28 matches
-
întregi sau părți de sate din Țara Hațegului. Trecerea lor la catolicism s-a produs probabil în urma ascendenței lor în funcții publice. De la sfârsitul secolului al XV-lea familia se desparte în două ramuri importante care vor fi cunoscute prin onomasticoane maghiare: familia Kendeffy (fiul lui Kende, în limba maghiară) și familia Kenderessy.
Curtea nobiliară a Cândeștilor din Râu de Mori () [Corola-website/Science/326793_a_328122]
-
Ναζαρηνε - Nazarene sau Ναζωραιος- Nazoraios. Formă Năzară se găsește în cea mai timpurie referință nebiblică la localitate, un citat din Sextus Julius Africanus de pe la anul 200 e.n. Părintele bisericii, Origene (185-254) folosește formele Năzară și Nazaret. Mai tarziu, Eusebiu , în Onomasticonul sau, (tradus de Sfanțul Ieronim) se referea de asemenea, la localitatea Năzară. În săpături arheologice efectuate la Cezareea (Keissaria) în anul 1962 de către Michael Avi Yona s-a descoperit într-o sinagoga antică o bucată de marmură cenușie purtând o
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
Schmoller, Schulten), el s-a mărginit doar să expliciteze termenii peregrinus, collegium, collegia sau corpora peregrinorum (negotiatorum) și conventus civium Romanorum 39. În ciuda înmulțirii consistente a exegezei dedicate unuia sau altuia dintre Society, Athens, 1988; idem, Macedonian Edessa. Prosopography and Onomasticon, Athens, 1994; A. Villaret, Les Veratii de Narbonnaise, în RÉA, 95, 1993, 3-4, p. 487-532; J. Wiseman, Municipal Tribes and Citizenship in Roman Macedonia, în Ancient Macedonia. V. Papers read at the fifth international Symposium held in Thessaloniki, October 10-15
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
timp, iar locul (de regulă într-o identitate nouă sau reconstruită) a primit un alt nume, diferit de cel vechi. Descoperirea „dublării“ istorice au realizat-o cercetătorii, nu Namengeberii, de aceea numele vechi nu a fost actualizat. Puțini utilizatori ai onomasticonului topic romînesc știu, de pildă, că pe locul vechi al cetății dacice Acidava se află în prezent localitatea Enoșești. Alte „rebotezări“, după secole, ale acelorași locuri (nu și topice, însă) sunt mai mult sau mai puțin cunoscute: Aurbatis-Cerbatis-Callatis, Mangalia, Ad
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
capitala Principatelor Unite Țara Romînească și Moldova, apoi a Romîniei Unite), economic, cultural, politic, social și diplomatic etc., ci și din punct de vedere onomastic, întrucît numele său este constituit lingvistic după formula de structurare toponimică cea mai uzitată în onomasticonul romînesc (cu sufixul -escu în cazul numelor de familie și cu același sufix la plural -ești în cazul numelor de locuri). Este suficient să arătăm că acest model se regăsește în structura a peste 2700 de nume de localități (din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ajung să denumească un singur obiect, spre a-l distinge de toate celelalte din clasa respectivă, individualizîndu-l. Avem în vedere aici apariția și evoluția numelor de persoane, iar nu situația dintr-o limbă sau alta. Cel mai răspîndit nume din onomasticonul <footnote Ansamblul numelor de persoane. footnote> românesc este Ion, al cărui sens originar este necunoscut în limba română actuală. In ebraică, de unde a fost preluat, cuvîntul Johanan era un compus ce trimitea la Jo, abreviere pentru Jahve, care, ca
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
semnificațiile pe care personajul eminescian le actualizează în poem nu-i erau favorabile. Ancorate așa de puternic în tradiție, numele de persoane se schimbă totuși mult de la o epocă la alta. Este astăzi un fapt mai mult decît evident că onomasticonul românesc suferă schimbări importante în compartimentul numelor de botez, părînd a afecta chiar esența acestuia. Numele tradiționale apar din ce mai rar, fiind înlocuite cu nume pe care moda, ca factor de cultură, le impune. Explicația pentru nume ca Anastasia
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
a lungul timpului mutații profunde, fapt care a făcut să nu putem proba păstrarea pînă astăzi a vreunui nume din substratul autohton. Din bogata listă de nume traco-dace pe care ne-o oferă I. I. Rusu <footnote I. I. Rusu, Onomasticon Daciae, Cluj, 1943; Idem, Limba traco-dacilor, ed. a II-a, ES, București, 1967. footnote> , pentru nici unul nu s-a probat suficient legătura cu nume actuale <footnote Alexandru Philippide, Originea românilor, I. Ce spun izvoarele istorice, Iași, 1923, enumeră printre numele
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
