21 matches
-
și stilului numit rococo. Sintetizarea scriiturii polifonice vocale a Renasterii (in scopul simplificarii tesutului melodic) conduce catre aparita scriiturii omofone, pe de-o pare, si a tonalitatii functionale-gravitationale, pe de alta parte. Astfel, muzica barocului a început prin a fi omofonică, dar a devenit polifonică odată cu apariția unor compozitori de talia lui Bach și Haendel, pastrandu-si caracteristicile tonal-functionale. De fapt, cei doi au ridicat polifonia muzicii baroce la un nivel de complexitate, armonie și muzicalitate nemaiîntâlnite până atunci. Muzica barocului
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
texte liturgice, în limba latină), bogată melodic, cu sunet polifonic, folosind în special instrumente de alamă (trompete, tromboane), instrumente cu coarde și orgă. Părțile vocale se bazează pe contrastul de timbru între vocea solo și cor. Cântece și imnuri (melodii omofonice pe propriile sale texte în limba cehă - poeme puse pe muzică) Poezia lui Michna se bazează pe utilizarea sunetelor cuvintelor, a rimelor și a frazelor bogat metaforice. Imaginile sale verbale sunt foarte vii și au scopul de a influența simțurile
Adam Václav Michna z Otradovic () [Corola-website/Science/336234_a_337563]
-
aproximativ 200 dintre acestea existând și astăzi. Bach a compus și lucrări la scară mare precum "Patimile după Ioan", "Patimile după Matei", "Oratoriul de Crăciun" și "Misa în Si minor". Inovațiile muzicale ale lui Bach au experimentat cu toate formele omofonice și polifonice din perioada barocului. Era un catalog virtual al tuturor modalităților contrapunctuale existente și era capabil să țese adevărate pânze de armonie. Prin urmare, lucrările sale sub forma fugilor cuplate cu preludii și toccate pentru orgă, precum și formele de
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
biserică, în ateliere, la munca câmpului, în școli, etc. Genurile muzicale folosite erau psalmii metrizați și coralul, ele diferențiindu-se doar după valorile de note. Aceste genuri utilizau versuri măsurate, cu opriri pe fermate la sfârșit de frază, cu stilul omofonic realizat prin nota contrar notă. Reformatorii recomandă muzica monodică cântată în limba poporului, iar Luther, un alt reformator, acceptă și piesele cu text latin sugerând ca la orașe unde sunt mai mari posibilități muzicale, să se execute, ca și mai
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
Lieder (cântece creștine) și Gesange sau Kirchengesange (cântece pentru biserică). Spre sfârșitul secolului al XVII-lea denumirea de coral care în mod tradițional era atribuit cântecului simplu latin (cantus planus) va fi aplicat imnului german protestant. Coralul luteran era cântat omofonic de către cor și congregație, spre deosebire de stilul de execuție polifonic din Biserica romano-catolică. Coralul luteran era cântat omofonic de către cor li congregație(chorul coralis) spre deosebire de modul de interpretare polifonic din cadrul Bisericii romano-catolice(chorus musicus) În Biserica Calvină, Jean Calvin (1509-1564) a
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
de coral care în mod tradițional era atribuit cântecului simplu latin (cantus planus) va fi aplicat imnului german protestant. Coralul luteran era cântat omofonic de către cor și congregație, spre deosebire de stilul de execuție polifonic din Biserica romano-catolică. Coralul luteran era cântat omofonic de către cor li congregație(chorul coralis) spre deosebire de modul de interpretare polifonic din cadrul Bisericii romano-catolice(chorus musicus) În Biserica Calvină, Jean Calvin (1509-1564) a adoptat cântatul congregațional conform practicii din biserica primară, stabilind la Geneva tradiția imnului reformat pentru bisericile reformate
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
consecință, pronunțarea siglelor devenite internaționale poate fi diferită de la o limbă la alta, conform alfabetului propriu. 2.1. Siglele alfabetice sau analitice sunt compuse dintr-o suită de inițiale a căror alternanță nu permite, din diferite motive (fie fonologice, fie omofonice, fie extralingvistice), rostirea lor legată, conform valorilor fonetice de bază ale literelor, ci numai prin pronunțarea denumirilor din alfabet ale acestora: engl. ATM < a[utomatic] t[eller] m[achine] "aparat automat de numărat bani"; EU < E[uropean] U[nion]; MP
