330 matches
-
clasată de către academici la ultima categorie - fără a deveni nici dramă, nici tragi-comedie. Așa că Radford eludează antisemitismul printr-o mișcare postmodernă de recontextualizare istorică detaliată. Și brusc, schimbă prin această decizie toată dinamica piesei. Shylock nu mai e nici răufăcătorul omnipotent, nici un stereotip extrem al etniei sale, ci o victimă propulsată către decadență totală (o dată privat de unica fiică, a doua oară privat de banii care constituiau unica lui posibilitate de supraviețuire) din cauza unui singur moment în care vrea să își
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
și apropiindu-ne de pulsiunile momentului actual, să constatăm ce bulversare a habitudinilor se produce cînd noul scenariu european - la care România se arată (în sondaje) dornică a se include - impune, printre multe altele, și soluția regionalizării. Schimele perplexe ale omnipotenților guvernanți nu pot ascunde însă infatuarea iminentei reușite, știindu-se prea bine (neștiindu-se de către masa votantă) că modelele ne stau deja, în detaliu, la dispoziție. Concluzie stenic-patriotică: sîntem aici, în calea tuturor răutăților, de două mii de ani, nu? și
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
și nu de certuri interpersonale născute din resentimente și frustrări - mai crede criticul. Bun, asta-i partea așa-zicînd de creațe, dar mai există și alte aspecte importante, de "producțe": instituța agentului literar - care lipsește deocamdată și mai ales "acea secretă, omnipotentă armată a editorilor de text din edituri, marii anonimi care transformă manuscrisele în marfă vandabilă, frăgezesc aluatul aducîndu-l pe gustul publicului." Aici ar fi de discutat, pe gustul cărui public? Cititorii de literatură sînt oricum puțni, iar adevărați cunoscători - nici
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]
-
e apa doar un strat al întunericului?/ Mă încovoi asemeni unui pod nesigur,/ o, nu pe mine vreau să mă zăresc/ ci rîul însuși” (Celălalt). Abdicînd de la prerogativele-i legate de aspecte și funcționalități precise, eul se dizolvă în „marele”, omnipotentul „Vag”: „Sub semnul marelui Vag, viața mea în noiembrie./ Marele Vag e în mine, cutreierîndu-mă/ cum umbra nemișcată ce-o arunc/ pe lac e străbătută de un pește./ Pește cu goana scurtă/ - atît de leneș și de grabnic încheiate/ zvîcniri
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
de a mărturisi realitatea artificiului. Anarhist și arhitect în același timp, Creatorul lui Borges este primul teoretician al culturii simulacrului. Trăind cu „spaima de a multiplica gesturile inutile” - căci „a inventa înseamnă a descoperi” - argentinianul spulberă credința într-un Creator omnipotent și original. Maurice Blanchot spune: „Borges înțelege că primejdioasa demnitate a literaturii nu constă în a ne face să presupunem că în lume există un mare autor, absorbit în mistificatoare visări, ci în a ne face să simțim apropierea unei
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
traseu sinuos din care nu a lipsit și România. Pentru Primo și tovarășii lui a fost o epocă a neîncrederii și a jignirii fără sfârșit. Ofensele nu s-au terminat, din nefericire, o dată cu ieșirea din lagăr. Armata Roșie, omniprezentă și omnipotentă, cu pantagruelica lor poftă de viață (redată în tușe un pic exagerate), nu reușește să le insufle vitalitatea și nici să-i protejeze de figurile ostile întâlnite în lungul lor drum (care s-a bucurat și de o transpunere cinematografică
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
că deocamdată o să trebuie să trăim cu eliberatorii sovietici și că peste câțiva ani n-o să se mai poată nimeni lăuda că are, acolo, măcar un pogon de pământ... Din păcate...") și se opun așteptărilor mesianice ale țăranilor în americanii omnipotenți. Profeția bătrânului nu pare a fi decât o umbră a viitorului apropiat care alimentează suspiciunile țăranilor fără a le întuneca însă. Tensiunea explodează în finalul romanului. Obligat de conjunctură să-și doneze pământul statului, Stelian Teodorescu are figura unui Moromete
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
astfel prăbușirea "sistemului"). în toate marile orașe rusești, autorul vede de altfel imensele mormane de fier vechi care alcătuiau industria grea sovietică. Iar privatizarea se face, ca și în România, în folosul unor funcționari ai statului, vârfuri ale stufoasei și omnipotentei birocrații comuniste. Ca și în România, unde național-comunismul ceaușist a forțat la maximum formarea omului nou, moștenitorii regimului nu respectă nici o lege în prelevarea patrimoniului comun, nu au nici un scrupul în acapararea bogățiilor țării. Similitudinile se opresc însă aici pentru că
Dilemele Rusiei de azi by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12834_a_14159]
-
era semnificația pe care el a întrevăzut-o și alții nu: "încă două elemente nu credeam că pot fi trecute cu vederea în lectura fragmentului....". Așa că ne întrebăm, retoric: o fi oare Mircea Moț cel care vorbește? Sau un Narator omnipotent i-a preluat cuvântarea, privându-l de luciditate, de simțul ridicolului și de controlul propriului text?
