63 matches
-
le scrie/ într-un poem care transcrie,/ în șiruri paralele, ploaia,/ sau cum se așeza să ningă/ și fulgii ezitau în aer/ mai înainte să ne-atingă,/ iar dacă se porneau cu droaia,/ învăluindu-ne-ntr-un șlaier,/ doar ceaiul lumina odaia,/ sau opalina Biedermeyer,/ pe care nu putea s-o stingă". Ne amintim acum de o observațe a lui Jean Paul, referitoare la circular, adică la situarea unei idei în antiteză cu ea însăși: a fura hoțul, a aresta Bastilia etc. Nu e
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
iarăși, se desigila." (Lumea se desigila); ,Bula plutea cu tot cu mine prin lume, se plimba cu mine înăuntru./ Eram o pară conservată într-o sticlă, dormind un somn vegetal./ Pieile cădeau de pe mine,/ pielița se dezghioca ușor, lăsând în urmă straturi opaline./ O pară somnoroasă, dormind în burta unei fecioare,/ oh, asta am să fiu pân' am să mor." (Prizonierul unei bule); ,Cântec de leagăn îmi va cânta/ și din nou mă va iubi, mă va săruta./ Voi fi mortul-copil,/ mortul-prunc, gungurind
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
Popa, frecventînd în tinerețe atelierul parizian al lui Lhote. Și mișcîndu-se năuc, prin năucii (sovietici) ani șaizeci, mă oprește, precaut, pe trotuar: Ce se mai pictează, dragă? Are ceva din modelele lui Renoir: pielea ei palroză, sub care întrezăresc vascularizări opaline, mă îmbie să-i fac măcar un desen. Îi și mărturisesc după ce mă-ntreabă de ce-o... analizez așa. Acceptă să vină la atelier, nu înainte însă de a-și arăta mirarea: Cum, se mai pictează după model?; pictura nouă
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
carnea, cripta, lupul get, sîni hermetici sau eretici, prescura, dar și semne venite în text pe calea codului cultural: „Nemîntuitul ochi văzu, iubito,/între ruine trupul de lumină/ cutia milei spațiul înlumină/ uitate plăsmuiri. Cine-a orbit-o/ fecunda unduire opalină?/ Pe scara de incendiu Riga Crypto/ a scos pe Enigel, eucalipto,/ «în humă unsă» răbdătoare lină./ Îmbracă-i somnul. Cumpăna tresare/ starea pe loc caverna orbitoare/ a runelor deșartă înnodare./ Cetește: «viro con go e o lig»/ și joacă-l
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
Acasa > Poezie > Imagini > NĂLUCA Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1900 din 14 martie 2016 Toate Articolele Autorului Pe verdele pisc mă opresc o clipă lacrima clară se naște din zid, ochiul privește și țipă în luciul opalin de pe rid. Undele norului parcă renăscute se adapă la focul inimii săgetând, liniștea naște vorbe tăcute aerul aplaudă printr-un sunet blând. Mă aplec și caut prinosul de altfel aduc. E noapte și verdele împunge, eu plâng! Referință Bibliografică: Năluca
NĂLUCA de PETRU JIPA în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384175_a_385504]
-
Căutând același drum, Prin covorul ierbii moale, Rătăcesc durerea scrum. Ochii prind în colțuri lacrimi Din adâncuri de izvor, Izbucnind în mine patimi, Frământate de-al tău dor. Câte-o geană de lumină Se așează împrejur, Și-n sclipirea-i opalină, Chipul tău e, pot să jur! Inima-mi tresaltă-n ceruri La așa o arătare, Printre nori, himere, râuri, Mă cuprind-'n-alor strânsoare. Nu-ndrăznesc să mă desprind Din fiorul ce m-a prins, În străfunduri toate-mi tind
NĂLUCIRI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384256_a_385585]
-
în timp, ci juxtapunere, apropiere tangențială a două segmente de timp care, de fapt, nu sunt în vecinătate limitrofă: Tatăl meu a uitat că e mort, uite-l cum stă pâlpâind ca făclia la căpătâiul fiului, la țărmii de iaz opalin. (Glasul) Sfârșitul poemului este o exacerbare a sentimentului temporalității: Și mă zdrobește al meu tată, îmbrățișându-mă. Îmbrățișarea tatălui care, printr-o ciudată amnezie, a uitat că e mort, reprezintă imagistic pervertirea temporalității despre care vorbeam. Deja a fost pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
prin efracție. Cum altfel? În timp ce ea dădea probe pentru compania de dans a lui Teshigawara. Scăparea Îi venea din buzunarul stâng al cojocului pe care acum Îl ținea În brațe ca pe un partener adormit. Degetele ei pipăiau ambalajul inelului opalin În care ea Își punea de fiecare dată nădejdea În momentele ei tot mai dese de disperare, În timp ce se Întreba dacă merita să riște doar pentru a sancționa o presupusă violare a nu știu cărui cotlon al ființei sale. Se hotărî. Mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
