6 matches
-
intervin trebuie să aibă o măsură comună, iar raportul lor trebuie să fie un număr rațional. Cum, în general, două segmente nu sunt comensurabile, în geometria modernă apar noțiunile de „număr real”, „corp”, „spațiu vectorial”, „transformare liniară” și până la urmă „omotetie” (adică asemănare în cel mai general caz), care pot valida teorema lui Thales și pentru alte triunghiuri cu laturi incomensurabile. O paralelă DE la baza BC a unui triunghi ABC împarte laturile AB și AC în segmente proporționale : formula 1 În trapezul
Teorema lui Thales () [Corola-website/Science/303451_a_304780]
-
mai aproape de zilele noastre, prin dezvoltarea analizei matematice, care studiază însumarea unui număr tot mai mare de cantități din ce în ce mai mici. Odată clarificate noțiunile de număr real, corp și spațiu vectorial, teorema lui Thales reapare în matematica modernă sub numele de „omotetie”. Dacă o dreaptă determină pe două din laturile unui triunghi, sau pe prelungirile acestora, segmente proporționale, atunci ea este paralelă cu a treia latură a triunghiului. Dacă: formula 2 atunci: formula 3 Anton Dumitriu, "Istoria Logicii", vol. 1, Editura Tehnică, București 1993
Teorema lui Thales () [Corola-website/Science/303451_a_304780]
-
notat Sp(n) sau Sp(2n) dupa unii autori. Acesta este de fapt un grup Lie clasic conex necompact de dimensiune "n"("n"-1)/2, care conține grupul unitar U("n"), iar cele două grupuri au deci același tip de omotetie. Clasificarea elipsoizilor izometrici din spațiul euclidian de dimensiune modulo 2"n" este dată de 2"n" invarianți, aceștia fiind diametrele lor. Prin opoziție, după cum au observat Hofer și Zehnder, clasificarea elipsoizilor dintr-un spațiu modulo simplectic ale aplicațiilor simplectice afine
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
sens, a conceptelor și obiectivelor cunoașterii care ies la lumină actualmente, într-o literatură din ce în ce mai prolifică. Două nivele de ancorare a cuvântului "cultură" trebuie să fie înainte de toate distinse schematic, deși ele se situează, pe de o parte într-o omotetie intelectuală și, pe de alta, ocupă deja poziții inversate în termeni de "investiție ideologică" pe termen scurt sau lung: cel dintâi privește întreprinderile țărilor cu o veche industrializare, în care apare moda "culturii de întreprindere", a cărei abandonare progresivă este
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
ale complexității la care am apelat în cercetarea de față: a) Teoria fractalilor Această teorie, datorată lui Benoît Mandelbrot (1975/1998), susține că putem studia lumea înconjurătoare prin diseminare structurală. Fractalii nu sunt nimic altceva decât structuri autorepetitive, caracterizate prin omotetie (autosimilaritate). Neologismul "fractal" este introdus de Mandelbrot și provine din adjectivul latin fractus, adică "fracturat", "întrerupt", "segmentat", "neregulat". Dacă în cercetarea științifică de tip clasic structurile erau "zdrobite" până la nivel "atomic", teoria fractalilor susține că putem studia lumea înconjurătoare, dimpotrivă
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
nord-americanii au fost cei dintâi confiscați de spectacolul iscat de teoria fractală ce pendulează între concretețea calculului meticulos (vezi abundența softurilor de o atare descendență) și abstractul unor semnificații pur intuitive. în realitate, o structură muzicală orientată fractal impune autosimilaritatea (omotetia interna), prin care fiecare segment reprezintă epura întregului; apoi forma este extrem de regulată, întreruptă ori fragmentată (într-un cuvânt, deformată), iar obiectele sonore sunt deosebit de variate, acoperind o scală de valori și de caracteristici foarte largă. Nimic nu este dinainte
O. K. by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9689_a_11014]