era aplicată băștinașilor, renunțîndu-se la praenomen. În timp, formula se va simplifica și mai mult, ajungîndu-se la un singur termen, proces ce va fi stimulat și de practica religioasă, prin care noului născut i se dădea un singur nume. Nici onomasticonul latinesc nu a avut o soartă mai bună, continuitatea acestuia fiind mult discutată. Nu numai structura trinominală a numelor de persoane din latina clasică a fost abandonată, ci și inventarul de nume. S-a ajuns chiar să se considere că
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
creștini nu există“ 15 . Afirmații de acest fel pot descumpăni pe un neavizat, în condițiile în care caracterul romanic al limbii române vorbite nu este astăzi pus la îndoială de nimeni, dar situația este similară pentru teritoriul romanic occidental, unde onomasticonul latin sau preroman nu s-a prea păstrat. Din păcate, această lipsă de continuitate în antroponimia românească a fost interpretată, cu rea credință, ca o lipsă a continuității poporului român în teritoriile pe care le populează astăzi. În perioada în
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
greco-slavă. S-a ajuns astfel la situația că numele de origine slavă erau precumpănitoare. Unora ar putea să le pare exagerată apreciere că pînă în secolul al XIX-lea numele de botez de origine slavă constituiau cca. 2/3 din onomasticonul românesc <footnote Vezi Ștefan Pașca, Nume de persoane și nume de animale în Țara Oltului, București, 1936. footnote> , dar susținerea nu este lipsită de temei. Creșterea prestigiului bisericii a condus și la sporirea rolului acesteia în alegerea numelui pe care
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
a formei vechi a numelui Sfintei Parascheva, în condițiile în care forma Paraschiva era impusă în uz și acceptată de biserică. Raportarea la bulg. Parascheva nu e de prea mare ajutor, căci nu e singura situație cînd un nume din onomasticonul românesc diferă de cel pe care îl continuă. Cartea menționată a Aspaziei Reguș și a lui Cornel Reguș atestă numai varianta Paraschiva, cu hipocoristicele Parasca și Părasca. E curios că Dicționarul onomastic românesc al lui N. A. Constantinescu dă titlul articolului
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
footnote> nu este lipsită de suport. Faptul a creat adversitate în rîndurile intelectualității românești ardelene, în general nemulțumită de tratamentele pe care le suporta, care s-a văzut nevoită să recurgă la o stratagemă pentru a pune capăt situației: reactualizarea onomasticonului latin, pentru care nu se mai căutau corespondente în maghiară. A apărut astfel moda numelor latinești precum Titu, Liviu, Horațiu etc., care predominau în familiile intelectualilor români din Transilvania, de unde s-au răspîndit și în Moldova și Muntenia. În Bucovina
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
conștiința identității și conștiința că sistemul antroponimic contribuie, ca și limba curentă, la conturarea acestei identități, dar libera alegere a acestor nume nu înseamnă totdeauna și impunerea lor în uz. Cînd instituțiile intervin, împiedicînd libera alegere și impunînd un anumit onomasticon, cum s-a întîmplat uneori și, din păcate, încă se mai întîmplă, se produce devieri în funcționarea sistemului, cu repercusiuni asupra evoluției colectivelor umane ce au în stăpînire sistemul respectiv. Încercarea făcută de M. Cosniceanu de a restabili o parte
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
ajung să denumească un singur obiect, spre a-l distinge de toate celelalte din clasa respectivă, individualizîndu-l. Avem În vedere aici apariția și evoluția numelor de persoane, iar nu situația dintr-o limbă sau alta. Cel mai răspîndit nume din onomasticonul românesc este Ion, al cărui sens originar este necunoscut În limba română actuală. In ebraică, de unde a fost preluat, cuvîntul Johanan era un compus ce trimitea la Jo, abreviere pentru Jahve, care, ca și Iehova, Însemna eu sînt cel ce
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
semnificațiile pe care personajul eminescian le actualizează În poem nu-i erau favorabile. Ancorate așa de puternic În tradiție, numele de persoane se schimbă totuși mult de la o epocă la alta. Este astăzi un fapt mai mult decît evident că onomasticonul românesc suferă schimbări importante În compartimentul numelor de botez, părînd a afecta chiar esența acestuia. Numele tradiționale apar din ce mai rar, fiind Înlocuite cu nume pe care moda, ca factor de cultură, le impune. Explicația pentru nume ca Anastasia
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
era aplicată băștinașilor, renunțîndu-se la praenomen. În timp, formula se va simplifica și mai mult, ajungîndu-se la un singur termen, proces ce va fi stimulat și de practica religioasă, prin care noului născut i se dădea un singur nume. Nici onomasticonul latinesc nu a avut o soartă mai bună, continuitatea acestuia fiind mult discutată. Nu numai structura trinominală a numelor de persoane din latina clasică a fost abandonată, ci și inventarul de nume. S-a ajuns chiar să se considere că
