33 matches
-
retoricii, stări morale discontinue". Procesul pare ireversibil, astfel cum au constatat "specialiști recunoscuți" precum Benedetto Croce (deoarece e invocat de criticul român, ne îngăduim a introduce un citat din ilustrul estetician, apt a pecetlui caracterul irevocabil estetic al unei critici omologabile: Nici o judecată, nici chiar cea mai simplă, nu este de conceput dacă nu se întemeiază pe sensibilitate. Criticul trebuie să-și îndrepte atenția spre imaginea ce i-o oferă reevocarea, ca unicul martor pe care îi este dat să-l
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
Eros ca "boală", obsesie, monoideism. E vorba de Erosul obștesc care instituie o imagine cultică a idolului său, dogorîtoare emanație a simțurilor, care se potrivește ori nu se potrivește cu realitatea, din ultima ipostază decurgînd drama. Egoismul și cruzimea sînt omologabile aci în liniamente tradiționale, "realiste", după cum notează d-na Irina Petraș: "Calitățile, capriciile, dorințele sale (ale eroului) sînt mereu în prim-plan, orice tentativă a Ťfemeii iubiteť de a ieși din limitele ipostazei de copleșită admiratoare fiind socotită un afront
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
le-au poruncit să meargă în treabă-ș'"). Suntem, se pare, într-un context fantastic: în interiorul acestui spațiu nu există, așa-zicând, limitări de viteză. Pe margine, da. Cum se motivează, așadar, acest defazaj? Muntenia }iganiadei are un contur bizar. Dar omologabil științific. în secolul al XIX-lea, încercând să măsoare lungimea țărmurilor Marii Britanii, topografii englezi au ajuns în situația de a obține rezultate din ce în ce mai mari, o dată cu îmbunătățirea preciziei scării. Fiecare denivelare a vreunui golf făcea ca, practic, lungimea conturului să tindă
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
reinventează spectaculos prin repetiție, printr-o noutate în același timp autentică și integrabilă într-o serie (sîntem în măsură a vorbi acum despre o tipologie avangardistă, similară cu cele ale romantismului, barocului, expresionismului etc.). Ceea ce contează nu e "originalitatea" (negreșit, omologabilă și ea), ci pulsația irepresibilă a unui soi de artă ce pare a se dezice de sine, a se lepăda nu doar de "bunele sentimente", ci și de "bunele maniere" (estetice), spre a-și proba vitalitatea. Or, ce probă de
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
și-a luat-o în raport cu aceștia. Aidoma unui fabulos mijloc de tracțiune, opera sa a avut generozitatea de a-i aduce în raza vederii noastre. Dar nu putem contesta nici o acțiune - oricît de puțin însemnată, de difuză și de greu omologabilă - în sens invers. Așa cum remarca un comentator, eminescianismul era o stare de spirit, o tendință care plutea în aer încă înainte de Eminescu. Deschizînd, prin resurse proprii, un "orizont nemărginit", autorul Scrisorilor a catalizat, totodată, un romantism pîclos, o dispoziție melancolică
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
puțin cîte puțin. Din contră, poezia a fost mimetica în trecut, cînd formele poemului epic erau omologate fără ezitare, dar a devenit complet insensibila la orice asemănare cu realitatea cînd poemul liric a cîștigat partida cu cel epic, fiind singurul omologabil în ultima sută de ani. Atrag atenția asupra acestei evoluții contrare, fiindcă este destul de riscant să comparăm la nesfîrșit limbajul transparent, similireferential al românului realist cu limbajul autotelic, autocentrat și obscur al poeziei lirice moderne. Lodge poate fi convingător în
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
poetul postmodernist se dezinteresează de asemănarea fizică imediat recognoscibilă de către rațiune pentru a spori în schimb asemănarea emoțională, care fiind mai îndepărtată nu ajunge să devină conștientă la lectură și se găsește doar implicată în emoție. Conștientul neactualizat nu este omologabil cu inconștientul, structura lui rămâne una conștientă, implicit conștientă. O reducție este dealtfel posibilă și în ce privește poezia tradițională al cărei bloc de figuri imaginative riscă să pară perfect omogen datorită distanței în timp. Semnificația irațională nu acționează, așadar, asupra inconștientului
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380073_a_381402]
-
80 să aibă relații cu Doina Cornea pe care o considera un soi de aventurieră periculoasă... O foarte întinsă parte a volumului de care ne ocupăm e închinată disputei lui Laszlo Alexandru cu Paul Goma pe tema antisemitismului acestuia, incriminare omologabilă în vederile noastre atunci cînd faimosul exilat de la Paris aplică asupra unor bolșevici fanatizați semnul iudaic (e oare corect a țintui la stîlpul infamiei o etnie?). Dar avem impresia că insistența înverșunată pe o asemenea temă riscă a eclipsa trăsăturile
Un spirit independent by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10618_a_11943]
-
poetul postmodernist se dezinteresează de asemănarea fizică imediat recognoscibilă de către rațiune pentru a spori în schimb asemănarea emoțională, care fiind mai îndepărtată nu ajunge să devină conștientă la lectură și se găsește doar implicată în emoție. Conștientul neactualizat nu este omologabil cu inconștientul, structura lui rămâne una conștientă, implicit conștientă. O reducție este dealtfel posibilă și în ce privește poezia tradițională al cărei bloc de figuri imaginative riscă să pară perfect omogen datorită distanței în timp. Semnificația irațională nu acționează, așadar, asupra inconștientului
