498 matches
-
de până acum pentru că se reîntoarce la narațiunea clasică și directă. E drept, există vocea unui narator, Scrap, care te ghidează prin poveste. Dar aceasta nu e lineară (spuneam că planurile se întretaie), iar personajul, chit că nu se pretinde omniscient, pentru că narează în retrospectivă, îți aruncă nade anticipative ca să te țină în priză, plus că sînt anumite indicii vizuale - scăunelul - redundante care îți induc senzația că obiectul în cauză va fi declanșatorul tragediei. Așa că mai degrabă aș spune că povestea
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
curajos, veșnic îndrăgostit, oricînd dispus să sară la luptă în numele onoarei și al dreptății. Dincolo de aceste personaje care ne introduc în climatul fascinant și misterios al unei epoci prea puțin cunoscute, se mai poate vorbi de un personaj, Scribul, naratorul omniscient trăind în plină epocă a postmodernității. De altfel, există două zone de interes ale acestui roman. Una se află la nivelul poveștii, al întîmplărilor, intrigilor de palat, amorurilor, faptelor de vitejie și spaimelor generate de iminenta intrare în mileniul al
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
relevante în raport cu imaginile, care, la rândul lor, depind direct de subiect. De aici dubla impresie pe care o inoculează un astfel de tip de documentar: cum că vezi lucrurile de sus (cartezianul punct de vedere al lui Dumnezeu), o perspectivă omniscientă în aparență. Abia la sfârșit îți dai seama că există delimitări clare ale viziunii și că ai rămas cu întrebări neelucidate. Datorită temei alese dar și abordării, documentarul în cauză nu suferă de acest defect, ci e un epitom al
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
n-a urmat nimic. Nici de data asta? în ADEVĂRUL LITERAR ȘI ARTISTIC de pe 1 oct., dl Niculae Gheran semnează un studiu intitulat sugestiv Rebreanu - recurs în anulare. Dl Gheran este pentru Rebreanu ceea ce este G. Pienescu pentru Arghezi: editorul omniscient. în studiu e vorba de corespondența de familie a autorului lui Ion, salvată de la imixtiunile soției și fiicei acestuia de către Gabriel Strempel, care nu le-a restituit pe toate din fondul BAR cînd i-au fost solicitate, și de problema
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14707_a_16032]
-
despre Liviu Rebreanu în 1976. Mongorafia de față se concentrează asupra romanului Pădurea spânzuraților. Accentul este pus și pe latura biografică dar nu numai, M. V. Buciu nefiind singurul înclinat spre o perspectivă naratologică: Naratorul înfățișează neutru, impasibil, ca un realist omniscient popota (...). În Pădurea spânzuraților se simte mai în tot timpul prezentă vocea auctorială, câteodată, de-a dreptul lirică ș.a.m.d. În această carte, Al. Săndulescu scoate în evidență valoarea a ceea ce a remarcat Ion Simuț în legătură cu Pădurea spânzuraților (Rebreanu
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
destul de comună de altfel - Cornelia Tudoran, femeia ce se ofilește în atmosfera călâie a unui mariage de raison, are revelația propriei feminități în brațele fermecătorului, dar nestatornicului, Traian Apostol - ajunge la cititor prin intermediul a trei voci: vocea insidioasă a naratorului omniscient, care vede totul, inclusiv gândurile personajelor, vocea ei, a Corneliei Tudoran, și, în fine, cea mai interesantă dintre cele trei, o voce a conștiinței, imperativă, scrutătoare, care cheamă la ordine: "Iată-te în fața oglinzii, Cornelia Tudoran. [...] Privește-te, doamnă Tudoran
Romanul unei poete by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14816_a_16141]
-
ce explică, poate, lunga istorie lipsită de glorie a comunismului românesc. Asemenea fratelui său, eseistul Lucian Raicu, Virgil Duda este un autor care acordă o atenție cu totul specială stilului. La modul general vocea narativă este aceea a unui povestitor omniscient ("la voix de Dieu"), dar focalizarea coboară ori de cîte ori este cazul la nivelul personajelor, impresia de autenticitate fiind, de aceea, una foarte mare. Mai mult decît atît, în deja buna tradiție a prozei actuale, naratorul conversează în timp
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
Abe și Chick. Nu cred, contrar unora dintre aparențe, că Bellow are ceva foarte personal de stabilit sau de propus în legătură cu Eliade - poate doar rectificarea frisonată a unei atitudini amicale din viața reală care, ne informează și în această privință omniscientul Ravelstein, i-ar fi slujit lui Grielescu (Eliade) ca alibi politic și ideologic la Chicago, dată fiind ereditatea iudaică a lui Chick, respectiv a lui Bellow. În genere, începând cu etalarea unor cunoștințe filosofice, istorice, economice, antropologice, biografice etc., uneori
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
