260 matches
-
îmbolnăvire. Indici de evaluare a igienei orale și a stării de îmbolnăvire parodontală. 2. Criterii moderne de diagnostic în gingivite și parodontite. 3. Influențe reciproce clinico-terapeutice în contextul relației endo-parodontale. 4. Parodontita marginală cronică superficială - entitate nosologică rezultată din evoluția ontogenetică a gingivitelor cronice - forme clinice și simptomatologie. 5. Leziuni parodontale marginale favorizate de anomalii morfologice ale sistemului endodontic. 6. Semnificații actuale privind existența ca forme nosologice diferențiate între parodontitele agresive și parodontitele marginale cronice. Parodontitele marginale cronice profunde. 6. Considerații
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237659_a_238988]
-
deficiențe. III. Factorii și etapele dezvoltării copilului/tânărului cu dizabilități 1. Factorii care condiționează dezvoltarea copilului/tânărului. Relația dintre factorii ereditari, factorii de mediu și factorii educaționali. Raportul specific dintre aceștia în cazul copiilor/tinerilor cu CES. 2. Etapele dezvoltării ontogenetice și caracterizarea lor în plan psihosomatic. 3. Structura și formele de manifestare a personalității copilului/tânărului cu dizabilități. IV. Evaluarea complexă și diagnosticarea copilului/tânărului cu cerințe educative speciale. 1. Evaluarea copilului/tânărului cu cerințe educative speciale-activitate continuă și complexă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
deficiențe. IV. Factorii și etapele dezvoltării copilului/elevului cu dizabilități 1. Factorii care condiționează dezvoltarea copilului/elevului. Relația dintre factorii ereditari, factorii de mediu și factorii educaționali. Raportul specific dintre aceștia în cazul copiilor/elevilor cu dizabilități. 2. Etapele dezvoltării ontogenetice și caracterizarea lor în plan psihosomatic. 3. Structura și formele de manifestare ale personalității copilului/tânărului cu dizabilități. V. Particularitățile dezvoltării psihofizice și sociale ale copiilor/elevilor cu dizabilități. 1. Trăsături de specificitate ale evoluției psihofizice a copiilor/elevilor cu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
se manifestă ca membru activ al societății, este numit socializare. În ultimele decenii au fost date numeroase definiții procesului de socializare (din perspectivă psihologică, sociologică, a sociologiei devianței, culturologiei, teoriei cognitive, interacțiunii simbolice). Cei mai mulți autori consideră socializarea ca un proces ontogenetic, stadial, constând în totalitatea influențelor formativ-educative exercitate de diferitele grupuri asupra indivizilor ce intră în componența lor. Prin acest proces indivizii asimilează limba, valorile, obiceiurile, tradițiile, deprinderile, atitudinile, normele, regulile de comportament specifice grupului social din care ei fac parte
Cultură politică () [Corola-website/Science/302492_a_303821]
-
au loc socializarea de bază (sau primară) la care se adaugă, în perioada maturității, socializarea politică continuă, condiționată de asumarea de către adult a unor noi inițiative, roluri prin care își va concretiza statutul de cetățean. Conținutul socializării diferă în funcție de stadiul ontogenetic, de profilul, scopurile și valorile grupurilor traversate de ființa umană. Copilul este socializat într-un cadru profund afectiv (familia) iar adultul în medii, de regulă, interesate, cu viață axată pe valori, scopuri și norme specifice. Adultul va recepta și va
Cultură politică () [Corola-website/Science/302492_a_303821]
-
în Încrengătura Pinophyta (ex: brad, pin, molid), fie închisă în fruct ca la plantele din Încrengătura Magnoliophyta (Angiospermatophyta), (vezi Regnum Plantae subcapitolul Clasificarea regnului). Sămânța provine din transformarea ovulului în urma fecundației. Plantele care produc sămânță în ciclul lor de dezvoltare ontogenetică sunt denumite "spermatofite". Forma seminței variază de la o plantă la alta și uneori poate constitui caracter de specificitate. Mărimea seminței depinde de specie, de factorii de mediu din timpul formării, de agrotehnica aplicată și în special de numărul de semințe