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384555_a_385884]
-
de orice gloria, care și ea la rîndul ei cunoaște numeroase stadii, de la admirația colegului pînă la o critică elogioasă semnată de N.M., singurul critic autorizat de a elibera certificate de talent incontestabil. Dacă talentul este considerat de onorata instanță omologabil critic, atunci va fi automat validat de toate celelalte organisme de consacrare, cu alte cuvinte porțile gloriei naționale Îi vor fi deschise și firește - În funcție de gradul de abilitate - va putea beneficia din plin de bucuria cea de toate zilele. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
poetul postmodernist se dezinteresează de asemănarea fizică imediat recognoscibilă de către rațiune pentru a spori în schimb asemănarea emoțională, care fiind mai îndepărtată nu ajunge să devină conștientă la lectură și se găsește doar implicată în emoție. Conștientul neactualizat nu este omologabil cu inconștientul, structura lui rămâne una conștientă, implicit conștientă. O reducție este dealtfel posibilă și în ce privește poezia tradițională al cărei bloc de figuri imaginative riscă să pară perfect omogen datorită distanței în timp. Semnificația irațională nu acționează, așadar, asupra inconștientului
CRESTOMAȚIA MIJLOC DE PROMOVARE A LITERATURII ÎN NĂSĂUDUL ÎNCĂRCAT DE ISTORIE, ARTICOL DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367570_a_368899]
-
bijuterii lirice, de o neîndoielnica sugestivitate, sunt multe în „Melior“. Aparent neutre afectiv, ele tăinuiesc o angajare lirica febrila și destăinuiesc un patetism al nuanțelor lucidității, pentru că din acest joc de ascundere și descoperire să rezulte un peisaj liric lăuntric omologabil ca mediu poetic, dar și ca sursă de interogații mai cuprinzătoare. (Din textul apărut în volumul: „LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ", Editura „Eminescu", București, 1995 — paginile: 268-269). C. Abăluță: O imaginație rebela. Horia Gane posedă o imaginație rebela ce plăsmuiește în răspăr
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
bijuterii lirice, de o neîndoielnica sugestivitate, sunt multe în „Melior". Aparent neutre afectiv, ele tăinuiesc o angajare lirica febrila și destăinuiesc un patetism al nuanțelor lucidității, pentru că din acest joc de ascundere și descoperire să rezulte un peisaj liric lăuntric omologabil ca mediu poetic, dar și ca sursă de interogații mai cuprinzătoare. (Laurențiu Ulici) Horia Gane posedă o imaginație rebela ce plăsmuiește în răspăr lucrurile lumii și le leagă între ele prin legănătoare brațe de pârghie, în genul mobilurilor lui Calder
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
poetul postmodernist se dezinteresează de asemănarea fizică imediat recognoscibilă de către rațiune pentru a spori în schimb asemănarea emoțională, care fiind mai îndepărtată nu ajunge să devină conștientă la lectură și se găsește doar implicată în emoție. Conștientul neactualizat nu este omologabil cu inconștientul, structura lui rămâne una conștientă, implicit conștientă. O reducție este dealtfel posibilă și în ce privește poezia tradițională al cărei bloc de figuri imaginative riscă să pară perfect omogen datorită distanței în timp. Semnificația irațională nu acționează, așadar, asupra inconștientului
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356125_a_357454]
-
poetul postmodernist se dezinteresează de asemănarea fizică imediat recognoscibilă de către rațiune pentru a spori în schimb asemănarea emoțională, care fiind mai îndepărtată nu ajunge să devină conștientă la lectură și se găsește doar implicată în emoție. Conștientul neactualizat nu este omologabil cu inconștientul, structura lui rămâne una conștientă, implicit conștientă. O reducție este dealtfel posibilă și în ce privește poezia tradițională al cărei bloc de figuri imaginative riscă să pară perfect omogen datorită distanței în timp. Semnificația irațională nu acționează, așadar, asupra inconștientului
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357993_a_359322]
-
poetul postmodernist se dezinteresează de asemănarea fizică imediat recognoscibilă de către rațiune pentru a spori în schimb asemănarea emoțională, care fiind mai îndepărtată nu ajunge să devină conștientă la lectură și se găsește doar implicată în emoție. Conștientul neactualizat nu este omologabil cu inconștientul, structura lui rămâne una conștientă, implicit conștientă. O reducție este dealtfel posibilă și în ce privește poezia tradițională al cărei bloc de figuri imaginative riscă să pară perfect omogen datorită distanței în timp. Semnificația irațională nu acționează, așadar, asupra inconștientului
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344718_a_346047]
-
