28 matches
-
postmodernist, adică eufemistic, iar de-a dreptul spus, e distrugere descompunere, marș entropic către nimic. Violența în lume nu ține de ontologic, dar exprimă inaptitudinea diavolului de a crea, o violență malefică indusă omului căzut, asociată cu o falsă complexitate opacizantă, dincolo de care tronează nimicul. Moartea e forma ultimă a violenței, cu o dublă privare de libertate, a victimei și a călăului. De aceea moartea este ultimul dintre mistere, în fața căruia toți suntem "egali", cum a spus-o Eminescu. Poetul a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
prefigurează a nu fi o doctrină, cât o spiritualitate, acea lume-lumen în stare să contracareze veșnica primejdie a opacizării prin artificială "complexitate" labirintică spre care ne-au împins modernismul și postmodernismul. Raționalismul scientist, solicitat de modernizarea orientată exclusiv spre materia opacizantă, poate fi redimensionat în vecinătatea zonelor de transparență evocate chiar de teoria haosului. Unii comentatori americani cred că postmodernismul a estompat până la dispariție dimensiunea temporală a omului, exilat într-o neverosimilă postistorie, în numele unei "sincronicități" fără limite. În America, s-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
la casa din pădure). Din Desăvârșirea capătă reticul...: Tot ce închei se-ncheie cu fisură, / tot ce deschid se-nchide și mai tare, / aceasta mi-e statornică arsură / și căreia nu-i aflu alinare". E, în definitiv, obscura "diferență ontologică", opacizantă și luminătoare deopotrivă. Culorile pot opaciza lumina și să ascundă realitatea morții transparente: "Culori îmi scoate înainte viața, / ca să-mi ascundă transparenta moarte. Când vine gândul, ca o mântuire, / mai mult mă prăbușește-n transparență, / încât vai! mie însumi par
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]