174 matches
-
de colon iritabil, maladiile inflamatorii intestinale (boala Crohn etc.), boala celiacă. În unele afecțiuni, deși s-au descris perturbări specifice ale florei intestinale, nu se cunoaște exact legătura de cauzalitate. Pe lângă legăturile cu patologia digestivă există speculații privind: - Implicarea în oncogeneză (Bacteroides, Clostridium au fost asociate cu stimularea creșterii tumorilor; lactobacilii și bifidobacteriile previn apariția acestora). Aproape că nu există boală care să nu aibă corespondență în structura florei intestinale. Relațiile sunt în ambele sensuri: dezechilibrele florei generează boli, unele boli
Revista Spitalului Elias by TUDOR NICOLAIE, LIANA TAUBERG, LAURA ION () [Corola-journal/Journalistic/92042_a_92537]
-
a. Biologia celulară și moleculară a celulei canceroase ... b. Structura și funcția unei gene ... c. Oncogenele și genele supresoare tumorale ... d. Citogenetică ... e. Reglarea creșterii celulelor tumorale ... f. Invazia tumorală și metastazarea ... ... 2. Carcinogeneză - 4 h a. Virusuri implicate în oncogeneză ... b. Agenți fizici și chimici implicați în oncogeneză ... c. Factorii ereditari ... ... 3. Epidemiologie - 8 h a. Incidență, prevalență și mortalitate prin cancer ... b. Factori etiologici și favorizanți ... c. Factori genetici ... d. Consiliere genetică ... e. Prevenție, screening și depistare precoce ... f.
ANEXE din 20 octombrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276346]
-
b. Structura și funcția unei gene ... c. Oncogenele și genele supresoare tumorale ... d. Citogenetică ... e. Reglarea creșterii celulelor tumorale ... f. Invazia tumorală și metastazarea ... ... 2. Carcinogeneză - 4 h a. Virusuri implicate în oncogeneză ... b. Agenți fizici și chimici implicați în oncogeneză ... c. Factorii ereditari ... ... 3. Epidemiologie - 8 h a. Incidență, prevalență și mortalitate prin cancer ... b. Factori etiologici și favorizanți ... c. Factori genetici ... d. Consiliere genetică ... e. Prevenție, screening și depistare precoce ... f. Principii de biostatistică și metodologie în trialuri privind
ANEXE din 20 octombrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276346]
-
000/mmc. Alergia la AZA este un efect advers rar, dar grav, posibil letal. Se manifestă prin febră, hipotensiune și oligurie. Tratament: oprirea administrării, măsuri simptomatice. Hepatita și pancreatita sunt excepționale. Tratament: supravegherea transaminazelor lunar. Citoliza regresează după diminuarea dozelor. Oncogeneza. La pacienții cu transplante de organe, dar nu și la cei cu boli autoimune, tratați cu AZA, s-a observat o incidență crescută a bolilor limfoproliferative și a cancerelor cutanate. La ambele categorii de pacienți a fost descrisă o frecvență
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
utilizarea celor mai eficace metode în reconstrucția defectelor tisulare postexcizionale cu efecte funcționale și estetice minime. Lucrarea a fost redactată în două părți: În prima parte este prezentat stadiul cunoașterii actuale în domeniu. Au fost abordate subiecte privind procesul de oncogeneză, mecanismele carcinogenezei, gradul de implicare a imunității în geneza cancerului, caracterului malignității și ritmul de creștere tumorală, procesul de metastazare. Diagnosticul și metodele de tratament sunt expuse pe larg în partea a doua și aduc referințele științifice la nivelul anului
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
rotație ample sau lambouri pediculate. Mai rar, pot intra în sfera de interes pentru reconstrucțiile acestei regiuni, lambouri pediculate lungi și lambouri liber transferate. II. NEOPLAZIA DEFINIȚIE Până în prezent, nici o definiție nu este întrutotul satisfăcătoare. Multitudinea de aspecte, care privesc oncogeneza, în corelație cu alte tulburări prezente concomitent în celulă, fac dificilă integrarea semantică a acestora. Definiția dată de Willis rămâne cea mai des utilizată: Neoplasmul este o masă de țesut anormal, a cărui creștere este exagerată față de cea a țesutului
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
