262 matches
-
a mitologiei, religiei și a reflexelor în literatură. Dar cercetarea consideră visul mai mult decît un simplu subiect de istorie literară: visul este "un mecanism homeostatic menit să protejeze ființa", provine dintr-o "necesitate structurală a ficțiunii, ca o condiție ontogenetică", resemantizarea produsă în reprezentările sale pune problema unei gîndiri onirice sau a unui mesaj formulat într-un alt limbaj decît cel diurn, structurat logic. Visul poate influența ca scenariu a ceea ce va fi (și autorul realizează o trecere succintă prin
Literatură cu vise by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14538_a_15863]
-
poate apropia de ea, nu oricine poate, c o m p e t e n t, vorbi de ea. Antichitatea este o funcție a culturii (moderne, postmoderne, cum vreți să-i spunem, nu aceasta ne interesează). Un dat filogenetic repetat ontogenetic. Ne-am născut antici. Creăm azi o Europă, unită în diversitatea ei, a culturii contemporane, cu genele moștenite ale primei Europe unite: moarte efectiv în Istorie, vie latent în noi. Cultura clasicismului greco-latin, oferită în eșantioane de poliedricele eseuri gramatopoliene
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
of, logica somnului!, o dată mai mult nesperatul. Mi-am închipuit, Marina, mi-am închipuit, și nu vreau să mă cert, căci am vorbit deja cu don Fulgencio despre el. Embrionul trece prin toate fazele prin care a trecut specia, procesul ontogenetic reproduce filogeneticul, este primul infuzoriu, abia apoi mamifer inferior după... Umanitatea a trecut prin fetișism; trece prin fiecare om. Eu mă însărcinez să-l scot mai înainte din această stare, transformând în potențe ideale actualele sale fetișuri. Vorbește-i deBau-bau
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
tensiunea și configurează o particularitate puternic-distinctivă a textelor. Ca într-o perpetuă adeverire a lapidarului proverb românesc: „În zadar sunt toate/ Dacă este moarte” (să se vadă Fotografia, dar și Câinii învățătorilor). Conștiința alungării din Eden (consubstanțială memoriei filogenetice și ontogenetice) generează, în mod fatal, simțământul nimicniciei, care, la rându-i, conduce, treptat, la sesizarea caracterului iluzoriu al contingenței și la intuiția neantului, a vidului. Nu-mi este limpede dacă, pe calea meditației artistice, autoarea accede, fără dubiu, și la reprezentarea
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
Acum un sfert de secol a trecut în neființă epistemologul elvețian Jean Piaget. Născut în 1896, a avut o bogată activitate universitară în Franța și Elveția, predând psihologie, sociologie, genetică și psihologie experimentală. A efectuat cercetări și studii asupra dezvoltării ontogenetice a inteligenței la copii și a fondat epistemologia genetică. A scris câteva sute de articole și peste 60 de cărți, cele mai cunoscute fiind „Nașterea inteligenței“, „Formarea simbolului la copil“, „Introducere în epistemologia genetică“, „Biologie și cunoaștere“, „Logica și cunoașterea
Agenda2005-37-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284191_a_285520]
-
Lucrurile se liniștesc în brațele bărbatului. Femeia ia forma pusă la dispoziție de Creator prin bărbatul ei! Eugen Dorcescu, în prefață, ne atrage atenția asupra paradisului pierdut la Mirela-Ioana Borchin. El scrie: „Conștiința alungării din Eden (consubstanțială memoriei filogenetice și ontogenetice) generează, în mod fatal, simțământul nimicniciei, care, la rându-i, conduce, treptat, la sesizarea caracterului iluzoriu al contingenței și la intuiția neantului, a vidului. Nu-mi este limpede dacă, pe calea meditației artistice, autoarea accede, fără dubiu, și la reprezentarea
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
de felul în care organul răspunde unui conflict, fie prin dezvoltarea unei tumori, prin deteriorarea țesutului sau prin dereglarea funcționarii, toate acestea sunt determinate de stratul embrionic al germenului din care provin atât organul, cât și țesutul cerebral corespondent. GNM “Ontogenetic System of Tumors” (Sistemul Ortogenetic al tumorilor) ilustreza că organele controlate de „vechiul creier” care derivă din endoderm sau vechiul creier mesoderm, precum plămânii, ficatul, colonul, prostată, uterul, pielea în profunzimea ei, pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare, etc., generează întotdeauna
