23 matches
-
de nuci verzi. Puterea colosală de invenție, aglomerările de obiecte asociate, de regulă, arbitrar, dezvăluirea laturii halucinante a lucrurilor comune, himerizarea realului sunt elementele definitorii ale poeziei lui Mircea Cărtărescu. O bună parte dintre ele pot fi regăsite, deopotrivă, la oniriști și suprarealiști, dar, spre deosebire de aceștia, poetul nostru își face, în plus, un titlu de glorie din a lăsa „cusăturile” la vedere: deși lucrurile sunt stupid de simple ele mă atrag și mă fac să-mi fie rușine de felul în
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ne atrage de la bun început atenția este mișcarea amplă, preponderent epică a poemului, lungimea multora dintre versuri amintind, pe de o parte, de „vârste” apuse ale literaturii (de romantism, de pildă), pe de altă parte, de experimentalismul avangardelor și fanteziile oniriștilor. Absența voită a rimei și ritmului favorizează o astfel de desfășurare (de tip prozastic), iar faptul că versurile nu au majusculă nici măcar când începe o nouă frază fluidizează ideile poetice până într-atât încât curgerea lor devine halucinantă, urmând concomitent
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
românesc sub mai multe aspecte. Unul e că intertextualitatea parodică vizează cu precădere texte poetice din literatura națională, optzeciștii descoperindu-și ca principali precursori pe Bacovia (poeții) și pe Caragiale (prozatorii), nemaivorbind de înaintemergători mai recenți, cum ar fi grupul oniriștilor și "Școala de la Târgoviște". Cel mai "național", ca să zic așa, dintre postmoderniști devine Mircea Cărtărescu. Din acest punct de vedere, îi putem da dreptate poetului când pretinde că Levantul este singura mare creație postmodernistă românească, opul constituindu-se ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu două sensuri principale: unul interesând domeniul medical („delir, halucinație asemănătoare visului, care definește unele stări psihopatologice”), celălalt, sfera creației literar-artistice („structură estetică rezultată din fluxul spontan al conștiinței și opusă celei realiste”). În comentarea literaturii, termeni ca onirism, oniric, onirist etc. au fost și sunt folosiți destul de frecvent, dat fiind că visul și raportarea, în variate feluri, la vis au alimentat, în diferite epoci și în felurite chipuri, literatura (în mod deosebit romantismul și suprarealismul au „utilizat” consistent visul, de pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
de mai mulți ani) de Dumitru Țepeneag și Leonid Dimov și însușită de alți câțiva scriitori tineri (Virgil Mazilescu, Vintilă Ivănceanu, Iulian Neacșu), care în 1965 constituie în cadrul cenaclului Luceafărul grupul oniric. Refuzați la început de toate periodicele, în 1966 oniriștii reușesc să colaboreze la „Povestea vorbei”, supliment literar al revistei craiovene „Ramuri”, redactat de M. R. Paraschivescu (sprijinitor și promotor, în epocă, al inițiativelor literare alternative radical înnoitoare, propuse de tineri). După câteva luni suplimentul e interzis. Leonid Dimov, „stâlpul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
literaturii române, adică și textualismul, și postmodernismul.” În anii 1990 și 2000, această pretenție de a prezenta o. drept anticipator al evoluțiilor textualiste și postmoderniste i-a iritat pe unii optzeciști, care au refuzat sau omis să-și recunoască în oniriști precursorii, fie și parțiali, iar unii critici au ironizat tentativa ex-„caidului” oniric de a afirma retrospectiv importanța o. De pildă, Alex. Ștefănescu nota, cu oarecare maliție (într-un articol publicat la sfârșitul anului 2003): „Pe Dumitru Țepeneag îl preocupă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
XX-lea a fost „să-i împace pe Breton și Valéry”. Deși tentativa celor reuniți în grupul care promova o. estetic sau structural a fost o bătălie întreruptă, o., în sens larg, nu a sucombat ca modalitate viabilă de creație. Oniriștii „istorici” au, în anii 1990 și 2000, continuatori - nu epigoni sau imitatori, ci succesori originali și legitimi -, cum ar fi Corin Braga și Octavian Soviany. Repere bibliografice: Simion, Scriitori, III, 260-264; Convorbiri. Eugen Simion-Dumitru Țepeneag, CC, 1991, 1; Corin Braga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
non-piesă alcătuită dintr-un amplu monolog al unei actrițe care joacă în culise, pentru că accesul pe scena îi este, în chip simbolic, interzis, „spectacolul” derulându-se „în fața nimănui”, cu „piese care nici nu există”. Ca temperament literar, Tănase este un „onirist” care visează în mod natural, astfel încât sobrul experiment produs de confratele sau [Țepeneag] se transformă rapid, sub până lui Tănase, în grațiosul păienjeniș al unui vis. IOAN PETRU CULIANU SCRIERI: Portrait d´homme à la faux dans un paysage marin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
