64 matches
-
umane, aspirații patetice și încrâncenate refuzuri, ca în aceste solemne strofe din "Copacul" : <poem>"Hipnotizat de - adânca și limpedea lumină A bolților destinse deasupra lui, ar vrea Să sfărâme zenitul și - ncremenit să bea Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină"</poem> sau din "Banchizele": <poem>"Din aspra contopire a gerului polar Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide, Sinteze transparente , de străluciri avide, Zbucnesc din somnorosul noian originar."</poem> Poezia "Umanizare" scoate în evidență un conflict dramatic al ființei umane, care
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
torid, canicular, când alte asemenea bombe și bombițe de cartier, din zona semicentrală a orașului P..., păreau a fi, totuși, mai mult sau mai puțin aglomerate. Era un astfel de moment decisiv, deschis, dezolant și premonitoriu, aproape pios, când ziua opalină, pe trecute, se amesteca suprarealist cu hiacintul amurgului și al înserării, de nu mai știai efectiv pe ce fel de lume ostilă și crepusculară te aflai. Mai cu seamă, dacă ai și consumat ceva înainte, cu grijă și cu răspundere
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se smulge din somn// Trupul meu lepădându-și/ Suferința/ Și raze-mi curg prin pori cântând/ Frate arbor, tată râu,/ Măicuță pasăre,// Văd peștera în care-am plâns/ Și lespedea către hotarul lacrimei cu adevărat”. Pe de alta, geometria aseptică, opalinul tenebros, tentativele de torsionare a sintaxei și indeterminarea ostentativă: „Trupul lui Arhimede suna/ Un număr necunoscut/ Înota în palma zeului Ra/ Prin lacrima ce l-a născut// Plutea? (Oceanul nins/ De geamăt înecații-și cere)/ O, trupul său învins/ Evaporat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
dur bazalt" (Panteism); 2. Transferarea trăirilor interioare asupra unor simboluri obiective (copacul, munții, râurile): "Hipnotizat de-adânca și limpedea lumină/ A bolților destinse deasupra lui, ar vrea/ Să sfărâme zenitul și-nnebunit să bea/ Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină" (Copacul); 3. Setea de absolut, în înțeles platonician, admirația pentru "perfecțiuni poliedrale" duce cu gândul la increat, la "oul dogmatic"; principiul lumii este prezent în microcosm și macrocosm și trebuie contemplat în starea lui pură: "E dat acestui trist norod
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
anumită aplatizare a detaliilor, zborul este și el încremenit: "Vedea eretic crescând țara califilor într-o seră/ cu fauni vânând columbe în steme lin -/ mai departe pe țărmuri cenușii sâni de ceară/ ce se coc numai în lumină de smalț opalin." Textul însuși este "eretic", viziunea eului poetic deformând totul, e o proiecție a propriului spirit. Imaginile închiderii spațiale sunt și ele recurente, totul dă impresia de închidere în rama unui tablou (imaginea serei exprimă imposibilitatea imaginației de a construi teritorii
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
taburet capitonat marocan; un paravan vietnamez; umbrele din hârtie imprimată cu înscrisul "Pattaya Beach"; o reproducere după Grădina Plăcerilor lui Hieronymus Bosch; două postere Mucha; o placă de faianță Banania; o mască primitivă Pounou din Gabon; un suport de ananas opalin, culoarea bobului de orez alb, stil Louis-Philippe; un fotoliu de Manila din ramuri de palmier; o figurină mecanică Lambert reprezentând un flautist, o păpușă veche "googlie" cu tot cu trusa personală "minusculă"; ilustrate dintr-o serie cu temă erotică de pe la 1900; o
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
lume este ademenitoare și, de ce nu, promițătoare (Lumea Amăgitorului). Interesant a fi „nenăscutul prunc” dăruit vieții „ca bobul spumii”, nobil triumf. Prologul celui de-al doilea volum al Trilogiei nașterii este mult mai explicit: „Sunt nenăscutul care hălăduiește / prin văi opaline. / Prin alte bucovine pline / de obcine și daline. Debordând de lumine...” Cu subtilitate, poeticul surprinde anatomicul increatului: „cu genunchii la gură”, „cu ochii ca doi bănuți întorși”. Este doar un „ou viu”, rătăcind prin „cețuri primordiale”. Merită să admiri acest
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
fibrină, leucocite și celule epiteliale, sunt aderente, sângerează la tentativa de desprindere și au rezistență la disociere în apă. Angina difterică Reprezintă cea mai frecventă formă de boală și apare inițial ca hiperemie faringiană, apoi ca angină exudativă, cu exudat opalin, care se organizează sub forma falselor membrane. În perioada de stare, pseudomembranele se extind pe luetă și peretele posterior al faringelui, pe fondul edemului faringian. Ganglioni regionali sunt măriți de volum, luând aspectul de “gât proconsular”. Starea toxemică se manifestă
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