le va purta Într-o zi... Cine știe? Numele Însă nu se făcu auzit pentru că era Încă prea Îndepărtat... Îi era Într-adevăr cald. Se simțea bine. În buzunarul pentru batistă al sacoului său pulsa, ca o perlă caldă, inelul opalin al durexului pe care Eleonora i-l Înapoiase spunându-i: După calendarul meu, azi e o zi norocoasă. Îl sărută prelung, Îi potrivi fularul În jurul gâtului, apoi urcă În autobuz. Fiind zi de sărbătoare, spre Feldiu era o singură cursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
integer au grosime de cca. 0.4-0.5 cm pe linia de ferestruire a calotei; leptomeningele albicioasă sidefie, aderență la suturile calotei și bazei craniului; leptomeningele lucios, umed, transparent, cu rețeaua de vasculare evident; vasele de la baza creierului au pereți opalini, cu elasticitatea ușor scăzută; suprafața creierului de circumvoluțiile aplatizate și șanțurile dintre ele șterse; creier, cerebel, puncte, bulb pe secțiuni seriate, substanța cenușie de nuclei de la bază au culoare roz cenușie, iar substanța albă lucioasă cu puncte roșietice ce dispar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
putregăios pământ - Unde sub cer de sticlă a mas, a înnoptat Umbra scumpă mie, prin gloatele nomade... Și mi se pare: deplină în muzică și cânt, Lumea de fier vibrează atât de sărăcăcios. Mă sprijin de pereții tindei de sticlă opalină. Aburi fierbinți orbesc pupilele arcușului, mărite. Unde te duci? La ospățul mortuar al umbrei iubite Pentru ultima oară muzica mai răsună! (1921) Marina ȚVETAEVA (1892-1941) LUI T. V. CIURILIN Fâlfâie porumbei de argint, Pierduți, vesperali... Materna mea binecuvântare Pentru tine
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
în timpul aceluiași regim. Ion Barbu beneficiază de un portret remarcabil: „Ion Barbu umplea spațiul cu figura lui impunătoare, în care îmi vine greu să spun ce făcea mai multă impresie, mustața albă, uriașă, lăsată să cadă leneș peste gură, privirea opalină, pânditoare sub pleoapele semideschise, dând tot timpul impresia că te cântărește câți bani faci, calviția corectată de pletele colilii, îmbrăcând gulerul sacoului și risipind asupra umerilor acestuia o fină mătreață, ca o ninsoare misterioasă?”. Cu Ion Barbu a fost prieten
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
extatic, aseară am avut una din cele mai puternice emoții; ședeam cufundat în meditațiile mele obișnuite, cu foaia de hârtie albă dinainte, așteptându-mi inspirația, când auzii un foșnet de aripi ca de liliac pătrunzând prin fereastra deschisă; o lumină opalină pătă amurgul; un înger se lăsă fâlfâind din văzduh ca mesagerii divini ai poeților antici, cu aripioare la picioare. Căzut în extaz, prosternat în fața antreului, i-am ascultat ca în vis dojana și îndemnul: Ai cântat neamul și tradiția, dar
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
de expoziții cu vânzare, Bliss Art străbate etapă după etapă încercând să implice în proiectele lor artiști din mai multe țări, inclusiv România. În 23 iunie, cu începere de la ora 19,30, superbele giuvaeruri Bliss Art își vor etala lucirile opaline la Galeria Triade, prilej pentru cei cu dare de mână de a achiziționa piese excepționale, prețioase la propriu și la figurat. Folclor sârbesc l La Sala Olimpia Uniunea Sârbilor din România împreună cu Televiziunea publică a Serbiei organizează în data de
Agenda2005-25-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283823_a_285152]
-
în aplecare, sau vântul ce se-abate și-ți mângâie el fața acum și fără tine mă-ntorc și sărut fata. Departe și aproape, aproape dar târziu peste albastre spații am sufletul mai viu și mă alătur tainic în luciu opalin în cinstea ta iubire o cupă de suspin. Referință Bibliografică: În cinstea ta / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2081, Anul VI, 11 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ÎN CINSTEA TA de PETRU JIPA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382467_a_383796]
-
necuvinte, Dar eu mă pierd în mine, prin terne jurăminte. Încerc să te cunosc, când toate amuțesc, Cu ambră sau cu mosc, aș vrea să te-nvelesc! Suflarea ta curată, aprinde-n trupul meu, Mireasmă minunată, asemeni unui zeu. Sclipire opalină, mă regăsesc prin tine, Și-n pacea ta divină și-n vremea care vine! Dar oare cine ești și cine-s oare eu, Ori poate nu dorești, să văd că Tu ești eu? Referință Bibliografică: DE CE-AM FUGIT? / Daniel
DE CE-AM FUGIT? de DANIEL DAC în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382530_a_383859]
-
vii,Zburau aiurea ca-ntr-o sferă,Venind călare, ca spahii,Parcă din altă emisferă.Întins-acum, pe trandafiri,Acoperea culori și fluturi,Scuipând lumină-n amintiri,În ochi, ca roua ce o scuturi,Pierdută în culori de roșu... IV. DECLIN OPALIN, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2312 din 30 aprilie 2017. Mă-ntrebi deseori cine sunt, Te-ntreb deseori cine ești... Mai spune-mi, te rog, un cuvânt, Atunci când privirea ferești. Prin tine, o urmă-i lăsată De