ale morții cotidiene. SCRIERI: Pedale de hârtie, Cluj-Napoca, 1994; PoemeșinimiC, Cluj-Napoca, 1996; Poeme de sedus realitatea, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Florin Lazăr, „Pedale de hîrtie”, ECH, 1995, 6-9; Andrei Grigor, Sau poet sau nimic, L, 1996, 38; Gheorghe Mocuța, Un onirist insolit, „Arca”, 1996, 10-12; Bucur Demetrian, Spre un orizont al viziunii, R, 1996, 10-12; Victor Cubleșan, Poeme și nimic, ST, 1996, 11-12; Carmelia Leonte, D’ale matematicii, CRC, 1997, 7; Ștefan Borbély, Imperiul pustiei, PSS, 1997, 1-2; Ioan Moldovan, La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288887_a_290216]
-
Primăvara neagră (convingere implicită, nu explicită, deși prozatorul a scris și nenumărate eseuri de critică și teorie literară): în capacitatea realului de a se metamorfoza literar și, totodată, în disponibilitatea literaturii de a suplini istoria brută. Miller a fost un onirist (își narează cu voluptate visele bizare un interesant prototip pentru Mircea Cărtărescu!) înclinat spre migrarea permanentă din real în ficțional, pînă cînd cele două falii ontologice încetează să mai fie complementare, ajungînd indistincte. Romanul al doilea al trilogiei, Plexus, sugerează
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
reflexe instituționalizate: în profeții, în magie, în psihanaliză, în literatură. în literatura română visul mi se pare bine reprezentat: istoria lui locală ar putea începe cu Mănăstirea Argeșului, trecînd apoi prin Eminescu și nuvelele lui Caragiale, pentru a ajunge la oniriști și la descripțiile minuțioase din proza lui Cărtărescu. Nu la fel de puternică e investigarea teoretică a temei; avînd însă în vedere circulația internațională a ideilor, mai mult sau mai puțin recentele preocupări de prin alte părți pentru constituirea unui corpus literar
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
Peste răni/ De fântâni/ Mai subțiri/ Ca doi miri/ Înspre bis/ Ce s-a zis/ A fi seu/ de la deu." Barochismul, chiar concettismul acestor poeme îl plasează pe Adrian Bodnaru în linia poeților ermetici și nu chiar, la paritate cu oniriștii și de ce nu, amintește pe alocuri de Leonid Dimov sau de Emil Brumaru, asemănare pe care eu aș afirma-o cu destulă siguranță, pentru unele versuri mustoase și pline de erotism șăgalnic și parșiv, umor și tehnică elaborată. Să mai
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
simplu ca literatură de bună calitate, ce recreează atmosfera sumbră, paranoică a anilor '50, când jocul de șah însemna o descătușare lăuntrică, o subminare a regimului, întâi doar în plan intelectual. Prieteniei i se închină un mișcător omagiu, iar curentul onirist este revizitat cu emoție, exactitate și competență. D. Țepeneag beneficiază de un minunat portret, foarte autentic, de excentric și de etern exilat, fie în propria patrie, fie în străinătate: mereu inadaptat și "altfel", având, în plus, curajul asumării unui activism
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
și primul și, deocamdată, singurul scriitor grec ale cărui Opere complete (București, 2001) sunt traduse în limba română. Ecouri kavafice pot fi regăsite în opera unor scriitori români. Victor Ivanovici le-a identificat în urmă cu câțiva ani în opera "oniriștilor" români Virgil Mazilescu și Petru Romoșan. Un profesor grec de la Paris, Konstantinos Makris, a lărgit sfera cercetării și a constatat prezența climatului kavafic în creația unor nume de seamă precum Geo Dumitrescu, Alexandru Philippide, Ion Vinea, Ion Caraion ș.a. O
„KAVAFEIA“ – ediția a 11-a by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/6608_a_7933]
-
reflexe instituționalizate: în profeții, în magie, în psihanaliză, în literatură. în literatura română visul mi se pare bine reprezentat: istoria lui locală ar putea începe cu Mănăstirea Argeșului, trecînd apoi prin Eminescu și nuvelele lui Caragiale, pentru a ajunge la oniriști și la descripțiile minuțioase din proza lui Cărtărescu. Nu la fel de puternică e investigarea teoretică a temei; avînd însă în vedere circulația internațională a ideilor, mai mult sau mai puțin recentele preocupări de prin alte părți pentru constituirea unui corpus literar
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
