206 matches
-
a obișnuit, minuțios gândite, umorul neaoș dar specific scrierii unei astfel de cărți: „- Dacă vrăjmașii noștri sunt atât de gustoși, serviți-i cu plăcere în fiecare noapte! - îl întărâtă Arnăutu.” În capitolele care urmează până la sfârșitul romanului, naratorul oscilează între omnisciența tradițională, statutul de martor al celor prezentate și de „însoțitor” al personajelor. Și... mă opresc aici cu dezvăluirea poveștii, pentru a nu priva cititorul de trăirile palpitante întâlnite pe tot parcursul cărții, asigurandu-i că nu vor lăsa cartea din
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1417122605.html [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
a raționa în cele mai diverse moduri. Despre acea calitate a lui Ulise referitoare la dorința sa de cunoaștere, la comprehensiunea și vocația sa pentru știință, exegetul român consideră că Ulise a fost ispitit să afle secretele Sirenelor cunoscându-le omnisciența și puterea de a da această știință. Anton Dumitriu consideră că numai un polytropos ca Ulise avea mintea pregătită în acest sens și, de aceea, le astupă tovarășilor săi urechile cu ceară, aceștia neavând această calitate fiind niște oameni comuni
MITUL LUI ULISE ÎN CULTURA ROMÂNĂ de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 by http://confluente.ro/nicolae_dina_1492189359.html [Corola-blog/BlogPost/369451_a_370780]
-
de tânjită scurgerea leneșă a vremii, ori dirijând prin dosnică încolonare pe”mișmașii” timpurilor noi și pe năpăstuiții zilei, deopotrivă. Gesturi și logoree de nestăvilit, imperative în încăpătoarele voaluri de bâțâială scremută, mulțimea prosternată (dar și consternată) în fața „omnipotenței și omniscienței sale. Mulțimi vernerând în delir „înălțimile-i „celeste” și stăruind într-o trudnică rugă să le fie calea luminată, ca la începuturile lumii când Dumnezeu despărțit-a uscatul de ape și raiul din fața bulucelilor greu de oprit ale ființelor create
PAMFLET: TURNUL DE FILDEŞ AL UNUI MAHĂR SAU PSEUDO-CETATEA LUI A. de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 by http://confluente.ro/Pamflet_turnul_de_fildes_al_unui_mahar_sau_pseudo_cetatea_lui_a_.html [Corola-blog/BlogPost/367370_a_368699]
-
pune false și istovitoare întrebări, de a scorni scenarii sau de a mă îndoi, la nesfârșit, de elementele de logică pe care le ridică neputincioasa și mărginita încredere omenească. Uneori am fost atât de aproape de credința adevărată, revelația Atotputerniciei și Omniscienței Creatorului oferindu-mi-se (să fi fost Chemarea însăși!?, încât nu reușesc, cu nici un chip să-mi explic, rațional, ratarea!... Natura ezitantă a hotărârilor mele, continua lor alunecare spre suficiență și chiar derizoriu s-ar fi risipit fără îndoială, vălul
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 by http://confluente.ro/Confesiunile_unui_nedus_la_biserica_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/366954_a_368283]
-
ifose, mimând doar existența adevărată, animată de un ideal în această lume. Revelator e în această privință chiar textul de debut al volumului, Înfrângere: „vanitos / necunoscutul de lângă mine / își savurează filozofia / fără îndoială / și convingerea / că reuește / să-și probeze / omnisciența / care-i exaltă goliciunea” În fața unui asemenea ipochimen, ne dă de înțeles poetul, suferi spontan sentimentul neputinței, al înfrângerii, al dezarmării, exasperat să constați că suficiența, orgoliul îndrăznesc cu insolență să ți se opună ție, celui chemat să trăiască drama
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1493623778.html [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]
-
de cealaltă. Ceea ce noi numim Dumnezeu este o structură holografică și tot ceea ce există în ființa noastră, există și în celula microscopică și în întreg Universul. Holograma nu are capăt, început și sfârșit. Conștiința pură, energia cosmică a vieții, omnipotență, omnisciență și omniprezență universală sunt termeni analogi pentru această stare nemanifestată de ordine perfectă. Până în prezent, știința occidentală a operat sub deviza, conform căreia, calea optimă de înțelegere a unui fenomen fizic este "disecarea" lui în părțile componente. Dar dacă încercăm