Descoperiri uluitoare despre adevaratele cauze ale CANCERULUI. Corpul se vindeca singur, daca bolnavul intelege CAUZA BOLII [Corola-blog/BlogPost/92906_a_94198]
-
Habent sua față libelli. (Cărțile își au destinul lor) Așa cum cărțile conțin destine Si viata personajelor anima, Tot astfel fiecare carte-n sine Își are viața ei, soarta sublima... 28.Homo homini lupus est (Omul este un lup pentru om) Ontogenetic, omul e atavic; Vechi zoogene i-au marcat genomul Făcându-l fiara: nemilos și sadic... Dar lupu-i mai uman decât e omul... 29.Asinus asinum fricat (Măgar pe măgar spală) Așa cum spală asinul pe asin, Trăgând deopotrivă la dârloage, La
QUOD SCRIPSI, SCRIPSI.-.ALTE 22 DE CATRENE INSPIRATE DIN ÎNŢELEPCIUNEA OMENIRII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349524_a_350853]
-
individului până la maturitate, acesta își formează un model informațional-cognitiv despre ceea ce-l înconjoară, dar mai ales în ceea ce privește imaginea de sine. El se autoanalizează, se autointerpretează în primul rând ca o realitate fizică, apoi se autocompletează cu Eul mental în cadrul evoluției ontogenetice ce este în strânsă legătură cu lumea obiectivă, dar și cu cea de dincolo de materie. Prin această instrospecție individul se consideră un subiect de prelucrare a informațiilor ce vin din exterior, precum și un obiect ce generează, la rândul său, informații
IMAGINEA DE SINE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368116_a_369445]
-
mai mici (în special, T. vulgaris), în funcție de stadiul acvatic sau terestru în care se află; uneori se întâlnesc cazuri de canibalism. Larvele se hrănesc cu microcrustacee (dafnii, copepode) și insecte, selectivitatea hranei fiind și în funcție de dezvoltarea ontogenetică (Fasola și Canova, 1992; Cogălniceanu et al., 2000; Covaciu-Marcov et al., 2001, 2002; Cicort-Lucaciu et al., 2005; www.amphibiaweb.org). 7. Fotografii Fotografia este prezentată în Anexă. Tabel 17 - B. Date specifice speciei Triturus cristatus la nivelul ariei naturale protejate Nr. Informație/Atribut
PLAN DE MANAGEMENT din 20 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/290038]
-
mai mici (în special, Triturus vulgaris), în funcție de stadiul acvatic sau terestru în care se află; uneori se întâlnesc cazuri de canibalism. Larvele se hrănesc cu microcrustacee (dafnii, copepode) și insecte, selectivitatea hranei fiind și în funcție de dezvoltarea ontogenetică (Fasola și Canova, 1992; Cogălniceanu et al., 2000; Covaciu-Marcov et al., 2001; Cicort-Lucaciu et al., 2005; www.amphibiaweb.org). Reproducere: datorită dimensiunilor mari nu se reproduc în bălți temporare mici, ci doar în cele permanente. Reproducerea are loc în martie-aprilie; jocurile
PLAN DE MANAGEMENT din 23 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289947]
-
performanța școlară să nu aibă prea mult de suferit. Copilul este înzestrat încă din momentul nașterii cu potențialități caracteristice omului. Dar aceste potențialități se realizează numai în condiții adecvate de mediu, sarcinile pe care individul le îndeplinește în cursul dezvoltării ontogenetice devenind forțele modelatoare ale potențialităților sale. Acolo unde mediul nu creează sarcini corespunzătoare, nu formulează noi cerințe, nu impulsionează și nu stimulează dezvoltarea intelectului, gândirea copilului nu- și dezvoltă integral posibilitățile de care dispune, nu-și atinge formele superioare de
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
