54 matches
-
curente de folosire - cu importante evoluții de-a lungul timpului - a termenilor cei mai uzitați în relația muncă-răsplată. Materialul documentar vast care a stat la baza acestei curajoase întreprinderi - o mare parte din el inedit -, documente oficiale de o bogăție onomasiologică uimitoare (hrisoave, izvoade, catastife, răvașe, țidule, pravile, arătări, așezăminte, bugete, nizamuri, norme, rezoluții, danii, diete, tocmeli etc.), a condus-o pe cercetătoare deseori la confluența mai multor domenii de cercetare și, implicit, la relevarea unor aspecte extralingvistice deosebit de interesante. Interpretarea
Despre strămoșii salariului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15016_a_16341]
-
și dificultățile de transcriere, arii de răspîndire a perfectului simplu sau a unor cuvinte, sesizarea unor date de istorie orală în texte dialectale). A analizat (prin cîteva studii remarcabile) raportul dintre termenii de înrudire și termenii de adresare, cîteva cîmpuri onomasiologice (animale domestice, pieptănat), evoluții semantice (venind de pildă în sprijinul etimologiei cuvîntului mire din lat. miles "soldat"), verbe delocutive derivate din imprecații: a drăcui, a răuli (a da răului), a firui (fir-ar...) etc. Alte contribuții privesc morfologia (o formă
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
nu au nici o justificare în argumentare (sînt mijloace pamfletare, formă de umor ieftin practicat masiv de jurnalismul de tip România Mare); ele îi dau însă autorului articolului și ocazia să-și atribuie prestigiu științific, prin aluzia vagă la dispute filosofice onomasiologice și mai ales prin citarea detaliată a dicționarelor. Autorul textului se plasează astfel în interiorul unei paradigme de discurs căreia îi contrazice permanent regulile. Șubrezenia textului e dată de faptul că interpretările subiective, insinuările, atribuirile de intenții se bazează pe aparente
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
literare ale proverbelor europene și din Orientul Îndepărtat (Gyula Paczolay, Univ. din Veszprém, Ungaria); Clasificarea a ceea ce este neclasificat: provocarea postproverbialității în studiile internaționale privind proverbele (Aderemi Raji-Oyelade, Univ.din Ibadan, Nigeria); Proverbele - abordări lingvistice și lexicografice versus etnografice logice onomasiologice ș.a. (Frantisek Cermak, Univ.Carolingiană din Praga, Republica Cehă); Panoramă a paremiografiei și paremiologiei grecești moderne (Evlampia Chelmi, Univ.din Atena, Grecia); Micro- și macrofuncțiile proverbelor în literatură (Grzegorz Szpila, Univ.Iagelonă din Cracovia, Polonia); Două experiențe diferite cu proverbe
Et in Algarve ego... by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8970_a_10295]
-
acestea sunt toate calitățile unei cărți ca Literatura luciferică. Rămâne de verificat o informație interesantă referitoare la titlul real al romanului lui Bolintineanu, care ar fi Manoel, nu Manoil, cum s-a încetățenit, afirmă Cernătescu sprijinindu-se pe noi considerații onomasiologice, prin perpetuarea unei erori editoriale. În rest, nesfârșitele glose despre cercurile frecventate de Budai- Deleanu, despre rețeaua misterioasă din spatele afirmării timpurii a lui Arghezi sau despre secretul lui Bacovia (una mai contextuală și mai aerată decât alta) sunt, literar, irelevante
Cum grano salis by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5930_a_7255]
-
2000-2004 sunt cele, în număr de 29, în care încă se vorbește graiul ceangăiesc. în selectarea lor, s-a ținut seama de datele din Atlasul publicat la Budapesta, în 1991. Au fost selectate 359 de unități lexicale, grupate pe câmpuri onomasiologice: casă, transport, administrație, școală, corpul uman, familie, sănătate, stări, încălțăminte, îmbrăcăminte, hrană, pasiuni, însușiri, agricultură, cerul, pădurea, animale sălbatice, timpul. Procedând prin dialoguri înregistrate pe bandă magnetică, autorul a avut tot timpul ca reper chestionarele din atlasele lingvistice anterioare, realizate
Cât de românesc este graiul ceangăilor din Moldova? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/9236_a_10561]
-
D-voastră aveți cunoștințe largi de limbi romanice, precum și o bună informare în domeniul limbii maghiare, ceea ce este necesar pentru o lucrare de onomasiologie românească''. Dr. Werner Bahner de la Universitatea din Berlin îi scrie: ,, După părerea mea este un studiu onomasiologic cum se cade. Vă felicit. Voi avea mare nevoie de cartea d-voastră în lunile următoare, fiindcă pregătesc acum un studiu despre elementele lexicale în primă fază a limbii străromâne''. Aprecieri elogioase primește din partea profesorului Semcinski din Kiev, de la prof.