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
repet fără să vreau gestul celui care s-ar apropia de o gură murdară. Mizeriile trupului și ale spiritului nesecatele noastre rezervoare de bucurie și greață. Lumina candelabrelor de cristal din holul hotelului Athénée Palace inundă oglinzile Încastrate În tapetul opalin; spațiul se dilată prin repetare, devine un fel de cascadă, percepția vizuală se Încarcă de o vibrație aproape sonoră. Pe canapelele și fotoliile cu spătare aurite, Îmbrăcate În mătase vernil, așezate din loc În loc de-a lungul pereților, respectînd parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
neîncăpătoare, - Șerpuitoare formă veșnic vie - Prin necuprinsa zărilor câmpie Se-ndreaptă către mări odihnitoare... COPACUL Hipnotizat de-adînca și limpedea lumină A bolților destinse deasupra lui, ar vrea Să sfarăme zenitul și-nnebunit să bea Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină. Nici vălurile nopții, nici umeda perdea De nouri, nu-i gonește imaginea senină: De-un strălucit albastru viziunea lui e plină, Oricât de multe neguri în juru-i vor cădea... Dar când augusta toamnă din nou îl înfășoară În tonuri de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mea să poarte diademul Ce fulgeră-n albastrele palate Am ridicat oștiri nenumărate Și-ncrezător, dezlănțuii blestemul. Dezlănțuii mulțimile-ntrunite Și năpădită fu întreaga zare Iar vremea prinse-ncet să desfășoare Fuiorul ei de ore nesfârșite... Mult timp, în pragul porții opaline, Am stat s-aștept heraldul biruinții, Am stat să-ntreb cuprinderile minții De crainicul trimis, ce nu mai vine. Nu vine, căci spre culmile-nghețate Oștirile n-au vrut să se îndrume, N-au mai dorit podoaba fără nume Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dar întreg în culoare? Ochii tăi nu cumva l-or fi-nvățat de la mare? Sau poate din cerneala ierbii cu care luna își scrie chenarul oglinzii din care s-adapă alături și frunza și cerbii? Ca un cer de joc opalin, întregul tău verde ce mi-l dai cu-mprumut, ți-l întorc înapoi, în zeci de nuanțe și pentru fiecare din ele, corect ca să fiu nu agalnic, răsplăti-voi în plus c-un sărut. Nu-i așa că-s bun platnic
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361135_a_362464]
-
LUMINIIPoți tu să-mi dai verdelecu împrumut,dar întreg în culoare?Ochii tăi nu cumval-or fi-nvățat de la mare? Sau poate din cerneala ierbiicu care luna își scriechenarul oglinzii din cares-adapă alături și frunza și cerbii? Ca un cer dejoc opalin, întregul tău verdece mi-l dai cu-mprumut,ți-l întorc înapoi,în zeci de nuanțeși pentru fiecare din ele,corect ca să fiu nu agalnic,răsplăti-voi în plus c-un sărut.Nu-i așa că-s bun platnic?GHICIT ÎN
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361135_a_362464]
-
petrece, sufletul încântă! Primăvara vie mândră și zglobie, curcubeu de flori, viață în culori, miresme, fiori, beție de-arome, unduiri sublime, cuvinte-mblânzite, viața să ne-alinte. Cu dorul aflat, suflet fericit, pe creastă de munte, își reazemă cotul de cer opalin, să anunțe veste din vârf de mălin, dor aflat declară: Iată că-i primăvară! https://www.facebook.com/l.php?u=https%3A%2F%2Fwww.youtube.com%2Fwatch%3Fv%3DQawHrwcZWEg&h=aAQHbh 421 Referință Bibliografică: Primăvara / Olguța Trifan : Confluențe Literare
PRIMĂVARA de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350326_a_351655]
-
dar întreg în culoare? Ochii tăi nu cumva l-or fi-nvățat de la mare? Sau poate din cerneala ierbii cu care luna își scrie chenarul oglinzii din care s-adapă alături și frunza și cerbii? Ca un cer de joc opalin, întregul tău verde ce mi-l dai cu-mprumut, ți-l întorc înapoi, în zeci de nuanțe și pentru fiecare din ele, corect ca să fiu nu agalnic, răsplăti-voi în plus c-un sărut. Nu-i așa că-s bun platnic
VERSURI DE MAI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350578_a_351907]
-
omături pornite să cearnă cu pacea din sfinte colinde. Iubește-mi trăirea-n escală pe-a ploii tulpină stelară! Iubește-mă-n toamna vernală și-n roua răcorii de vară. FEMEIE, FLOARE DE CAIS Licăriri seducătoare, gust de miere adunând, Opalină zeitate pe-anotimpuri lăcrimând; Tu, făptură diafană, dalbă floare de cais, În livada vieții mele, ești poema ce n-am scris. Parfumatele ocheade strâng toți fluturii din crâng Și-n eterică simțire, îngeri în petale plâng. Cad priviri însingurate - două
GEORGETA MUSCĂ-OANĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351597_a_352926]