Sămânță () [Corola-website/Science/303133_a_304462]
-
o mutilare gravă. Dimpotrivă, modelul ideal al omului ar fi acela în care ambele componente să atingă niveluri de dezvoltare cât mai înalte și să se echilibreze reciproc: câtă gândire, atâta și sentiment, cât sentiment atâta și gândire. Filogenetic și ontogenetic, proprietatea și disponibilitatea vibrării și trăirii emoționale preced disponibilitatea și capacitatea nu numai a gândirii, ci și a percepției. La subiectul adult, pragul răspunsului emoțional la un stimul vizual sau auditiv este mai scăzut decât al percepției, astfel că se
Afectivitate () [Corola-website/Science/298493_a_299822]
-
Odată transpus în comportament, va fi întărit și recompensat. 5. "Teoria acțiunii mintale" (Galperin): explică cum iau naștere acțiunile mintale. Ele se construiesc prin interiorizarea acțiunilor materiale. 6. "Teoria psihogenezei" (Piaget): se concentrează asupra genezei și dezvoltării gândirii. Motorul dezvoltării ontogenetice a gândirii umane îl reprezintă dinamica a două procese: asimilarea (recepționarea datelor realității, inițial la niște scheme ereditare, iar apoi la niște scheme dobândite) și acomodarea (restructurările ce se produc în interiorul schemelor de asimilare). 7. "Teorii umaniste" (C. Rogers). Teoria
Procesul de învățare în școală () [Corola-website/Science/328412_a_329741]
-
are două subetape: Stadiul al doilea este cel de rezistență specifică (revenire), când după primul contact cu agentul stresor organismul se adaptează, comportamentul individului fiind aparent normal, persistând modificări specifice stadiului anterior, în special de la faza de contrașoc. În plan ontogenetic, acest stadiu corespunde maturității, când individul are o rezistență bună, fiind posibilă adaptarea la aproape orice tip de stres din mediu. Stadiul al treilea este cel de epuizare (aparține bătrâneții) când scad aproape toate resursele adaptative ale organismului. Adaptarea nu
Stres () [Corola-website/Science/304126_a_305455]
-
Iasi la disciplina Biologie medicală condusă de academinianul Vasile Mârza, disciplină nou înființată ca urmare a reformei învățământului medical din 1948. În 1952 devine titularul catedrei iar în 1965 profesor, orientând disciplina de Biologie medicală pe studiul dezvoltării filogenetice și ontogenetice a diferitelor sisteme și funcții, al geneticii și al originii și evoluției omului. Deși teoriile dominante impuse de școala sovietică cereau studierea exclusivă a concepției miciuriniste, profesorul Zaharia a prezentat studenților mendelismul și teoria cromozomială a eredității a lui Morgan
Nicolai Zaharia () [Corola-website/Science/327304_a_328633]
-
și de semnificații instrumentale ale imaginilor componente: unele scad în intensitate, claritate și importanță, altele sporesc. Aceasta dovedește atât caracterul activ al procesului reprezentării, cât și implicarea lui permanentă în mijlocirea și reglarea cotidiană a activității și comportamentului. În plan ontogenetic, mecanismele reprezentării se formează și se consolidează mai târziu decât cele ale percepției. Prima formă sub care se manifestă și funcționează reprezentarea este schema obiectului permanent, care se manifestă comportamental prin căutarea de către copil a obiectului ascuns, iar apoi căutarea
Reprezentare (psihologie) () [Corola-website/Science/298495_a_299824]
-
de albine satisface necesarul biologic și fiziologic normal de masculi pentru a asigura împerecherea mătcilor pe cale naturală. Cantitatea larvelor de trântor existentă în condiții normale nu poate depăși în medie 8000 larve într-un întreg sezon apicol. Din întregul proces ontogenetic de dezvoltare a trântorilor, pentru cultura de apilarnil prezintă interes în mod special doar stadiul embrionar și larvar în complexul condițiilor de mediu și al posibilelor intervenții în scopul obținerii unei producții eficiente utilizând în acest scop colonii de albine
