-arămie. / Poezia-aer
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
felul de explicații din ce în ce mai antropomorfice (omenești), ajungând la o sumedenie de zeități și idoli cărora le atribuiau cele mai grosolane vicii.” Dumnezeu este Actul Pur Autorul prezintă și dezvoltă „atributele lui Dumnezeu”, care sunt simplitatea, imutabilitatea, eternitatea, omniprezența, omniștiința, voința, omnipotența, mila, dreptatea și sfințenia. Fiecare dintre aceste atribute este susținut, argumentat și explicat cu pasaje biblice, dar și cu citate din diverși filosofi. Se remarcă în acest context, o idee privind simplitatea,enunțată de Aristotel: „Dumnezeu este Actul Pur, cum
PREASFANTA TREIME. O SINGURA IUBIRE DE DORU LEVI ILIOI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 156 din 05 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341574_a_342903]
-
de a iubi ca un act de dăruire ce depinde de gradul de dezvoltare a caracterului nostru. Facultatea aceasta presupune realizarea unei orientări predominant productive; cu o astfel de orientare, omul a depășit dependența de de alții, iluzia narcisistă a omnipotenței, dorința de a-și exploata semenii sau de a acapara și a căpătat încredere în forțele sale umane, precum și curajul de a se bizui pe propriile lui puteri în atingerea țelurilor sale." Prin lumina acestor rânduri vedem cum iubirea de
SĂRUT-MÂNA TA, FEMEIE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371021_a_372350]