5,157 matches
-
oameni, de durerile și eforturile lor. Romanul „Moromeții” nu are un subiect așa cum se Întâmplă În majoritatea operelor de mare Întindere, aparținând genului epic. Distingem, cum e deja firesc, o expozițiune, menită să Întroducă receptorul În universul temporal, spațial și ontologic În care va Înota o bună bucată de vreme. De altfel, romanul este construit pe trei secvențe narative, socotite planuri existențiale. În prima secvență facem cunoștință cu familia lui Ilie Moromete, o adevărată familie infern, dacă ne gândim că aceasta
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
modern, poezia este deseori implicată În textul dramatic. Teatrul este el Însuși o formă de manifestare a poeziei, sau este o metaforă concretizată printr-o imagine complexă. Piesa este, desigur, o metaforă integratoare, urmărind avatarurile devenirii lui Iona, experiențele lui ontologice (de cunoaștere a lumii), de la starea de inconștiență, la starea de luciditate. După cum se știe, eroul este un pescar, omul aflat În fața mării, un tărâm al libertății adsolute, În fața transcendentului. Marea este În același timp un tărâm al aspirației ori
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ca „limbaje secundare ale responsabilității sociale” în calitate de practici de angajament pentru bunul public. Alții, precum Inglehard (1990), consideră cultura civică un câmp autonom care explică, printre alte lucruri, disponibilitatea de a contribui la producerea bunului public. Depășind dezbaterile privind statutul ontologic al culturii, majoritatea savanților recunosc că participarea poate fi rezultatul conformării la norme sociale sau seturi de obligații colective (Hechter, 1987). Participarea la acțiunea colectivă ca rezultat al presiunii normative este recunoscută și de Calhoun (1991) și Elster (1989), care
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
suprema noastră dogmă" (Goga, 1927, p. 28). Ideea națională dominanta în jurul căreia pivota întregul sistem de credințe al naționalismului fanatic românesc își găsea reazem în convingerea blagiană a "fatalității etnice" (Crainic, 1929, p. 6). Această imperioasă pecete etnică definește coordonatele ontologice ale sufletului românesc, imprimându-se implacabil pe fiecare expresie a culturii autohtone. Națiunea etnică este inescapabilă. Născut în marele organism al neamului de sânge pătruns de cheagul conștiinței unității de destin istoric care este națiunea, individul va muri ineluctabil în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prin abordări etnopsihologice (Rădulescu-Motru, 1937) ori prin mijloacele monografice specifice Școlii sociologice de la București, la care trebuie adaugate eforturile teologale întreprinse de N. Crainic, D. Stăniloae sau M. Vulcănescu. Indiferent prin ce mijloace specifice, radiografierea idiografiei spiritualității românești, stabilirea coordonatelor ontologice ale duhului național acestea sunt imperativele identitare ale vremii la a căror împlinire își dau concursul literații României Mari. Niciunul însă nu plăsmuiește o poetică a românismului care să rivalizeze stilistic cu metafizica cronotopului românesc înfăptuită de Blaga. Coordonatele axiale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Prin această teorie a apriorismului românesc codificat într-o matrice stilistică autohtonă care se încrustrează indelebil în orice suflare culturală a geniului etnic, Blaga elaborează un foarte puternic argument, înrădăcinat într-un sistem metafizic de o robustețe geometrică, în favoarea permanenței ontologice a românismului în spațiul mioritic. Venerabila teză a continuității românești își găsește în metafizica blagiană a românismului aprioric desăvârșirea stilistică. Cuplată cu ideea la fel de tare a "unității stilistice" a spiritualității românești, care adaugă încă un contrafort doctrinei unității neamului românesc
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
s-au născut ca popor creștin" (Scurtu et al., 1999, p. 30), este postulată identitatea dintre românism și creștinism: "a spune român înseamnă a spune creștin" (Ochescu și Oane, 1998, p. 17). Sunt reperabile reflexii ale doctrinei interbelice a identității ontologice dintre românism și ortodoxism, potrivit căreia ființarea românească nu poate avea loc decât ca ființare ortodoxă, iar a fi român însemna a fi ortodox. Biserica Ortodoxă Română este reinvestită, după mai bine de cincizeci de ani, cu rolul de depozitară
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]