FIZICA IUBIRII de DAN BORBEI în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Fizica_iubirii_dan_borbei_1391009169.html [Corola-blog/BlogPost/347456_a_348785]
-
buni oameni. Cea de-a doua dorință a mea este să avem o mai mare transparență în ceea ce privește concurenții de pe piața internațională în afara UE, care au făcut în mod constant o problemă politică din ratingurile lor și au sugerat că au o omnisciență care nu corespunde deloc realități comerciale sau importanței acesteia. (HU) Dle președinte, dle comisar, dle Gauzès, doamnelor și domnilor, constat cu mare plăcere că dl Gauzès a creat un raport atât de reușit. Subiectul este extrem de important, iar analizarea obiceiurilor
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
literare: iluminism, romantism, realism, realism magic, naturalism, modernism, existențialism, postmodernism etc; - genuri literare: poezie, dramă, nuvelă, român, non-ficțiune. b) principii de compoziție: ... - subiect, temă, voce poetică, atmosferă, tonalitate, procedee stilistice (epitet, metaforă, metonimie, alegorie, simbol); modalități narative: narațiunea obiectivă, subiectivă, omnisciența totală/partială, impersonalitate, construirea intrigii; tipologia personajelor; motivarea socială/ psihologică; modalitățile retorice ale povestirii; timp, spațiu, cauzalitate; structuri expresive dramatice caracteristice tragediei, comediei, melodramei, teatrului absurdului. c) perspective și tonalități: ... - tragism, patetism, comic și ludic, ridicol, burlesc, grotesc, sublim. d
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
literare: iluminism, romantism, realism, realism magic, naturalism, modernism, existențialism, postmodernism etc; - genuri literare: poezie, dramă, nuvelă, român, non-ficțiune. b) principii de compoziție: ... - subiect, temă, voce poetică, atmosferă, tonalitate, procedee stilistice (epitet, metaforă, metonimie, alegorie, simbol); modalități narative: narațiunea obiectivă, subiectivă, omnisciența totală/partială, impersonalitate, construirea intrigii; tipologia personajelor; motivarea socială/ psihologică; modalitățile retorice ale povestirii; timp, spațiu, cauzalitate; structuri expresive dramatice caracteristice tragediei, comediei, melodramei, teatrului absurdului. c) perspective și tonalități: ... - tragism, patetism, comic și ludic, ridicol, burlesc, grotesc, sublim. d
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
în mod miraculos și nimic nu poate fi atribuit naturii sau ordinii lumii. Alături cu credința în minuni, Ramban mai menționează încă alte trei credințe, care reprezintă, după el, principiile de credință ale iudaismului, și anume:credința în creaționism, în omnisciența lui Dumnezeu, și providența divină. Ramban era un adversar al lui Rabbi Avraham Ibn Ezra, care și el era un comentator cu influență al Bibliei ebraice. El nu era de acord cu poziția acestuia față de Cabala și mistica iudaică. Totuși
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
Astfel, "Dune" este reprezentativă pentru direcția generală urmată de science fiction-ul american al anilor '60, prin faptul că prezintă un personaj care atinge un statut similar zeilor prin mijloace științifice. În cele din urmă, Paul Atreides atinge un nivel de omnisciență care îi permite să preia controlul planetei și al galaxiei, determinându-i pe fremenii de pe Arrakis să îl venereze ca pe un zeu. În 1979, Frank Herbert spunea: "Notița de subsol din trilogia "Dune" este: feriți-vă de eroi. Mai
Dune (roman) () [Corola-website/Science/309666_a_310995]
-
și destin, Boethius ridică întrebarea dacă nu cumva, petrecându-se toate în acord cu prevederea providenței, este anulat liberul arbitru al omului. De la Proza II a cărții V până la final este vorba despre problema voinței libere a omului în contextul omniscienței divine. Boethius subînțelege problema răului în termeni augustinieni: răul este non-substanțial, prin urmare nu există decât ca alegere pentru evitarea binelui. Răul este deci rezultatul liberei voințe. Apare însă o nouă problemă: dacă Dumnezeu (ca providență) știe ceea ce vor face