UN STUDIU LINGVISTIC INEGALAT PÂNĂ ACUM ÎN ROMÂNIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350306_a_351635]
-
numai aprinsă și bogată, dar și bine stăpânită. Istorie și exotism se confundă într-o lume romantică, uneori delirantă, abundentă în ciudățenii și surprize. Personajele par desprinse din legendă și basm, numele sunt sonore și neobișnuite, izvorâte dintr-o imaginație onomasiologică aparte. Eroii cad adesea în transă, acțiunea desfășurându-se astfel sub semnul ambiguității, accentuată și de un onirism care precedă tehnica lui Gala Galaction. Adesea ei se comportă ca niște posedați. Bunăoară, Decebal e dominat de patima luptei și a
POP-FLORANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288896_a_290225]
-
procedură de urgență, grăjdarul nostru s-a văzut obligat la schimbarea numelui din Calache Beșleagă în Caius Aeqvus. Operația s a desfășurat în liniște și fără dureri, respectivului administrândui-se preventiv mai multe doze duble de samahoancă. Trezit din procesul renașterii onomasiologice, Caius încercă, așa cum nu vor mai nota exegeții, încercă deci să se scarpine în cap, acțiune fatalmente eșuată, organul respectiv nemaicorespunzând noii identități de răzeș privat de grajd. Faptul a determinat cel de al doilea val al marilor descoperiri geografice
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
hipopotami găsiți înnotând pe Bahlui. Ei înnoată în continuare în mister. * Mister Calache și-a descoperit, după ani de zile, fratele pierdut în timpul războiului de succesiune la pământ. Acesta l-a rugat să-l acopere la loc. Săpăturile continuă. 9. ONOMASIOLOGICE Predispoziția unor nași în fixarea numelor cât mai fistichii pentru fini și pentru fine este uneori de-a dreptul condamnabilă deși nu se ispășește juridic, mai ales că la noi pedeapsa cu șbițul, securea, pac-pacul a fost abrogată fiind înlocuită
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
prezentul și viitorul Dor ohoiului, prilej ca însăși prefațatorul să scrie: „Dorohoi, persp ecti vă în timp...” Procedura de lucru a organizării materialului pe cele patru clase de nume de locuri - topografice, sociale, istorice și psihologice - pe care le analizează onomasiologic, istoric , so cial și etimologic, alcătuindu-și și subgrupe de cercetare, dă claritate și adâncime comentariilor dar ridică și valoarea științifică și disciplinară a discursului. Reproșul adus autorităților că în sistematizarea orașului n-au manifestat interesul cerut pentru ocrotirea și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Răcăuți - Răcăuții - Răcăușii - Răscăuții - Văcăuții (!); Ruginești - Rugeneștii - Ruginoasa - Rujeneștii; Stănești - Stăneștii - Stăneasca - Sineștii - Stănceștii; Șăsurile - Șesul - Șesurile; Tuta - Tutova - Tuța; Valea Arinilor - Valea Arenilor - Valea Arinelor - Valea Rinilor (!); Zemeș - Gemeșul - Zămeașii - Zămeștii - Zămișul - Zăureașii etc. etc. Din punct de vedere onomasiologic, materialul topic din Valea Trotușului poate fi încadrat în cele patru clase principale (care, la rândul lor, au alte subclase) stabilite de Iorgu Iordan, în monografia de referință - Toponimia românească: I. Topografice (care descriu natura locului, forma, poziția față de punctele
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Perfectarea unui asemenea instrumentar și, implicit, a unei metode adecvate, este utilă, poate chiar necesară, pentru clarificarea sutelor, poate a miilor de loca oscura din textele tradiției biblice. Ca să nu vorbim despre cuvintele cu relevanță dogmatică prioritară, sunt numeroase sfere onomasiologice care, prin natura lor, au pus traducătorilor probleme dificile de echivalare și au creat astfel probleme de soluționat pentru filologii bibliști. Bibliografie 1. Izvoare BAILLY = A. Bailly, Dictionnaire grec-français, rédigé avec le concours de E. Egger. Édition revue par L.