extrem-orientale sau caraibiene, are ocazia unor priviri panoramice asupra lumii. Prin vocea lui Michel sau a cîtorva alte personaje de plan secund autorul nu ezită să tragă mereu și mereu concluzii despre lumea în care trăim. Naratorul devine cu-adevărat omniscient, atotștiutor, și totuși nu renunță niciodată la amare autopersiflări. Sînt clipele sale de luciditate care, deși nu-i schimbă viața, i-o explică. Pe de o parte, machismul ni-l face antipatic, pe de alta resemnarea și conștiința morții ni
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
1980, cu ocazia comemorării lui Gustav Flaubert. În aparență, nimic deosebit. Un elogiu adus scriitorului francez și mai ales ultimei sale scrieri, Trois Contes, din 1877. Dar în acest scurt articol Calvino remarcă un lucru formidabil. Nu despre dispariția autorului omniscient începînd cu Flaubert vorbește Calvino, nici despre obsesia de a căuta le moț juste, sau despre timpul pierdut cu alegerea detaliilor autentice, nici despre scandalul ce a urmat publicării românului Ema Bovary ( 1857), și nici despre viața lui Flaubert. Calvino
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
lui sunt schematice, intriga mizează pe „loviturile de zar ce contrazic hazardul" conform principiului că nimic nu este întîmplător (deloc întîmplător, Milan Kundera i-a adus într-un text dramatic un elogiu lui Diderot și scrierii sale Jaques le Fataliste). Omniscient, naratorul își conduce eroii și cititorii în direcții de el dorite, dinainte trasate, fără a se lăsa prins (cum singur afirmă) în mrejele psihologiei. Aluziile mitologice, observațiile asupra prezentului, reflecțiile pe marginea istoriei sunt numai cîteva din mijloacele de care
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
plus mai e și personaj, adică alte personaje vorbesc despre el, îl implică în acțiune. Pe urmă... - Iar începi? - Bine, dar e important autorul, mai ales că e și narator și personaj, asta îmi permite să-l fac să pară omniscient fără să tulbur prea mult verosimilitatea narațiunii. - Prostii! Mie spune-mi subiectul, vreau să știu ce se mai întâmplă. Asta vreau să știu... - Păi ce să se întâmple? Nu prea știu. încă n-am scris decât vreo zece pagini. - Vrei
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
acest tablou complet de sonete nu slujește altceva. Fie și numai versurile de deschidere a câtorva poeme, așezate unul după altul, pot fi definitiv relevante în acest sens: „am vrut să trec prin lumea asta perfectă nevăzut asemeni unui narator omniscient”, „momentele de iluminare sunt rare”, „găsesc tot mai puține lucruri care merită să fie scrise”, dar „vă avertizez: în acest poem voi fi deosebit de profund”. Se simte însă imediat că reprezentările poetului au destulă forță pentru a valida (cum e
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
nu reflecteze preț de o clipă la harul scriitorilor respectivi de a recompune, pînă la cele mai mici detalii, lumi fictive sau demult trecute în uitare. Ce se ascunde în spatele romanelor grandioase, „de largă respirație”? Cum arată arealul unui autor omniscient și din ce este compusă materia primă a aliajului său epic? Este limpede că scrierea unor romane ca Muntele vrăjit sau În căutarea timpului pierdut presupune și altceva decît niște „clipe de grație” și că explicații de tipul „mă oblig
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
o cunoaște întâmplător pe Taina, iar aceasta se va îndrăgosti mai târziu chiar de fiul lui, Florin. Al, fratele Tainei, o iubește pe Ana și, în capitolul final, se întâlnesc cu toții la o mătușă din Craiova. Naratorul e și aici omniscient și prezent imediat cu explicațiile de rigoare, făcând uneori chiar salturi prea mari, punând în pagină acte puțin cam pripite, nemotivate îndeajuns, insuficient argumentate în devenirea lor. Și atunci trebuie să-l crezi neapărat pe cuvânt. Problema clasică a acestui
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
Rîsu-Plînsu oricărei filosofii, trecînd cuvintele prin toate măsurile sitei sociale. Se "golănesc" savant în expresii de argou intelectual, însușindu-și de bunăvoie condiția de "histrioni ai gîndirii". În Geamlîc, Paul Georgescu se autocăinează prin vocea unui metanarator hîtru: "Bietul narator omniscient! Cunoaște niște oameni, niscai fapte, vorbe, încearcă sa le lege prin ipoteze, și cînd e convins că a reușit, paf, poftim, se întîmplă una neîntîmplată de-ți surpă toată construcția și, vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă, ia-o de la
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
de la o situație la alta, personajele sale sînt vii, au autenticitate, iar identitatea lor este întărită de particularități culturale și de limbaj care le fac ușor recognoscibile. Viața, cu sau fără ghilimele, satului Lindenfeld este văzută din perspectiva unui narator omniscient care coboară în permanență unghiul de percepere a realității la nivelul tuturor personajelor sale. La o privire globală asupra imposturii care se pune la cale de către angajații lui Otto von Romanoff, totul pare absurd, cinic, mecanic, lipsit de orice urmă