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
conta pe un boom al natalității. Dacă nu putem avea, cum visa Cioran, o țară cu destinul Franței și populația Chinei, măcar să facem ce stă în puterile noastre, își va fi spus înțeleptul secretar general al Partidului, un supra-Tată ideologic, omnipotent precum zeii vechilor mitologii, intervenind discreționar în viața atâtor familii și modificându-le orbita în funcție de propria megalomanie. E greu de cuantificat suferința adusă de acest stahanovism biologic, considerat și astăzi de unii drept un salutar proiect de fortificare a neamului
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
minciună. Incapabil de evoluție, de-o creștere organică precum și de o bruscă regenerare, de-o iluminare pe drumul Damascului, acesta ar purta o mască tartuffiană: "Scriitorul român este un neguțător de vorbe goale, un turiferar și un măscărici la masa omnipotenților politici și a autocraților sociali. Se dă pe lîngă bogătași pentru un picuș. E milog, om sănătos, care refuză să ia viața și munca pieptiș, știindu-se pe linia minimei rezistențe. Pîndește ofranda boierilor și dă cu bîzdoaca unde i
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
cârtița oarbă, coropijnița necăjită și râmele multe, dar ușor de divizat și stăpânit? Nu întâmplător, autorul Florilor de mucigai utilizează o imagine (,umflându-li-se țâțele") care, sub termenul vulgar, neaoșist, indică un machism deviat. Nu e suficient un cartof omnipotent, el mai trebuie - iată - să preia și atributele feminității... În următoarele versuri din Har (,Auzi?/ Cartofii sunt lehuzi./ Ascultă, harul a trecut prin ei/ Virginal, candid și holtei,/ Dumnezeiește./ Cel-de-Sus și din veac binevoiește/ Să-și scoboare sfintele scule/ Până la
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
-o cerșim în occidentSuntem picurii de ploaieAdunați pentru UnireCum vrem pace, nu războaie... XXII. JUDECATA SCURTEI VEȘNICII, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 1895 din 09 martie 2016. Judecata scurtei veșnicii S-a sfârșit cu veșnicia ce-o doresc omnipotenții Un popor are renume de-și respectă înțelepții Ce contează viitorul când și-au renegat străbunii Și-n prezent ție-ți dictează veneticii și nebunii Nu le pasă dacă țara a ajuns o colonie Pentru ei “patria-mamă” e o vorbă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
Acest Ceaușescu care-i bîntuie pe români devine o fantoșă, maimuțărit copios în rol de Moș Crăciun de către capul familiei, - interpretat excelent de Mircea Diaconu. Tot "Tovarășului", întruchipînd cu solemnități de fachir așezat pe divanul cu cuie o prezență abstractă omnipotentă, i se acordă onoruri din partea consiliului profesoral întrunit pentru a judeca fapta reprobabilă a sfărîmării bustului său făcut din ipsos. Încăpățînarea elevei, Evei, de a nu se ridica la înălțimea gravității faptei și implicit de a nu gera surogatul justițiar
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]
-
personalitățile lor pregnante și cu capacitățile de interiorizare - si exteriorizare, cînd este cazul (sic!) - ieșite din comun au fost adevărați piloni de susținere nu numai ai personajelor, nu numai ai tramei (și ai conflictului) ci și ai debutului regizoral". Curată omnipotenta! Și mai departe: "Prin cele două personaje, prin cei doi actori, față în față cu ei înșiși (iată de unde vine însuși titlul filmului! - n.n.), cu propriul trecut (al actorilor?! - întrebarea noastră - n.n.), cu un prezent agitat și haotic, filmul lui
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
tânărului. Mama, fragilă, discretă și puternică deopotrivă, prezența clorotica, dar cu atat mai obsesiva, o amintește pe nemuritoarea doamna Compson din românul lui Faulkner. Un personaj fermecător, frate bun cu fabulosul Melchiade màrquezian și cu ceva din Lică Trubadurul este omnipotentul Picu Mardare. Dragostea este în acest român o umbră fără consistentă, fără împlinire - naratorul e îndrăgostit de Ama, o femeie sofisticată și misterioasă cu care întreține o chinuitoare amiciție în timpul studiilor în Germania. Dar principiul lui Alexandru George, enunțat într-
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
inaptitudinea funciară a sistemului nou instalat, în percepția culturii și a creativității": "...Ce interes acordă concepția materialistă noțiunilor de talent și geniu"...?) Tot în anii '50, la un alt capitol pîndit de nenoroc al filmului românesc (scenariul), "începe epoca scenariștilor omnipotenți, scenariștii nomenclaturii, care își vor face, timp de decenii, din filmul de epocă și istoric fieful lor tematic și de gen". Din păcate, inexplicabil, autorul se abține aici (sau se ferește) să dea nume. Apropo de nume, la un moment
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]
-