în sensul că factorii care-i determină dezvoltarea se găsesc în însăși natura tumorii și nu în necesitățile biologice și fiziologice ale organismului în care ea se dezvoltă. Din acest comportament autonom a rezultat opinia că mecanismul patogenic principal al oncogenezei îl constituie pierderea controlului normal al diviziunii, perturbare ireversibilă, ce se transmite genetic la toate celulele derivate direct din celula transformată malign. Perturbarea citodiferențierii se poate demonstra prin examinarea caracterelor ce deosebesc celulele neoplazice de celulele normale ale țesutului de
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
gazdă. În acest stadiu, o importanță deosebită îl are mecanismul de recunoaștere. Spre deosebire de celelalte sisteme patogen-plantă gazdă, unde mecanismul de recunoaștere duce la blocarea patogenului, în sistemul gazdă Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens, se realizează o activare a reacției de sensibilitate. oncogeneza (tumorogeneza) cuprinde patru etape: 1. transformarea celulei normale în celulă tumorală; 2. perioada dublării, când începe să apară o înmulțire dezorganizată a celulelor tumorale; 3. perioada organizării elementelor celulare a tumorii și diferențierea celulelor, cu apariția de vase conducătoare; 4
PROTECŢIA PLANTELOR FITOPATOLOGIE. In: Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
respectiv, carcinoamele epiteliale, cele mai rare fiind tumorile țesuturilor cu celule care, în mod normal au o rată mică de proliferare, cum ar fi, de exemplu celulele musculare sau care nu se mai divid, așa cum este cazul neuronilor. Fenomenul de oncogeneză (tumorigeneză sau carcinogeneză) este de multă vreme cunoscut, dar observații mai atente asupra sa sunt consemnate de acum aproximativ 200 de ani, mai întâi la plante, apoi la animale și, în cele din urmă, la om. Astfel, se știe de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
schiței secvenței de nucleotide a genomului uman și a problematicii legate de această mare realizare a biologiei moleculare moderne, Futreal și colaboratorii (2001) au scris un articol intitulat „Cancer and genomics” în care se afirmă că identificarea genelor implicate în oncogeneză reprezintă problema centrală a cercetării cancerului. Autorii relatează că au cercetat proteinele prezise din această schiță a genomului uman pentru identificarea paralogilor genelor supresoare de tumori cunoscute, fără să fi identificat noi gene. După aceea, autorii au analizat posibilitatea cercetării
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de mamifere. Există unele date în sprijinul afirmației că virusul hepatitei B este responsabil de apariția carcinomului hepatic primar. Virusul Epstein-Barr stă la originea limfomului Burkitt și a unor tumori rinofaringiene. Dar nu este exclusă implicarea indirectă a virusurilor în oncogeneză, efectul primar al infecției virale fiind doar activarea protooncogenelor și convertirea acestora în oncogene celulare active. Astfel, în limfomul Burkitt - neoplazia copiilor din regiunile bântuite de malarie ale Africii centrale și la papuașii din Noua Guinee - este implicat virusul Epstein-Barr
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
complexe cu geneza unor configurații triradiale și tetraradiale, cromozomi dicentrici și policentrici, dublu minusculi (DM), fragmente acentrice, translocații Robertsoniene (fig. 18.7). Creșterea eficienței terapeutice și realizarea unei strategii superioare în această direcție presupune abordarea aspectelor celulare și moleculare ale oncogenezei și oncoterapiei (Malvihill și colab., 1977; Waring, 1981; Chiricuță, 1984; Garban și colab., 1986). Cunoașterea mecanismelor de interacțiune la nivel molecular și celular, precum și a particularităților farmacocinetice și farmacodinamice ale agenților antineoplazici (chimioterapie citostatice) devine o condiție esențială în realizarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