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
internațional, unele simboluri pot avea variante proprii unor limbi, în funcție de tradiții: decagram, de pildă, se prescurtează dag (da = deca-), dar în maghiară abrevierea uzuală este dk, provenind de la forma curentă din această limbă, deka (< deka[gramm]). II. 4. Cuvintele silabisite omofonic reprezintă un tip special de scurtare a formei grafice a cuvintelor, care a fost inventat recent, dar a cunoscut o răspândire extrem de rapidă, fiind folosit mai ales în mesajele scrise transmise prin telefonul mobil și prin sistemele de comunicare grafică
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
obișnuită sau, de ce nu, și articolele jurnalistice și științifice. Chiar dacă o astfel de evoluție nu va avea loc, câți dintre noi vor mai trimite scrisori prin poștă și câți vor mai citi ziare? Principiul pe care se bazează cuvintele silabisite omofonic are ceva în comun cu pronunția siglelor alfabetice (literele se lecturează, și anume ca în alfabet), însă are și particularități inconfundabile: dacă în acestea din urmă literele sunt semne scurte ale cuvintelor, iar efortul transpunerii lor este din grafie în
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
ale unor silabe, deci constituie un nou cod grafic; transpunerea din vorbire în scriere și invers are la bază o convenție, ca și redarea oricărui cuvânt scurtat și, în general, a oricărui cuvânt. Abrevierile grafice, siglele, simbolurile și cuvintele silabisite omofonic sunt variante provizorii ale originalelor și sunt concepute numai în scopul realizării momentane a conciziei lingvistice, nu al înlocuirii definitive a formelor întregi, chiar dacă unele pot ajunge în final la lexicalizare. Toate scurtările din categoriile menționate se pronunță sau pot
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
la cab a precedat condensarea). * Remarcăm, pe baza celor prezentate mai sus, că toate tipurile principale de scurtare pot fi aplicate compuselor și sintagmelor stabile, dar siglarea și condensarea sunt procedee întrebuințate exclusiv pentru acestea, în timp ce abrevierile grafice, cuvintele silabisite omofonic și trunchierile pot fi scurtări și ale unor cuvintele simple. Reiese, de asemenea, cu claritate că procedeul condensării constituie tipul de scurtare cel mai marcat de calitatea de a forma cuvinte noi, chiar dacă acestea funcționează inițial ca variante ale compuselor
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
contemporane de idei și care să alimenteze reflecția teoretică actuală; * acele idei care se instituie ca mijloc de a înțelege mai bine statutul actual al sociologiei și relațiile sale cu alte discipline sociale, precum și cu practica socială; * o compoziție ideatică omofonică (ideile să fie înscrise pe o axă unică, progresivă, ca momente succesive ale unui fond progresiv de cunoaștere înscris pe axa timpului) sau una polifonică (ca dialog între idei, teorii fiecare reprezentând o încercare de a interpreta viața socială chiar dacă
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
artă. Tocmai în momentul culminant al dezvoltării barocului muzical prin arta organistică a lui Bach și Haendel, ca și prin virtuozitatea rafinată a claveciniștilor Domenico Scarlatti și François Couperin, germenul noului își face apariția. Acesta se conturează sub aspectul stilului omofonic, al monodiei acompaniate, ca reacție la complicațiile și fastul exagerat al stilului polifonic. În anul 1750, la dispariția lui J. S. Bach, o întreagă epocă muzicală se află în amurg, marea epocă a stilului contrapunctic. O nouă orientare plutea în
Pianofortele, o crea?ie a geniului italian, la dou? secole de la descoperire by Lavinia Coman () [Corola-journal/Journalistic/84197_a_85522]
-
susținută de muzicieni, între care se disting fiii lui Bach. Le style galant sau lo stile sueto, alături de stilul Empfindsamkeit, stilul sensibil în expresia lui germană, toate aceste noi maniere de a face muzică se exprimă prin intermediul melodiei acompaniate. Stilul omofonic avea să marcheze trecerea muzicii din biserică în salon ,iar pe planul structurilor sonore, trecerea de la construcția de fugă la cea de sonată. Procesul durează câteva decenii și presupune adoptarea unui discurs cantabil, o ornamentică foarte elaborată, o expresie a
Pianofortele, o crea?ie a geniului italian, la dou? secole de la descoperire by Lavinia Coman () [Corola-journal/Journalistic/84197_a_85522]