logodiți "cu vasta strălucire,/ Un braț semeț au repezit spre fire" (Munții) sau copacul "hipnotizat de-adânca și limpedea lumină/ A bolților destinse deasupra lui, ar vrea/ Să sfarăme zenitul și-nnebunit să bea/ Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină" (Copacul). Slava-ntrevăzută, vasta strălucire și limpedea lumină sunt imaginile unui nou tărâm, ale unei alte lumi spre care năzuiesc ființările. Împreună, ele alcătuiesc "imaginea senină" (s. n.) a unei distanțe transparente, forma luminoasă a diafanului. Diafanul nu arată ceva decât în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de localizare. Acestea conțin fibrină, leucocite și celule epiteliale, sunt aderente, sângerează la tentativa de desprindere și au rezistență la disociere în apă. Angina difterică este cea mai frecventă formă de difterie, cu aspect inițial de hiperemie, apoi cu exudat opalin, organizat sub forma falselor membrane. Extină în perioada de stare către luetă și peretele posterior al faringelui, pe fondul edemului faringian. Ganglioni regionali sunt măriți de volum, luând aspectul de “gât proconsular”. Starea toxemică se manifestă prin febră, vărsături, tahicardie
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
albastră a privirii sale memorabile, neuitatul profesor. Avea un suflet înțelegător de minuni. Citesc, de câteva zile, aceeași frunză. Texte uitate, din alte toamne, cu piețe multicolore, invadate de roșii "foarte roșii", castraveți, vinete, harbuji gravi, cu burta umflată, struguri opalini, mineralizați, chipăruși, oameni cu ferăstraie sub braț, așteptând să fie chemați la tăiatul lemnelor, coșari din alte vremuri, țigănci hoațe, câini "comunitari", de pripas, adieri de pește, ciuperci cărnoase, gâște gălăgioase, găini amorțite de prostie, larmă, acordeoane, înjurături, veselie, bețivănie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și citeț scrise. Joi noapte am dormit 3 ore; ți-am răspuns în parte întrebărilor tale, dar mai ales mi s’a părut că erai fără să fii, ca un suflet conturat transpus într’o nebuloasă concretă și estompată; ceva opalin: erai în casă. Noaptea am pus paginile sub pernă și am dormit cu mâna pe ele și s’a încercat un vis cu tine, vag... când începuse să se precizeze, m’am sculat. Nu te-am visat niciodată, cred. Și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
limbi, dimensiuni 3,5/3,5mm, tipografia Gutenberg, Germania), rugăciunea înrămată "Tatăl nostru" (proveniență Teodor T. Burada), icoana "Maica Domnului cu Pruncul" (tempera/lemn, sec. XVI-XVII), ceas din bronz, salvat din incendiul Teatrului Mare din Copou (februarie 1888), vas ornamental din opalin cu suport metalic (proveniență actorul Matei Millo), ceas din aur cu trei capace, marca Brequet, dăruit poetului Mihai Eminescu de tatăl său, Gheorghe Eminovici (donație: Henrich Vicențiu Gareiss, 1972); inel sigilar din aur al poetului Mihai Eminescu (donație: Henrich Vicențiu
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
de expoziții cu vânzare, Bliss Art străbate etapă după etapă încercând să implice în proiectele lor artiști din mai multe țări, inclusiv România. În 23 iunie, cu începere de la ora 19,30, superbele giuvaeruri Bliss Art își vor etala lucirile opaline la Galeria Triade, prilej pentru cei cu dare de mână de a achiziționa piese excepționale, prețioase la propriu și la figurat. Folclor sârbesc l La Sala Olimpia Uniunea Sârbilor din România împreună cu Televiziunea publică a Serbiei organizează în data de
Agenda2005-25-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283823_a_285152]
-
extatic, aseară am avut una din cele mai puternice emoții; ședeam cufundat în meditațiile mele obișnuite, cu foaia de hârtie albă dinainte, așteptându-mi inspirația, când auzii un foșnet de aripi ca de liliac pătrunzând prin fereastra deschisă; o lumină opalină pătă amurgul; un înger se lăsă fâlfâind din văzduh ca mesagerii divini ai poeților antici, cu aripioare la picioare. Căzut în extaz, prosternat în fața antreului, i-am ascultat ca în vis dojana și îndemnul: Ai cântat neamul și tradiția, dar
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
Popa, frecventînd în tinerețe atelierul parizian al lui Lhote. Și mișcîndu-se năuc, prin năucii (sovietici) ani șaizeci, mă oprește, precaut, pe trotuar: Ce se mai pictează, dragă? Are ceva din modelele lui Renoir: pielea ei palroză, sub care întrezăresc vascularizări opaline, mă îmbie să-i fac măcar un desen. Îi și mărturisesc după ce mă-ntreabă de ce-o... analizez așa. Acceptă să vină la atelier, nu înainte însă de a-și arăta mirarea: Cum, se mai pictează după model?; pictura nouă
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