fost descrise pentru genele ce codifică proteinele G convenționale. Proteinele G formează suprafamilia GTP-azelor, la care se adaugă proteinele RAS. Ele au o potențială activitate oncogenă. Activitatea lor este reglată prin legarea și hidroliza GTP. GTP-azele sunt frecvent implicate în oncogeneza umană, jucând rol central în propagarea semnalelor inițiate prin legarea factorului de creștere la receptorul protein-tirozin-kinazic. Proteina RAS activează oncogenele. Structura tridimensională a proteinei RAS a fost determinată cristalografic. Mutația afectează aminoacizii situați în buzunarul care leagă GTP. Substituțiile acestor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
său chiar în interiorul celulei. Supraexprimarea PDGF-A este suficientă pentru a induce transformarea celulară. În experiențele in vitro gena PDGF-A s-a dovedit a fi oncogenă, datorită activității autocrine a PDGF. Această genă poate juca un rol important în oncogeneză la om. Familia genelor pentru factorii de creștere ai fibroblastelor (FGF). Această familie are cinci membri: FGF-1 (FGF acid), FGF-2 (FGF bazic), produși int-2 (FGF-3) și hst (FGF-4) și FGF-5. S-au mai descris FGF-6 și factorul de creștere al
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
fost identificat în diferite tipuri de celule transformate. Supraexpresia TGF-α induce tumori în șoarecii transgenici. El este exprimat frecvent în carcinoame umane care exprimă totodată nivele înalte de receptor pentru EGF, ceea ce sugerează importanța funcțională a acestei căi autocrine, în oncogeneză, la om. TGF-β este considerat atât ca factor supresor tumoral, cât și ca promotor al progresiei și invaziei tumorale. Este un inhibitor puternic al creșterii celulare normale (stromale, hematopoietice, epiteliale). Datorită capacității sale de a inhiba proliferarea celulară, el suprimă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
sintezei unor proteine relevante. Amplificarea genei apare în 92% dintre tumorile mamare cu nivele crescute ale proteinei HER-2, fapt neconfirmat încă și pentru alte localizări tumorale cu toate că amplificarea pare să fie o condiție esențială pentru nivelele crescute ale proteinei. Mecanismul oncogenezei ce include amplificarea genei her-2 și nivelul crescut al proteinei codificată de aceasta nu este încă elucidat, însă, se presupune că el implică activarea căii de transducție a semnalului, atunci când receptorul este activat . Expresia HER-2 poate fi detectată în blaștii
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
este supraexprimată în diferite neoplazii. Potențialul noilor tehnici și metode de analiză genomică a fost decisiv pentru descifrarea proprietăților genei p53. Astfel, cu ajutorul acestora, s-a identificat mecanismul molecular din sindromul Li-Fraumeni și s-a evidențiat rolul genei p53 în oncogeneza umană. Gena normală p53 are rol de supresor al tumorigenezei. Ambivalența funcțională a genei p53 face ca atunci când este 1. Imunogenetică și Oncogenetică 361 normală, să îndeplinească funcția de genă supresoare de tumori, iar când ea însăși suferă mutație să
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
expresiei lor ca și de contextul spațio-temporal al evenimentelor celulare, exemplul tipic fiind cel al produsului protooncogenei c-abl. Când protooncogenele, cu valoare de gene ambivalente suferă modificări, ele devin variante modificate transduse de retrovirusuri și acționează ca inductori eficienți ai oncogenezei. Natura dominantă a protooncogenelor și recesivă a genelor supresoare ale creșterii tumorale nu reprezintă proprietăți intriseci ale acestor gene. În acest caz, noțiunile de dominanță și recesivitate nu au sensul clasic mendelian, ci mai curând, reflectă relația dintre fenotipurile corespunzătoare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Proteinele oncogenice ale acestor virusuri (antigena T, E1A și E7) se leagă la proteina RB, inactivând-o, ceea ce are valoarea unei inactivări mutaționale a genei Rb1 ceea ce conduce la proliferarea celulară necontrolată și dezvoltarea tumorii. În concluzie, considerând nivelul celular, oncogeneza retinală este un eveniment extrem de rar, deoarece retinoblastele sunt precursorii pentru aproximativ 108 celule diferențiate ale retinei. Primul eveniment al genezei retinoblastomului este același, atât în forma ereditară, cât și în forma sporadică de retinoblastom. Localizarea mutației primare în retinoblastom