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
două sensuri ale libertății voinței, lipsa constrângerii exterioare și contingența acțiunii, sunt punctele de sprijin ale argumentației lui Boethius. Dacă pentru Augustin problema libertății aparținea unui context legat de problema răului în lume, la Boethius libertatea aparține temei providenței, deci omniscienței divine și pare a fi o chestiune argumentabilă în termenii logicii modale. Felul în care este formulată problema ne pune în față o serie de propoziții cu necesitate adevărate, pe care Boethius trebuie să le explice cu ajutorul Filosofiei. Avem, pe
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
ține de voința liberă a omului (omul nu cunoaște și nu decide asupra providenței). Pe de altă parte, există situația de facto: Dumnezeu cunoaște acțiunile umane viitoare și totuși omul are o voință liberă. (3) Dumnezeu cunoaște acțiunile noastre viitoare (omnisciența). (4) Acțiunile noastre viitoare țin de voința noastră liberă (omul are totuși liber arbitru). Cum pot fi considerate aceste enunțuri împreună, fără a obține o contradicție, evidentă, la prima vedere, între enunțurile (2) și (4) ? Dacă ceea ce cunoaște Dumnezeu trebuie
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
sunt, tocmai se dovedesc a fi!) evenimente contingente și, odată întâmplate, necesare condiționat. Nu puteam ști dinainte dacă p trebuia sau nu să se întâmple, dar, odată petrecut, evenimentul p a devenit necesar. Prin aceasta nu a fost contrazisă nici omnisciența divină nici voința liberă: Dumnezeu știa că acel eveniment se va întâmpla, fără însă a ne determina să-l producem, deoarece noi nu cunoșteam decât caracterul contingent al evenimentului. Evenimentele viitoare par însă a avea un statut special. Ele nu
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
a fi artiști sau savanți de renume mondial, eroi sau conducători celebri, dar se si comportă ca atare. Megalomania are ca origine suficiența, manifestată de un subiect dotat, dar orgolios, din expansiunea delirantă a eului cu ideile de omnipotență, de omnisciență înnăscută, convingerea excesivă privind propria superioritate. Megalomania se întâlnește în schizofrenie, psihoza maniaco-depresivă și mai rar, o formă tardivă de sifilis denumită paralizia generală progresivă, care evoluează spre demență.
Megalomanie () [Corola-website/Science/332586_a_333915]
-
care sufletul, dispunând de toată libertatea posibilă, îl va da acestor factori exteriori. Astfel, în cunoașterea divină, există pentru fiecare voință creată o serie indefinită de motive care, de facto, câștigă adeziunea omului cu privire la ceea ce este binele. Dumnezeu dispune, în omnisciența sa, de suficiente motive pentru a-l salva pe Iuda, de pildă, sau de a-l pierde pe Petru. Nici o voință nu ar putea rezista planului divin. În acest fel, Dumnezeu, datorită autonomiei sale perfecte, poate cauza motive pentru orice
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
Doctrina grației constituie și azi un punct dificil nu numai din punct de vedere teologic. Filosofic vorbind, problema constă în faptul că Augustin încearcă să apropie două sisteme diferite de principii: o logică temporală, specifică omului și una atemporală, potrivită omniscienței lui Dumnezeu. Augustin considera sexualitatea imorală, atât prin emoțiile pe care o însoțesc, cât și datorită faptului că dragostea pentru divinitate trebuia să fie superioară față de cea erotică. Din acest motiv, femeia era considerată inferioară bărbatului și supusă acestuia. Concepția
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