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în forma actuală, au putut-o iniția vorbitorii limbii romîne. Originea cuvintelor bază respective constituie o problemă diferită, exterioară etimologiei toponimelor actuale, și care poate fi soluționată distinct. Criteriul semantic trebuie coroborat cu statutul funcțional al cuvîntului, cu apartenența sa onomasiologică și cu încadrarea lui istorico socială (aspecte care constituie martori ai condițiilor în care a apărut toponimul), pentru a conferi o credibilitate mai mare soluțiilor adoptate. Condițiile în care au apărut și au evoluat toponimele sunt factori favorizanți ai procesului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
are cel puțin două subcategorii, în funcție de mărimea și de impor tanța obiectului geografic denumit: macrotoponime (sau toponime majore) și microtoponime (sau toponime minore). Complementară clasificării geografice în funcție de „colectivitatea de fenomene“ cuprinsă în topicul desemnat este clasificarea denumită de Iorgu Iordan onomasiologică, adică pornind de la aspectul natural ori social care a determinat contractarea raportului denominativ originar, clasificare folosită de către toponomaști o lungă perioadă pentru descrierea și caracterizarea ansamblurilor toponimice mai extinse ori mai restrînse. Cele patru mari categorii astfel stabilite, care au
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
analiză diacronică ori sincronică a numelor, luate individual sau grupate într-un fel sau altul. Fiecare dintre clasificări poate facilita înțelegerea anumitor aspecte privind viața numelor cuprinse în ierarhia respectivă și acest fapt se reflectă în preferința cercetărilor (sincronice, diacronice, onomasiologice, etimologice, interdisciplinare etc.), pentru una sau alta dintre clasificări. De regulă, geografii au în vedere grupările în funcție de obiectul geografic denominat, etimologiștii se referă în primul rînd la categoriile referitoare la origine, teoreticienii se concentrează asupra tipologiei numelor de locuri în funcție de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
explicabilă (rv > rb, ca în corvus > corb, sĕrvus > șerb, vervex > berbece), Sărbătoare. Schimbarea genului e frecventă la trecerea din latină în romînă: flore(m), pane(m), ponte(m), masculine în latină, au devenit feminine în limba romînă: floare, pîine, punte. Onomasiologic, autenticitatea toponimizării unui astfel de apelativ este susținută de existența în diferite părți ale teritoriului romînesc a unor toponime formate de la „sinonimul“ de origine slavă strajă (Dicționarul geografic consemnează șaisprezece topice denumite Straja). Alte cîteva exemple, de aceeași factură, pe
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
prezența lor acolo, din ce în ce mai restrînsă și mai diluată de trecerea timpului. Conviețuirea, în teritoriul nord-dunărean, a romînilor cu alte popoare a „imprimat“ dovezi grăitoare în numele de locuri. Astfel, slavii sunt reprezentați în toponimia romînească printr-o mulțime de nume diverse onomasiologic și lingvistic: Bîrza (< sl. brǔzǔ „repede“), Cerna (< sl. črǔnǔ, „negru“), Crasna (< sl. Krasînǔ, „frumos“), Dîmbovița (< bg. dobǔ, „stejar“), Ialomița (< sl. jalovica, „pămînt sterp“), Milcov (< bg. milkav, „dezmierdător“), Prahova (< sl. prahov „prăfuitoarea, stropitoarea“), Putna (< sl. putǔna, „vale cu drum“), Snagov (sl.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
zlatno, „cu aur“), Dîlga (< sl. dlǔgǔ, „lung“), Ruda (< sl. ruda „metal“), Rast (< srb. rast, „stejar“), Toplica (srb. toplica, „baie caldă“). Familiile bogate ale acestor toponime (de exemplu: Cerna, Cernaia, Cernat, Cernădia, Cernica, Cernișoara, Cernovca, Cer no hal, Cernoiu), corespondentele lor onomasiologice și tipologice romînești (de exemplu: Neagra, Negrești, Negraia, Negrăița, Negrișoara etc.) și numele de locuri formate de la etnonime care trimit la slavi (Scheia, Bulgari, Sîrbi, Ruși, Leși, Tăuți, Huțani) arată că romînii au conviețuit pe un teritoriu larg și timp