hegeliană, acest concept misticoid e o "găselniță" marxistă, - care justifică, absolvă, inocentează orice crimă. Ipostaziată excesiv și acționînd teleologic, aidoma divinei Pronii, Istoria (cu un "I" majuscul) ține cu clasa muncitoare și avangarda ei, partidul, Partidul (cu "P" mare): unic, omnipotent și infailibil. Se înțelege de la sine că NU trebuie să fii Stalin, pentru ca, mare căpetenie a unui astfel de partid, să te comporți discreționar. De ce, însă, și ipocrit? Pentru că (lucru cunoscut, mai rar, însă, recunoscut), în timp ce totalitarismul de dreapta e
Stalinismul toponimic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/17405_a_18730]
-
excelență. Opțiunea pentru limba engleză trădează ambiția de a depăși cadrele "provinciale" și de a participa la un circuit intelectual internațional. "Romanian Cultural Studies" reînnoiește o tradiție, rupând polemic cu o imagine a culturii române dominată autoritar de un centru omnipotent, București, supremă instanță de validare a valorilor culturale. Singură observație ce poate fi făcută se referă la o carenta a construcției de imagine a revistei - coperta trădează mai degrabă atașamentul față de un cod cultural clișeizat: ortografierea titlului în culorile drapelului
Identitate and Alteritate by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/18003_a_19328]
-
singura an stare să fie comparată cu pamfletul (vecinilor de alături n.n.), pamflet rostit fără nici un gând preconceput, ăn care (...) nu se construiește decât cu ruine, ăn care se neagă tot, ăn care nu se admira decât ceea ce adopta scepticismul: omnipotenta, omniscienta, omniconvenienta banului. După ce trăseseră an cercul persoanelor cunoscute, bârfa (vecinilor n.n.) se abătu asupra prietenilor intimi. Ajunge o dovadă spre a lămuri dorința ce ma cuprinsese de a rămâne acolo și de a-l asculta pe Bixiou luând cuvântul
Cei patru cavaleri ai deriziunii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17505_a_18830]
-
aș despărți/ de mine cel amintit/ când mă-ntorc aievea prin calmul văii,/ tânăr,/ la povară ce ma strigă din mâine". Poemele depun mărturie despre condiția de naufragiat ireversibil a omului prins între propriile soluții de izolare și stihiile morții omnipotente. Poetul este un crepuscular ce adastă între lumină Sol și întunecatul Thanatos, tărmuri-reper între care se scrie cronică trecerii vieții că într-un fel de cameră obscură a developării fotogramelor. C.Th. Ciobanu, Înger în gerunziu, Ed. Cartea Românească, 1999, 200
Un crepuscular by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17604_a_18929]
-
prim rang, înlocuind umplutura de serviciu. În numele patriotismului, statul încerca să racoleze scriitorii șovăitori încă. Apariția în străinătate a celor două cărți ale lui Petru Dumitriu, Rendez-vous au jugement dernier și Incognito, dezlănțuiră în presă atacuri dirijate de același organ, omnipotent. Poetul Ion Vinea, supărat că fusese lașat de Petru Dumitriu, nu ezită să se pună în slujba Securității, scriind pamfletul reprodus în România literară. Labilitate, oscilație morală tipică. Pe Ion Vinea aveam să-l văd prima și ultima dată la
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
participă la fapte, însă nu le poate altera. Și nu știe nici măcar cum vor sfîrși. După cum nici sinele care dă ceasul înapoi - singura modalitate în care timpul nu se pierde, se cîștigă! - nu e chiar omniscient. Cu atît mai puțin, omnipotent. Dar chiar și știind puțin mai mult - și oricît ar fi de îngrădit -, ceva poate, totuși, să modifice. Probabil că lucrurile ar sta la fel și dacă proiecția ar fi în viitor, nu în trecut. Și poate că, în același
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
Sf. Pavel. Convertirea lui întrece puterea de pricepere și de judecată a cugetării necreștine; și această cugetare e constrînsă să vadă în convertire cel puțin o taină nepătrunsă, dacă nu sincer și de-a dreptul o manifestare clară a Dumnezeirii Omnipotente a Mîntuitorului. În mod indirect, convertirea Sf. Pavel, sfidînd orice fel de explicare independentă, se arată într-adevăr ca urmare a unei minuni și ca îndeplinirea unui ordin dumnezeiesc: urmarea Minunii din drumul Damascului, în care Sf. Pavel primi de la
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
Iar ca putere "pozitivă", aceeași instituție n-a fost în stare să asigure o trecere lipsită de violență de la totalitarismul lui Ceaușescu la haosul care a urmat. Singura și ultima șansă a Securității pentru a-și păstra imaginea de forță omnipotentă și bivalentă era aceea de a întreține misterul acțiunii sale "la bucată". Căzînd și această redută, nu vom mai discuta despre Securitate, ci despre securiști și despre informatorii lor.
Misterele Securității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16289_a_17614]