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de unde se trage concluzia că toate cazurile de retinoblastom implică mutația la nivelul 13q14 (Knudson, 1989). Același locus în cromozomul omolog este pierdut sau suferă mutație și acesta este în fapt, cel de al doilea eveniment mutațional (double hits) în oncogeneză. Acest al doilea eveniment mutațional poate fi reprezentat de o mutație punctiformă în 13q14, deleție cromozomală, nondisjuncție cu pierdere cromozomală (asociată cu LOH) sau crossing-over mitotic inegal generator de mutație somatică, respectiv de deleție și duplicație. Descoperirea genelor supresoare de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
celular apar diferite dereglări cu efecte clinice încadrate în așa numitul sindrom de rupere cromozomală Nijmegen (McKusick 251260) precum și în alte condiții patologice (Gatti, 1998; Zhav și colab., 2000). Capitolul 23 REMANIERILE CROMOZOMALE - GENERATOARE DE „ZGOMOT CITOGENETIC” CU REZONANȚĂ ÎN ONCOGENEZA UMANĂ. SEMNIFICAȚIA SA ÎN PATOGENEZA ȘI PATOGNOMIA NEOPLAZIILOR LA OM Termenul de „zgomot citogenetic” este unul metaforic dar, ca orice metaforă, are o încărcătură semantică mult mai mare decât „clasicul” termen de aberații cromozomale. Termenul de rearanjament cromozomal sau cel
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
este întâmplător, deoarece prin natura sângelui, aceea de suspensie celulară și ușurința de a se procura și preleva sânge ca material biologic precum și aceea de a fi prelucrat citogenetic, neoplaziile hematologice au constituit subiectul dominant în studiile citogenetice privitoare la oncogeneza la om. În anul 1982, s-a descoperit că în geneza neoplasmelor cu celule B (limfomul Burkitt, la om, și plasmacitoamele, la șoarece), un rol esențial îl are activarea, prin translocație a protooncogenei c-myc, în regiuni fie din cromozomul 14
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
3). Explicații în text (după Croce și colab., 1986). În figura 23.4 sunt ilustrate diferite translocații cromozomale și relația punctelor de rupere cromozomală cu locii genici pentru diferite protooncogene. Cromozomul 1 este frecvent implicat în diferite rearanjamente cromozomale din oncogeneza umană, generând markeri cromozomali specifici unor tumori solide. Se remarcă predispoziția regiunii pericentromerice bogată în heterocromatină la o asemenea instabilitate structurală. Formarea cromozomilor markeri este facilitată de existența în structura cromozomilor umani a unor situsuri de fragilitate cromozomală care reprezintă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Translocațiile cromozomale reciproce din diferitele tumori hematopoietice, precum limfomul Burkitt și leucemia mielogenă cronică (LMC) în care s-a dovedit a avea loc modificarea structurii și/sau funcției protooncogenelor au adus confirmări privitoare la ipoteza implicării unor gene specifice în oncogeneză (Nowell și Croce, 1986). Astăzi este binecunoscut faptul că tumorigeneza este consecința funcționării anormale a protooncogenelor într-un stadiu al vieții individuale în care ele ar trebui să fie inactive. Activarea protooncogenelor le convertește în oncogene celulare care sunt responsabile
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în proliferarea celulară specifică tumorilor, datorită omologiei și identității lor cu genele identificate în alte sisteme experimentale și care influențează dezvoltarea și diferențierea. Perturbările acestor procese pot determina blocaje care conduc la acumularea celulelor proliferative imature sau a celulelor maligne. Oncogeneza ce are la bază dereglări ale transcrierii a fost dovedită prin clonarea recentă a anomaliilor cromozomale asociate tumorilor solide. S-au descris variante de fuziuni ale genei ews cu gene pentru factori de transcriere FLT1, ERG1 și ATF1 din familia
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]