Apilarnil () [Corola-website/Science/313807_a_315136]
-
ca eufemism pentru organele genitale în mai toate limbile romanice, inclusiv cuvântul "polla", care în dialectul madrilean al spaniolei are sensurile de penis și pui de găină. În vocabularul copiilor mai este denumit și "puță" sau "cuc". În dezvoltarea sa ontogenetică, sistemul genital își i-a naștere, alături de sistemul urinar, dintr-o porțiune a "mezodermului (nefrotom)", segmentat ca și somitele, și din care se vor forma trei etape succesive: "pronefrosul", "mezonefrosul" și "metanefrosul". Pronefrosul se resoarbe, lăsând numai niște organe accesorii
Penis () [Corola-website/Science/297261_a_298590]
-
din motive documentare, înainte de paleoliticul superior. Chiar și atunci, ea apare ca o consecință a creșterii în longevitate a ambelor sexe (cf. Caspari & Lee 2004). În plus, intervenția „bunicilor” nu poate avea loc decât la un anume nivel de dezvoltare ontogenetică a copiilor. footnote> (Hawkes 1996; Knight 1991, 2008; Opie & Powers 2008). Pentru acest ultim model, apariția asocierilor monogame, ca și a patrilocalismului, este, în fapt, foarte târzie și necaracteristică<footnote Pentru unii autori, coalițiile de frați și surori reprezintă cel
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
nonverbală este unul dintre cele mai prost definite din toată semiotica"43. Atenția acordată, în ultimele decenii, comunicării în general și celei nonverbale în particular, faptul că omenirea a ajuns că, într-un stadiu atât de avansat al evoluției sale ontogenetice, să conștientizeze însemnătatea pe care o are comunicarea pentru desfășurarea adecvată a vieții umane în ansamblu de-monstrează valențele de neînlocuit ale comunicării. Ființă socială prin definiție, omul se află în interacțiune permanentă; cum orice formă de interactiune umană implică un
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
și atitudinale, manifestate în comportament. Dacă privim din perspectivă genetică, dezvoltarea psihoindividuală este un proces intern care evoluează o dată cu vârsta printr‑o construcție progresivă (programată genetic), în scopul unei adaptări optime la condițiile de existență. Dacă analizăm dezvoltarea din perspectivă ontogenetică, atunci ea este înțeleasă ca un proces dinamic și constructiv, de la simplu la complex, de la acțiune la gândire, de la prelogic la logic, de la empiric la științific, care se realizează prin învățare sub influența mediului sociocultural (Golu, 1985). Prin urmare, dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
dar care, din cauza unui mediu familial deficitar, ostil, insecurizant, alienant sau a unor condiții de viață precare, nu sunt stimulați suficient în perioadele optime de dezvoltare, ajungând să prezinte semne evidente de retard intelectual sau chiar social). Din perspectiva dezvoltării ontogenetice, este necesară evidențierea unui aspect extrem de important și anume: nu simpla prezență sau absență a factorilor de mediu este relevantă, ci măsura, maniera și rezonanța interacțiunii dintre acei factori și individul uman. Altfel spus, un factor de mediu prezent, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
desfășurată în mod deliberat, prin care se mijlocește raportul dintre om și factorii de mediu, favorizând dezvoltarea omului prin intermediul societății și a societății prin intermediul omului. În condițiile în care ereditatea și mediul au contribuții aleatorii în raport cu sensul procesului de dezvoltare ontogenetică, era necesară prezența unui factor special de diminuare a imprevizibilului și de creștere a controlului și influențelor asupra procesului de dezvoltare individuală. Astfel, acest rol a fost preluat de educație. Ea face medierea între ceea ce s‑ar putea manifesta (contribuția
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