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
spații și pe o durată mai lungă sau mai scurtă sunt reprezentate în toponimia din teritoriul romînesc în proporție mai restrînsă și în forme mai puțin profunde decît slavii. Popoarele turcice (cumanii și pecenegii) au lăsat urme puține și nesigure onomasiologic și lingvistic în toponimia romînească: Peceneaga, Pecineaga, Pecineagul, Beșineu, Beșinou, Beșinova, Comána, Cómăna, Comani, Comăneasa, Uzul, Iași, Bahlui, Bohui, Călmățui, Covurlui, Vaslui. Stratul maghiar acoperă, cum e firesc, partea de vest a țării: Aiud, Beiuș, Căptălan, Fărcașa, Firiza, Geoagiu, Hășmaș
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sl. opati < lat. abbas, -atis), care este atestat și ca antroponim (Apati), se regăsește ca formant în numeroase alte toponime: Abadia (< apàt + sufixul toponimic -a), Păgida (adaptare fonetică romînească pentru Apahida), Apalina, Apateu, Apatiu, Apața (< magh. apáca, „călugăriță“), Opatița. Înrudite onomasiologic sunt toponimele care provin din magh. atya, „părinte“, termen de respect pentru monahi (Atea, Atia) din magh. barát, „prieten, monah“ (< sl. brat „frate“): Bratca, Brateiu, Brateș, Brăteni, Bărăteaz, Barati, Bărăție (unele pot avea la bază antroponimul romînesc Bratu), din apelativul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
terenului prin care curgea apa și de la acesta să fi fost transferat la apă. A treia soluție pornește de la un antroponim, Omor sau Homar, derivate de la tema Hom - hipocoristic extras din nume mai lungi, ca Pahomie. E drept că motivația onomasiologică nu este nici în acest caz potrivită unui nume de rîu, dar, prin intermedierea transferului de la un loc aflat cîndva în proprie tatea persoanei denumite astfel, este plauzibilă. Ardeal Este numele uneia dintre cele trei mari provincii istorice (state, înainte de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
romînească, cu s, este anterioară formelor maghiară (Burcza) și germană (Burzenland), acestea fiind adaptări ale celei romînești (ca în sabie > săs. tsabien, magh. sîmbră > magh. czimbora). Apelativul romînesc regional bîrsă, bîrță („lopățica dintre grindeiul și plazul plugului“) nu este plauzibil onomasiologic drept bază a unui toponim de o asemenea răspîndire. Toponimul a fost dedus și din alb. vertse, „scîn durică“ < lat. vertia, din sl. brdce, brdco, „vîrf ascuțit“ (iar în limbile neoslave „deal, munte“) sau din magh. berc, „vîrf de munte
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Dierna, Zierna > Cerna) la forma celorlalte, Bîrzava. Mai ales că această formă avea și are o bogată „familie“ lexico-onomastică (Bîrza, Bărzila, Bîr zan, Bîrzăvița, Bîrzeiul, Bîrzești, Bîrzetea, Bîrzica Mică - un pleonasm toponimic -, Bîrzogani, Bîrzoni, Bîrzota, Bîrzoțel, Bîrzuica, Bîrzunțul, Bîrzoiești, Bîrzu). Onomasiologic și alte nume sprijină verosimilitatea toponimizării, pornind de la însușirea de a fi „repede“: Răpedea, Răpegioara, Răpejoara, Repedele, Crișul Repede, Repedea, Repejoara, Repejorul, Bistra (< sl. bystrŭ, „repede“, „limpede“), Bistrețul, Bistrița, Sebeș (< magh. sebes, „iute, repede, grăbit, frumos“), Sebiș, Sebeșel, Sebișești, etc.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fonetic, frecvent într-adevăr în cuvintele dialectale, s-a ajuns la forma Blahnița și de la aceasta la celelalte variante. Varianta Blașnița nu poate fi dedusă totuși nici din Blatnița, nici din Blahnița (h poate deveni ș, dar numai înainte de i). Onomasiologic, ar fi fost posibilă toponimizarea unui apelativ slav blato, „baltă“, însoțit de sufixul -inica (mai ales că toponime similare se găsesc în Serbia și Bulgaria), dar „contami narea“ formei toponimelor din cele trei județe (Dolj, Gorj și Mehedinți) ca urmare
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]