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
gesturi mărunte și "întâmplătoare" împrăștiate de un suflu puternic pe pânza albă a tabloului. La sfârșit, abia, cititorul constată cu surprindere că toată această pulbere fină s-a aranjat, parcă de la sine, de-a lungul liniilor simbolice trasate de Autorul omniscient. Prima dintre cele două părți ale romanului face una cu prima zi a lumii lui. Ea se suprapune solstițiului de iarnă, adică acelei date (21 decembrie) la care "culmea" hibernală, a nopții celei mai lungi, a întunericului celui mai dens
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
conștiință, care discută cu nevestele sau amantele despre putere și adevăr, libertate și necesitate, critică și autocritică). De altfel, Rebarbor poate fi considerată prima carte de proză din literatura română care nu mai tratează nivelul activiștilor comuniști autohtoni (fie ei omniscienți sau failibili), ci pe cel al produselor acestora: rebuturile unei societăți rebutate. Pentru întîia oară (într-un proces care va fi urmat, sporadic, de Buzura, cu Vocile nopții, 1980 și Băieșu, cu Balanța, 1985), cineva se ocupă și de ei
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
în somn ca într-un refugiu. Concomitent, Cesar autorul și Cesar personajul se intersectează prin obsesia pentru control, care ia forme distincte: controlul narațiunii în primul caz, controlul existenței în cel de-al doilea. Este reactivat astfel un narator supraindividual, omniscient, care are răspunsul la orice întrebare. Dar narațiunea transcende realitatea, Cesar autorul, asemeni personajului său are pasiuni voayeur-istice, lansează zvonuri, conspirații, este victimă a firii "întortocheată și fantasmatică, imaginativă până la delir și vagantă, paranoic de curioasă și de bănuitoare, versatilă
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
susținută de o structurare complexă a romanului, pe diverse planuri temporale și niveluri de ficționalizare, care coexistă prin alternare, suprapunere, intersectare. Unitatea este menținută printr-o voce narativă unică, aceea a Penelopei, care spre final alunecă spre postura unui narator omniscient. Ca și în alte versiuni moderne ale mitului odiseic din literatura spaniolă contemporană (cum sînt acelea din textele dramatice ale lui Antonio Buero Vallejo sau Antonio Gala), i se acordă Penelopei o funcție mult mai importantă, în așa măsură încît
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
regi, desi tot memorialistica, are un caracter voit istoriografic. Autorul reface istoria țării timp de trei decenii. Evident, și-a început cartea (care e o spovedanie istoriografica sub raport politic, în rol de prim plan instalîndu-se el, autorul, ca personaj omniscient și factor hotărîtor în spiritul public) cu ultimii 10 ani ai domniei regelui Carol I. Are cuvinte de bună apreciere despre primul suveran pe tronul României, care a știut să țină bine cumpănă între cele două partide politice, conducînd-o auster
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
a scrie prin care tradiția este în același timp lichidată și confirmată cu nostalgică iubire". Remarca mi se pare atît de importantă pentru că în ea stă, cred eu, actualitatea lui Thomas Mann. Un discret filon parodic, omniprezent, subminează autoritatea naratorului omniscient, aruncînd totodată valul unei ambiguități și a unui indefinit misterios asupra destinelor narate, a personajelor și întîmplărilor. E un parodic complex și flexibil, în măsura în care el funcționează intertextual dar și intratextual, ca o conversație între nuvele, între nuvele și scrieri ale
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
Naratorul lor - asupra căruia nu planează vreo îndoială privind identitatea să cu autorul - păstrează față de lumea înfățișata și de faptele relatate aceeași distanță că și savantul față de un obiect de studiu, iar semnalul acestei distanțe e tonul narativ de o omniscienta neimplicare. În fine, eroul românesc - mai puțin un individ cât un ătipă - este ținut să asculte de un determinism strict, pe care Hippolyte Taine îl definește drept conjugarea a trei factori: la race, le milieu, le moment. Atitudinea autorului față de
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
oricărui manual mediocru de istorie, dar înțesat cu personaje instrumentă lizate de către autor, investite cu firi clare, fără nuanțe, aflate la limita maniheismului și a rizibilului. În fond, ele dau un aer neverosimil istoriei înseși, pe care un narator realist, omniscient și omniprezent, niciodată contrariat, o face să se succeadă în episoade de o rapiditate isteroidă. Întrupări ale unor idei de morală, eroism, patriotism și pasiune potrivite, cel mult, unei structuri românești a anilor '20, cînd sînt puse să vorbească - imprudenta
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]