în timpul aceluiași regim. Ion Barbu beneficiază de un portret remarcabil: „Ion Barbu umplea spațiul cu figura lui impunătoare, în care îmi vine greu să spun ce făcea mai multă impresie, mustața albă, uriașă, lăsată să cadă leneș peste gură, privirea opalină, pânditoare sub pleoapele semideschise, dând tot timpul impresia că te cântărește câți bani faci, calviția corectată de pletele colilii, îmbrăcând gulerul sacoului și risipind asupra umerilor acestuia o fină mătreață, ca o ninsoare misterioasă?”. Cu Ion Barbu a fost prieten
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
putregăios pământ - Unde sub cer de sticlă a mas, a înnoptat Umbra scumpă mie, prin gloatele nomade... Și mi se pare: deplină în muzică și cânt, Lumea de fier vibrează atât de sărăcăcios. Mă sprijin de pereții tindei de sticlă opalină. Aburi fierbinți orbesc pupilele arcușului, mărite. Unde te duci? La ospățul mortuar al umbrei iubite Pentru ultima oară muzica mai răsună! (1921) Marina ȚVETAEVA (1892-1941) LUI T. V. CIURILIN Fâlfâie porumbei de argint, Pierduți, vesperali... Materna mea binecuvântare Pentru tine
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
iarăși, se desigila." (Lumea se desigila); ,Bula plutea cu tot cu mine prin lume, se plimba cu mine înăuntru./ Eram o pară conservată într-o sticlă, dormind un somn vegetal./ Pieile cădeau de pe mine,/ pielița se dezghioca ușor, lăsând în urmă straturi opaline./ O pară somnoroasă, dormind în burta unei fecioare,/ oh, asta am să fiu pân' am să mor." (Prizonierul unei bule); ,Cântec de leagăn îmi va cânta/ și din nou mă va iubi, mă va săruta./ Voi fi mortul-copil,/ mortul-prunc, gungurind
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
le scrie/ într-un poem care transcrie,/ în șiruri paralele, ploaia,/ sau cum se așeza să ningă/ și fulgii ezitau în aer/ mai înainte să ne-atingă,/ iar dacă se porneau cu droaia,/ învăluindu-ne-ntr-un șlaier,/ doar ceaiul lumina odaia,/ sau opalina Biedermeyer,/ pe care nu putea s-o stingă". Ne amintim acum de o observațe a lui Jean Paul, referitoare la circular, adică la situarea unei idei în antiteză cu ea însăși: a fura hoțul, a aresta Bastilia etc. Nu e
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
carnea, cripta, lupul get, sîni hermetici sau eretici, prescura, dar și semne venite în text pe calea codului cultural: „Nemîntuitul ochi văzu, iubito,/între ruine trupul de lumină/ cutia milei spațiul înlumină/ uitate plăsmuiri. Cine-a orbit-o/ fecunda unduire opalină?/ Pe scara de incendiu Riga Crypto/ a scos pe Enigel, eucalipto,/ «în humă unsă» răbdătoare lină./ Îmbracă-i somnul. Cumpăna tresare/ starea pe loc caverna orbitoare/ a runelor deșartă înnodare./ Cetește: «viro con go e o lig»/ și joacă-l
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
cap. Dan Bogdan îl chestionă, natural, asupra motivului neobișnuitei acțiuni; nu bănui vreodată că el era cauza noii înfățișări a lui Ioanide. Cum Oprescu se pregătea să-i comunice rezultatul calculelor, arhitectul îl privi fix cu ochii lui albaștri, aproape opalini în bătaia soarelui, și cu expresia cea mai serioasă zise: - Domnule, mă confundați, eu nu mă numesc Ioanide! Și lăsă pe bătrân înmărmurit. După masă, Ioanide primi pe Tudorel în birou. Aștepta cu emoție acest moment dificil, deoarece fiul său
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pentru ce a fost pedepsit? Ce zici tu, Pica? Fata își mușcă doar buzele, dar vorbele intenționate se înțelegeau: "Nu știu!" Atunci arhitectul o prinse puternic de umeri și o scutură nu fără gingășie, pironind cu ochii lui albaștri ochii opalini ai fetei. - Nu se poate să nu știi tu! Spune-mi! - Tată, eu nu mă amestec în treburile lor, nici nu mă pricep, am credința că ei nu fac nimic rău. - Așa socotești tu. Atunci de ce să nu-mi spui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sunetul vocii ei, dublat de clinchetul inelușului de sticlă pe dinții cristalini, apărea însă imediat Veve, ițindu-și în oglindă căpșorul plin de panglici și mai prinzîndu-i în păr un pieptene sculptat în os. Trista întrebare se disipa arunci în golul opalin al lădoiului colonial până căpăta aerul frivol al unui capriciu. Întreaga dimineață Melanie și Veve trudiseră la pregătirea ei pentru "ceremonie". Marea ceremonie despre care toți îi vorbiseră de când era micuță, mai întîi sub forma unor basme care o-ncîntau și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în timp, ci juxtapunere, apropiere tangențială a două segmente de timp care, de fapt, nu sunt în vecinătate limitrofă: Tatăl meu a uitat că e mort, uite-l cum stă pâlpâind ca făclia la căpătâiul fiului, la țărmii de iaz opalin. (Glasul) Sfârșitul poemului este o exacerbare a sentimentului temporalității: Și mă zdrobește al meu tată, îmbrățișându-mă. Îmbrățișarea tatălui care, printr-o ciudată amnezie, a uitat că e mort, reprezintă imagistic pervertirea temporalității despre care vorbeam. Deja a fost pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]