-
dominus, ’domn, stăpân’, care acoăeră și sensul de Dumnezeu. Cu etimonul compus din arhaicele hlaf (pâine) + weard (paznic, păstrător), eng. lord a avut inițial sensul de ’stăpân al pâinii, al casei’. Ulterior, în Evul Mediu, ’la’eard a fost contaminat omofonic de scoțianul laird, ‘stăpân al unei proprietăți, al unei moșii’, rezultând eng. lord, ‘domn’. Ajungem astfel la substratul celtic și la scoțianul laird, glosem care ascunde după o dentală protetică străvechiul lair al legendelor celtice. Prin transfer semantic, lair, ar
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
Lieder (cântece creștine) și Gesange sau Kirchengesange (cântece pentru biserică). Spre sfârșitul secolului al XVII-lea denumirea de coral care în mod tradițional era atribuit cântecului simplu latin (cantus planus) va fi aplicat imnului german protestant. Coralul luteran era cântat omofonic de către cor (chorul choralis) și congregație, spre deosebire de stilul de execuție polifonic din Biserica romano catolică (chorus musicus sau figuralis). După moartea lui Luther a urmat o perioadă de organizare și consolidare a repertoriului protestant. Coralul a căpătat maturitate artistică în timpul
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
Luca și Ioan și este caracterizat prin introducerea pateticului pentru a descrie evenimentele premergătoare crucificării lui Iisus Hristos, judecata, suferințele din ultimele ore ale vieții Sale, tragica moarte și înmormântarea trupului Său. La început textele erau declamate pe note lungi, omofonic, ca apoi în secolul al XV-lea să ajungă să fie scrise polifonic. Originea genului este foarte îndepărtată având obârșiile în secolul al IV-lea când textul evanghelic era înveșmântat în monodia austeră și totuși liberă a gregorianului încredințat unui
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
facilita memoria creștinilor ce nu erau în măsură să citească muzica, se scria la subsolul textului spiritual : „cantasi come ...“ (să se cânte precum ...), și urma titlul cântecului profan, cunoscut de toți. În general, construcția laudei preferă o desfășurare silabică și omofonică, cu o ușoară predominanță a vocii superioare; vocile inferioare sunt concepute ca o susținere armonică; există o corespondență naturală între frazarea melodică și cea textuală, cu momente cadențiale clare; numărul vocilor variază de la trei la patru având un ambitus accesibil
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
realizată de totalitatea vocilor în cor, de vocile soliste și de grupurile instrumentale, trăsături ce caracterizează așa-zisul stile concertato; - tendința prezenței mai multor coruri (policoralitate), obținându-se astfel o polifonie de tip coral, scriitura, în general, fiind de tip omofonic; - evidențierea vocilor umane solistice, căutându-se în special efecte vocale care să fie în sintonie cu textul și cu sentimentele exprimate de acesta sau cu sentimentele care se doreau a fi exprimate (afectele); - influența considerabilă a stilului teatral și a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
muzicieni faimoși), și executată la solemnități și sărbători speciale. Este numită cantata pentru că este construită sub forma unei cantate: cele cinci părți din Ordinarium sunt împărțite în multe secțiuni minore - în numere -, dintre care, câteva sunt încredințate corului (în stil omofonic, contrapunctic, fugat); altele sunt compuse sub formă de arie pentru solo și orchestră, iar altele sub formă concertantă (soliști, cor și orchestră). Este victoria stilului mixtus și a principiului eterogenității: stil vechi și stil galant, belcanto și soliști vocali, cor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
acestea adăugându-se culoarea sonoră (timbrul determinat de sursa muzicală), dinamica, (adică variația intensităților și a nuanțelor) și agogica (tempoul sau viteza de execuție) ce completează complexul sonor. Interpretarea vocală sau instrumentală se poate desfășura linear (monodic), însoțită de acorduri (omofonic) sau de alte linii melodice (polifonic), totul având o anumită structură arhitectonică (formă muzicală). În aceste condiții, o desfășurare muzicală capătă semnificații datorită fluctuațiilor fiecărui element în parte. Puterea de sugestie a muzicii nu se rezumă numai la aceste fluctuări
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]