dependentă de cauzalități și deschisă cîmpului aptitudinilor sale". Pentru a descrie acest nou nivel de realitate, Revardel introduce noțiunea de actuație de sine: "Actuația de sine capătă sens în intemporalitatea ființei, adică în faptul că ființa, independent de istoria sa ontogenetică psihoafectivă, posedă de la început, din germene deja, ansamblul datelor care îi fundamentează însușirile, capacitățile, facultățile, îndeosebi în ce privește intimitatea afectului său. Dar ființa își exprimă datele în termeni de actuații de sine numai în măsura în care istoricitatea dezvoltării psihoafective îi permite înflorirea pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
unui potențial psihic în sensul exercițiului muncii, deci al afirmării unei personalități. Psihologul francez procedează invers (în general, invers decât filosofii, cum ar spune psihologul însuși), căci eul este realitatea personalității dezvoltate, o formă a personalității sociale, ulterioară, în evoluția ontogenetică, celei corporale. "Eul" lui P. Janet este eul conștient de sine; "eul" lui C. Rădulescu-Motru este anticipația primară ce se individualizează și al cărei conținut este emoțional. Primul se află în personalitatea dezvoltată; cel de-al doilea este nucleul personalității
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și consecințe ale depresiei la copii și adolescenți, să se țină cont de conceptele de multifinalitate și echifinalitate. Autorii vorbesc, de asemenea, despre necesitatea de a lua în calcul procesele „potențatoare și compensatorii” de la toate nivelurile de influență, de la dezvoltarea ontogenetică timpurie (dezvoltarea timpurie a sistemelor fiziologice de arousal a capacității de reglare și a relațiilor de atașament) până la influențele de micro-, exoși macrosistem asupra evoluției depresiei. În cadrul unui asemenea model, spun autorii, intervențiile pot fi concepute în funcție de nevoile specifice stadiului
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
moartea apoptotică a celulelor nu produce reacții inflamatorii. 4.2. Cauzele apoptozei Moartea celulară programată intervine în șase instanțe, situații în care celulele respective și-au depășit utilitatea, sunt anormale sau periculoase. Celulele care își pierd utilitatea în cursul dezvoltării ontogenetice. Embrionii trec prin variate stadii de evoluție până la formarea unui făt uman perfect format. De exemplu, celulele ductului Muller trebuie să moară la masculi, membranele interdigitale dispar, mugurii maxilari se dezepitelizează pentru a putea fuziona, timusul involuează și dispare etc.
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
activități zonale: canale ionice membranare, metabolismul mitocondrial, eliberarea neuromediatorilor. Ele se sumează sub formă de tranziente globale (spikes, waves), CICR asigurând amplificarea în avalanșă și sincronizarea semnalelor în citosolul profund, pentru răspuns sinergic. 5.10. Joncțiuni celulare In cursul dezvoltării ontogenetice a unui organism multicelular, celulele progenitor se diferențiază într-o multitudine de tipuri celulare, cu caracteristici, structuri și funcții specifice. Celulele de același tip se agregă în ceea ce se numește un țesut pentru a coopera în realizarea unei funcții (țesut
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
ultima răsuflare a vieții. Ea nu are deloc libertate de mișcare: corpul ei este "înțepenit""538. Privit în acest sens, "Ping" este expresia unei reduceri atît în termeni de conținut, cît și formale, adică o regresiune din punct de vedere ontogenetic, precum și dintr-unul istorico-literar. Pentru ea nu se poate găsi nici un loc în diagrama cercului meu tipologic, decît dacă ar fi un punct aproape de centrul cercului unde se intersectează axele celor trei determinanți ai procesului narativ, adică persoană, perspectivă și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
PSIHOLOGIE ȘCOLAR| Tablă de materiitc "Tabl\ de materii" Prefață 13 Introducere Obiectul și importanța psihologiei școlare Ă Andrei Cosmovici 15 Partea I Capitolul I Repere psihogenetice. Caracterizarea vârstelor școlare Ă Luminița Iacob 25 1. Factorii dezvoltării ontogenetice 25 1.1. Ereditate. Mediu. Educație 25 1.2. Modele și teorii ale dezvoltării psihice 30 2. Repere psihogenetice și psihodinamice ale dezvoltării 32 2.1. Stadialitatea. Considerații generale 33 2.2. Stadialitatea cognitivă (J. Piaget), morală (L. Kohlberg) și