spre exemplu, copiii cu dizabilități mintale de etiologie genetică sau organică) și nici nu poate compensa un mediu dizarmonic sau viciat (prezența unor factori ca: violența, abandonul, absența confortului afectiv în familie, boli și suferințe etc.). 2.2. Etapele dezvoltării ontogenetice și relevanța lor în cazul copiilor cu dizabilitățitc "2.2. Etapele dezvoltării ontogenetice și relevanța lor în cazul copiilor cu dizabilități" Definită din perspectiva genetică, dezvoltarea psihoindividuală este un proces interior dinamic și constructiv, care evoluează odată cu vârsta contribuind la
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
nu poate compensa un mediu dizarmonic sau viciat (prezența unor factori ca: violența, abandonul, absența confortului afectiv în familie, boli și suferințe etc.). 2.2. Etapele dezvoltării ontogenetice și relevanța lor în cazul copiilor cu dizabilitățitc "2.2. Etapele dezvoltării ontogenetice și relevanța lor în cazul copiilor cu dizabilități" Definită din perspectiva genetică, dezvoltarea psihoindividuală este un proces interior dinamic și constructiv, care evoluează odată cu vârsta contribuind la dezvoltarea progresivă a structurilor psihice, de la acțiune la gândire, de la prelogic la logic
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
sintetic principalii factori care condiționează dezvoltarea copilului; exemplificați prin raportare la copii cu diferite tipuri de dizabilități. • Cum poate fi reprezentată și abordată relația dintre ereditate, mediu și educație în cazul unui copil cu dizabilitate? • Analizați principalele etape în dezvoltarea ontogenetică a copilului prin raportare la copiii cu cerințe speciale. • Care dintre etapele dezvoltării ontogenetice a copilului credeți că are relevanța cea mai mare din perspectiva proceselor compensatorii? Prezentați principalele teorii ale învățării și relevanța lor în activitatea cu elevii care
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
tipuri de dizabilități. • Cum poate fi reprezentată și abordată relația dintre ereditate, mediu și educație în cazul unui copil cu dizabilitate? • Analizați principalele etape în dezvoltarea ontogenetică a copilului prin raportare la copiii cu cerințe speciale. • Care dintre etapele dezvoltării ontogenetice a copilului credeți că are relevanța cea mai mare din perspectiva proceselor compensatorii? Prezentați principalele teorii ale învățării și relevanța lor în activitatea cu elevii care prezintă diferite tipuri/forme de dizabilitate. Care sunt particularitățile învățării de tip școlar la
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Insulina 1. CONSIDERAȚII ONTOGENETICE Insulina este unul dintre hormonii primordiali, prezenți la toate speciile animale studiate. De o atenție deosebită s-a bucurat viermele denumit Caenorhabditis elegans, care ar fi apărut cu 700 de milioane de ani în urmă! Viermele, având o lungime de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
la o carență de aport, având un rol protector. Mutația nu este reversibilă în condiții de disponibilitate energetică normală, ceea ce conduce la creșterea depozitelor de lipide (care în Caenorhabditis elegans sunt în mod normal mici). Structura insulinei este bine conservată ontogenetic, fiind asemănătoare (cu destul de mici diferențe) la pești, amfibieni, reptile, păsări și mamifere. Insulina de balenă, de exemplu, diferă de insulina umană printr-un singur aminoacid (ca și insulina de porc). În general, insulele de țesut endocrin din pancreas sunt
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
dezvoltă un diabet autoimun asemănător cu T1DM care apare la om, fie unele sușe de șoarece obez care dezvoltă un diabet asemănător cu T2DM la om. Diferențele între funcția celulei β la rozătoare și om, specii extrem de diferite pe scara ontogenetică, sunt relativ mici. Conservarea mecanismului de reglare subliniază marea sa eficiență. 2. CARACTERISTICI CHIMICE Insulina este una dintre cele mai mici molecule proteice. Formula sa empirică este: O257H383O65 și S6. Greutatea moleculară este de 5734 Da și se prezintă ca
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]