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
românilor creștini nu există. Afirmații de acest fel pot descumpăni pe un neavizat, În condițiile În care caracterul romanic al limbii române vorbite nu este astăzi pus la Îndoială de nimeni, dar situația este similară pentru teritoriul romanic occidental, unde onomasticonul latin sau preroman nu s-a prea păstrat. Din păcate, această lipsă de continuitate În antroponimia românească a fost interpretată, cu rea credință, ca o lipsă a continuității poporului român În teritoriile pe care le populează astăzi. În perioada În
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
slavă. S-a ajuns astfel la situația că numele de origine slavă erau precumpănitoare. Unora ar putea să le pare exagerată apreciere că pînă În secolul al XIX-lea numele de botez de origine slavă constituiau cca. 2/3 din onomasticonul românesc, dar susținerea nu este lipsită de temei. Creșterea prestigiului bisericii a condus și la sporirea rolului acesteia În alegerea numelui pe care părinții trebuia să-l dea noului născut. Ca atare numele religioase s-au impus din ce În ce mai mult În
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
a formei vechi a numelui Sfintei Parascheva, În condițiile În care forma Paraschiva era impusă În uz și acceptată de biserică. Raportarea la bulg. Parascheva nu e de prea mare ajutor, căci nu e singura situație cînd un nume din onomasticonul românesc diferă de cel pe care Îl continuă. Cartea menționată a Aspaziei Reguș și a lui Cornel Reguș atestă numai varianta Paraschiva, cu hipocoristicele Parasca și Părasca. E curios că Dicționarul onomastic românesc al lui N. A. Constantinescu dă titlul articolului
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
română nu este lipsită de suport. Faptul a creat adversitate În rîndurile intelectualității românești ardelene, În general nemulțumită de tratamentele pe care le suporta, care s-a văzut nevoită să recurgă la o stratagemă pentru a pune capăt situației: reactualizarea onomasticonului latin, pentru care nu se mai căutau corespondente În maghiară. A apărut astfel moda numelor latinești precum Titu, Liviu, Horațiu etc., care predominau În familiile intelectualilor români din Transilvania, de unde s-au răspîndit și În Moldova și Muntenia. În Bucovina
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
conștiința identității și conștiința că sistemul antroponimic contribuie, ca și limba curentă, la conturarea acestei identități, dar libera alegere a acestor nume nu Înseamnă totdeauna și impunerea lor În uz. CÎnd instituțiile intervin, Împiedicînd libera alegere și impunînd un anumit onomasticon, cum s-a Întîmplat uneori și, din păcate, Încă se mai Întîmplă, se produce devieri În funcționarea sistemului, cu repercusiuni asupra evoluției colectivelor umane ce au În stăpînire sistemul respectiv. Încercarea făcută de M. Cosniceanu de a restabili o parte
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
geografie, Elementele gheografiei (1831), și a tradus o lucrare de teologie. În manuscris i-au rămas câteva manuale școlare, o aritmetică, o gramatică latino-română. În 1835 căpătase rangul de paharnic. F.-B. a scris versuri în limba latină: un Carmen Onomasticon și o Allusio, poezii ocazionale compuse după modele clasice. În limba română a compus două poeme inspirate de mișcarea eteristă, Moldova la anul 1821 și Moldova la anul 1829, iar cu puțin înaintea morții, o meditație intitulată Suplement la Geografie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286926_a_288255]
-
bipedului trebuie să i se dea o țintă pe hartă, un punct ce trebuie atins, o comoară de contemplat. Iar, în lipsa Templului, un han, un reper, data unei sărbători pentru momentul sosirii și un ghid al drumețului (primul a fost Onomasticon al lui Eusebiu din Cezareea, la începutul secolului al IV-lea). Primii afiliați la marele pelerinaj (cel ce mergea la Ierusalim se numea paumier, cel ce mergea la Roma romier)** au balizat ei înșiși, după Constantin, o Palestină până atunci
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mozaicurile de pe sol, dalele de marmoră și capitelurile corintice împodobite cu o cruce, mulțumit să aflu că aici s-au făcut primele copii pe pergament ale Scrierilor Sfinte. Prima istorie a Bisericii (pe la 320) și primul ghid "turistic" al regiunii: Onomasticon. Detaliul cel mai amuzant, în vestibulul perceptorului bizantin, mi s-a părut inscripția în grecește gravată într-un medalion în mozaicul de pe sol: Dacă nu vrei să-ți atragi neplăceri, fă binele" într-o traducere liberă: "Arată-ne declarația ta
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]