pacient (am numit ego-ul) orice tip de intenționalitate în beneficiul unei atenții pure. Apariția oricăreui fenomen fără precedent marchează o naștere netrunchiată, o ruptură a regimului canonic de anticipații intuitive (protenție) și amenajări conceptuale (retenție) ale conștiinței. Pasivitatea pură e omologabilă imemorialului nașterii care declină nu atât un act fiziologic, ci o situație ontologică (aceea de suspensie a fluxului ternar al temporalității). Husserl numea polul acestei pasivități primare das Ichfremde, definind astfel suspensia temporară a structurilor de anticipație ale ego-ului, „alienarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și gesturi ale omului areligios din zilele noastre. Nu ne referim, desigur, la situațiile care cuprind un anumit tip de inițiere, fără îndoială degradat; de pildă războiul, și în primul rând luptele individuale (mai ales dintre aviatori), care presupun "încercări" omologabile celor care făceau parte din inițierile militare tradiționale, chiar dacă, în zilele noastre, combatanții nu-și mai dau seama de semnificația profundă a "încercărilor" și nu se mai folosesc de valoarea lor inițiatică. Chiar unele tehnici specifice vremurilor moderne, cum este
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
poetul aduce o poezie în care echivocul se reduce, ca și avalanșa imagistică din cadrul aceluiași text, deși există în pustiul junglei acestei epoci de confuzie... Și senzualitatea - ale cărei mărci lexico-semantice sunt diseminate în texte, fără ca „suportul” lor să fie omologabil ca un singur întreg, fiind, mai degrabă, o lume cu trăsături feminine, soluție împotriva marasmului cvasiomniprezent - sporește acum, sfidând aceeași atmosferă asfixiantă, surdă și lipsită de orice posibilitate de comunicare eficientă, de la început. Liviu Ioan Stoiciu scrie, așadar, o poezie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fapt, e vorba de un anumit mod de a scormoni cu lăcomie în tot ceea ce am ajuns să simt: în legătură cu viața mea, cu lumea în care am trăit, în legătură cu specia din care fac parte. Acest tip de discurs nu este omologabil. El nu se supune regulilor unui gen, nu e subsumabil unei discipline și, în fond, nu are altă identitate decât aceea pe care i-o dă însăși personalitatea și experiența celui ce scrie. Și acest discurs nu are decât un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
moșneagului (1877); Ivan Turbincă (1878); Amintiri din copilărie (I, II, III, 1881-1883, IV, 1892). UNIVERSUL ARTISTIC Opera lui Ion Creangă este o monografie a satului moldovean, așa cum se conturează din Amintiri din copilărie și din basme, unde "figurile mitice sunt omologabile cu tipuri umane locale" (Mircea Martin). Autorul are înclinație spre fabulos, o nostalgie etern umană a copilăriei: Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele... (...) Și, Doamne, frumos era pe atunci! " I. Creangă este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
va reîntâlni după moarte, îi corespunde inițierea filosofică, metafizică, al cărei scop e să destrame vălul ignoranței și să elibereze sufletul din lanțurile existenței." (Ibidem, p. 146). 204 "Cercetând simbolismul ascensiunii, creațiile subconștientului prezintă o structură și o semnificație perfect omologabile, pe de o parte, cu miturile și ritualurile ascensionale și, pe de altă parte, cu metafizica ascensiunii." (Mircea Eliade, Tratat de istoria religiilor, București, Editura Humanitas, 1992, p. 413). 205 Edmund Leach, Culture and Communication: The Logic by which Symbols
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
mult cu cît unele texte tind să se sustragă satutului de variantă, în sensul că se disting prin informații individualizante, „proprii”, chiar contradictorii în raport cu altele („maica bătrînă” din balada de curte feudală/înlocuită de Fecioara Maria în colinda creștină), dar omologabile la un nivel superior de ființare, tip coincidentia oppositorum; ceea ce este ideal pentru investigația hermeneutică eficientă. Totalul de texte depășește, prin încapsulare, mulțimea variantelor, fără să-și piardă statutul cîștigat în ansamblul tipologiei. Copacii devin pădure. Un text, o Mioriță
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ca să se Încredințeze că am citit textul. Insist: fausticul este o provocare a realului În limitele livrescului. Cultura se reîntoarce către natură spre a supraviețui; din impactul lor se naște hybrisul, la fel ca În tragedia greacă. Tragedia nu e omologabilă În nici una din cele două stări; doar fausticul provoacă situația entropică generatoare de tragic. (miercuri) În timp ce sunt În pat cu A., simt că ceva mă răpește din prezent și mă trage către imaginile pure din adolescență. Eu nici nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
complicată și controversată, care duce într-o formă sau alta la recunoașterea existenței invariantelor sau constantelor literare. A conceptelor și universalelor literare. Este evident că ideea literaturii universale ca totalitate presupune, foarte expeditiv spus, existența unor elemente comune, comparabile, deci omologabile, între toate literaturile lumii. Chiar și vechile paralele plecau, de fapt, de la aceeași constatare. Întreaga dificultate, pur tehnică și documentară, constă doar dintr-o metodă bine pusă la punct, capabilă să detecteze și să ilustreze aceste invariante. Etiemble este un
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]