grupare anume, ci de un singur scriitor. Lui Vasile Baghiu îi priește ipostaza donquijotescă. Și e perseverent. Așa se face că între 1998 și 2010 a publicat patru manifeste ale „curentului” himerist, considerându-l cea mai coerentă direcție poetică de la oniriști încoace. Cu ecouri, ce-i drept, cam firave. Programul teoretic l-a susținut cu 12 volume, majoritatea de poezii (inclusiv antologii de autor) și doar două de proză: povestirile din Punctul de plecare (2004) și romanul Ospiciul (2006). De curând
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
Grupul are o ambiție: nu să facă vise, ci să le producă. La sfîrșitul lui 1964, ajutat de Miron Paraschivescu, grupul oniric publică cîteva texte. În 1968, acești scriitori vor face o încercare de a obține o revista proprie. Sînt oniriști Vintilă Ivănceanu, Virgil Mazilescu, Florin Gabrea, Daniel Turcea, Emil Brumaru, Sorin Titel și Virgil Tănase... Țepeneag exprimă conduita care ține în același timp de alegerea esențială și de scriitură în acești termeni: "În onirismul actual, cauzalitatea este înlocuită printr-o
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
îi succede un altul (B, C sau D) printr-o necesitate pur estetică; astfel, elementele componente ale unui text nu se supun decît structurii produse gradat de ele însele, deci unei logici interne. Ca și în vis". Încă din 1968, oniriștii țintesc asupra dogmei aparatului. Ei măsoară, ca toți cei care atunci credeau că pot corela alienarea colectivă cu libertatea individuală, ponderea unei direcții politice și a unei societăți ce i se supune. Unii au ales un semi-exil, un exil provizoriu
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
asemenea generației precedente, de altfel, dar și de a reînnoda legătura cu valorile antecesorilor, lucru pe care moderniștii nu îl realizează, ci, dimpotrivă, se opun lui, aceasta fiind generația '60. Acesteia îi urmează valul anilor '70, grupat sub forma mișcării oniriste, reprezentată de Eugen Jebeleanu, Dan Deșliu, Dumitru Tsepeneag, Leonid Dimov, Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Costache Olăreanu etc.26 Interesant e că "ritmul de succesiune al generațiilor nu e regulat, el având tendința de a se iuți în secolul XX
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lor îi așează între marii luptători ai culturii române. Iar intransigența polemică, radicalismul, definesc un tip de autoritate."29 Literatura evazionistă este indiferentă la problemele politice, tatonează căile estetismului, dintre reprezentanți, amintindu-i pe Ștefan Augustin Doinaș, Ștefan Bănulescu, pe oniriștii Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, pe intelectualiștii ironici și livrești, precum Mircea Horia Simionescu, sau pe textualiștii generației '8030. Ultimele trei tipuri de literaturi marchează ceea ce numim perioada neomodernistă și postmodernistă de început, adică Generațiile '60 '80. Implicarea intelectualității românești, în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nu,/ Nu e nimic de înțeles în/ Eresul care începe./ Înalt ca un turn de veghe/ Sfarmă punțile și du/ Țărănei ultima din arme:/ Închide ochii, dormi și tu,/ Întreg poporul clipei doarme". (Cântec de leagăn)113 De la romantici până la oniriști, visul a suportat numeroase conotații, de fiecare dată însă el instituind o nouă realitate și o nouă lume, uneori paralele cu realitatea propriu-zisă. Ana Blandiana preia și reconstruiește simbolistica visului, adaptând-o în permanență la coordonatele neomodernismului. La romantici, spre
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
la tăcere. După 1960, acest tip de literatură este mai răspândit. Ion Simuț, în volumul Incursiuni în literatura actuală, Oradea, Editura Cogito, 1994, amintește ca reprezentanți puri ai acestui gen de literatură estetică pe Ștefan Augustin Doinaș, Ștefan Bănulescu, pe oniriști Leonid Dimov, D. Țepeneag etc. -, pe intelectualiștii ironici și livrești, de felul lui Mircea Horia Simionescu, pe textualiștii generației 80. "Apolitismul literaturii evazionist-estetiste era o formă de exil interior. Inovațiile săvârșite, revoluțiile limbajului artistic sunt evidente de la Nichita Stănescu la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de imagini se situează, cum s-ar crede, pe platforma „protocronismului”. Cel mai adesea polemistul e animat de resentimente personale, de nemulțumirile scriitorului în fața criticii, acuzată, partizan și nedrept, de narcisism, de formalism, de subiectivitate, ori în fața unor colegi supraapreciați („oniriștii”). Actuale sunt doar pledoariile în favoarea lui G. Călinescu ori a lui Mihail Sadoveanu, care fuseseră acuzați, întrucâtva exagerat și fără înțelegere a circumstanțelor, de colaboraționism. SCRIERI: Amar, București, 1963; Pământul oțelului, București, 1964; Desen după natură, București, 1966; Dansul focului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]