Combaterea filosofilor) critică modul de gândire al filosofilor, atribuindu-le o serie de erori: ei credeau în eternitatea materiei însuflețite prin emanațiile luminii divine, însă necreate de acestea. De asemenea, cunoașterea lui Dumnezeu era limitată la universalii, idee incompatibilă cu omnisciența divină. Tot filosofii considerau sufletul nemuritor, făcând distincția dintre esență și existență. Al-Ġazălī denunță capacitățile intelectului uman și limitele rațiunii, invocând necesitatea inspirației ("ilhăm") pentru a ajunge la o cunoaștere superioară. Un secol mai târziu, Ibn Rushd (1126-1198) intervine în
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
același erou, dar în ipostaze diferite: "ofițerul" credincios jurământului militar, "românul" incapabil să lupte împotriva conaționalilor săi, "omul" îndrăgostit de toți semenii săi și "„o conștiință schilodită”" ce vede în moarte singura salvare. Scriitorul descrie un proces psihologic, renunțând la omnisciența autorului în favoarea acțiunii directe și observației. Personajul principal își trăiește emoția, o observă și o discută cu ceilalți; discuția ofițerilor de la popotă îi prilejuiește o confruntare interioară între datorie și conștiință. Frământările personajului sunt prezentate prin notarea unor senzații iritante
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
nu este absolut imaterial, având o „corporalitate” eterică, fără de care nu ar putea acționa. Ulterior își revizuie această credință și ajunge la vederi ortodoxe. Astfel, cele trei persoane ale trinității sunt deosebite față de toate creaturile prin trei caracteristici: "imaterialitate absolută", "omnisciență" și "sfințenie substanțială". Ele sunt indivizibile ca ființă, ca prezență și activitate. Există însă o particularitate a concepției origeniene despre sfera de acțiune a celor trei persoane divine: Tatăl este creatorul, Fiul este răscumpărătorul iar Duhul - sfințitorul. Această distribuire origeniană
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
să îți dai seama cine cunoaște ceva cu adevărat, sau doar pretinde că are acea cunoaștere. Astfel, lumea ar merge doar la medicii cei buni sau doar la arhitecții pricepuți. 4) Aparent, această cunoaștere a ne-cunoașterii ar duce la omnisciență, cel în cauză cunoscând și trecutul, și viitorul. “Căci tocmai aceea ce nu știm, acel lucru pretindem, prin recunoașterea noastră, că-l știm.” Deși nu a aflat ce este înțelepciunea, el a eliminat anumite lucruri care ea nu poate fi
Charmides (Platon) () [Corola-website/Science/303652_a_304981]
-
prin liberul arbitru (pe scurt, posibilitatea ca Dumnezeu să permită relele pentru a obține binele mai mare al liberei voințe) rezolvă cu succes problema logică a răului exprimată în termeni ai acțiunilor umane; rămâne însă întrebarea cum liberul arbitru și omnisciența lui Dumnezeu pot fi compatibile. Apologia lui Plantinga caută să explice și relele naturale prin a susține că simpla posibilitate logică „a unui spirit puternic, non-uman” cum ar fi Satan este suficientă pentru a rezolva forma logică a problemei suferinței
Problema răului () [Corola-website/Science/321188_a_322517]
-
adevărul revelându-se în etape succesive de câte un Tirthankara ("făcător de vaduri"). Un "Tirthankara" nu este o ființă divină, ci un om la fel ca toți ceilalți, dar care datorită virtuților sale devine un model al întregii omeniri, capătă omnisciență și se apropie de ceea ce ar putea fi numit divinitate. Ei mai sunt numiți și Arihanta ("Arhat"), Kevalin, Vitragi sau Jina. Literalmente, arihanta înseamnă "nimicitorul vrăjmașului interior", adică distrugătorul celor patru tipuri de karma imanente sufletului ("ghatiya karma"); Kevalin semnifică
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
se apropie de ceea ce ar putea fi numit divinitate. Ei mai sunt numiți și Arihanta ("Arhat"), Kevalin, Vitragi sau Jina. Literalmente, arihanta înseamnă "nimicitorul vrăjmașului interior", adică distrugătorul celor patru tipuri de karma imanente sufletului ("ghatiya karma"); Kevalin semnifică "posesorul omniscienței"; Vitragi este un termen mai complex și este echivalent cu expresia "cel care nu mai are atașament sau antipatie față de nimeni", este sinonimă cu independența câștigată de un suflet care nu este atras sau respins de nici un reper al lumii
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]