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
practică a psihologiei școlare. Capitolul Itc "Capitolul I" Repere psihogenetice. Caracterizarea vârstelor școlaretc "Repere psihogenetice. Caracterizarea vârstelor [colare" Luminița Iacobtc "Luminița Iacob" Capitolul de față își propune un dublu obiectiv. Mai întâi, să ofere o imagine de ansamblu asupra dezvoltării ontogenetice, proces pe care educatorul îl poate influența direct. Discutarea factorilor dezvoltării (1), cât și a modelelor și teoriilor explicative dedicate descifrării acestei procesualități complexe (2), poate deschide un necesar orizont. El este indispensabil plasării corecte a profesorului, ca specialist al
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de a oferi o succintă inițiere în psihologia vârstelor școlare (3). Mai puțin teoretizant și cu sugestii de acțiune psihopedagogică, subcapitolul încearcă să transpună în pagini de carte ceva din „pulsul clasei”. 1. Factorii dezvoltării ontogeneticetc " 1. Factorii dezvolt\rii ontogenetice" Referitor la identificarea factorilor implicați în dezvoltarea umană, întâlnim o convergență principială, chiar dacă planul analitic se prezintă diferit. Astfel, în literatura psihopedagogică românească sunt discutați ca factori ai ontogenezei ereditatea, mediul și educația, în timp ce literatura occidentală se ocupă de raportul
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
punerii în funcție a potențialului nervos, deci are o acțiune directă vizând dezvoltarea psihică. Ea se corelează cu cea indirectă, de susținere a dezvoltării fizice: creștere și maturare a sistemului nervos, osificare, dentiție, greutate, înălțime etc. Din perspectiva problematicii dezvoltării ontogenetice, este extrem de important de subliniat că accentul se pune nu pe simpla prezență sau absență a factorilor de mediu, ci pe măsura, maniera și rezonanța interacțiunii dintre acei factori și individul uman. Un factor de mediu prezent, dar neutru ca
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
un mediu favorabil), dar și o frână sau chiar un blocaj al dezvoltării (un mediu substimulativ, ostil, insecurizant sau alienant). Educația. În condițiile în care și ereditatea și mediul sunt prezențe obligatorii, dar având contribuții aleatoare în raport cu sensul procesului dezvoltării ontogenetice, societatea umană a perfecționat în timp un mecanism special de diminuare a imprevizibilului și de creștere a controlului asupra procesului dezvoltării individuale. Acest rol îl îndeplinește educația. În accepțiunea sa cea mai largă, educația poate fi definită ca activitatea specializată
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
și minusul oferite aleator de ereditate și de mediu procesualității dezvoltării, educația, prin esența sa de activitate umană specializată în dezvoltare, propune doar plus1. Este unul dintre argumentele pentru care lucrările de psihopedagogie prezintă educația ca factor conducător al dezvoltării ontogenetice 1.2. Modele și teorii ale dezvoltării psihicetc "1.2. Modele [i teorii ale dezvolt\rii psihice" Sub impactul mai general al modelelor filosofice și științifice ale devenirii și evoluției lumii vii Ă problemă fundamentală a ontologiei Ă, explicarea dezvoltării
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
prezintă ca o discontinuitate, cu secvențe calitativ diferite și care apar ca derulare a unui program intern. În psihologia dezvoltării, sub influența evoluționismului darwinist, se încadrează acestui model G. Stanley Hall (1848-1924), cu a sa teorie a recapitulării (stadiile dezvoltării ontogenetice repetă marile etape ale filoși antropogenezei); la fel și continuatorul său, A. Gesell (1880-1961), adeptul unei perspective maturizaționiste. Apropiate de pozițiile ineismului sunt și diversele contribuții etologice Ă K. Lorenz, N. Timbergen, I. Eibl-Eibesfeldt, cu puternice influențe în psihologia contemporană
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]