25 matches
-
cenușie; flancurile sunt argintii; abdomenul alb-argintiu sau alb-cenușiu. La unele exemplare mari, mai ales la cele bătrâne, flancurile bat în roșcat. Capul, deasupra, este închis la culoare; laturile lui sunt de un verde închis, cu reflexe metalice. Pe cap, piesele operculare, partea anterioară a spatelui și, în parte, pe flancuri, sunt mici pete negre, rotunjite sau în formă de X, relativ distanțate, ocupând 1 sau 2 solzi. Spre partea posterioară și pe flancuri aceste puncte capătă o formă semilunară. Înotătoarele sunt
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
ascuțit sau obtuz. Pedunculul caudal este lung, necomprimat lateral. Ochii sunt mici și privesc în sus. Gura este mică, inferioară, semilunară, slab protractilă și este prevăzută cu dinți mărunți, uniformi, dispuși în formă de perie; caninii lipsesc. Marginea posterioară a opercularului slab zimțuită, cea inferioară netedă. Opercularul se termină cu 2-3 prelungiri posterioare ascuțite (țepi). Aparatul opercular cu 7 radii branhiostegale și o pseudobranhie normal dezvoltată. Au două înotătoare dorsale distanțate între ele, prima cu 8-15 țepi, a doua cu 10-20
Zingel () [Corola-website/Science/335411_a_336740]
-
lung, necomprimat lateral. Ochii sunt mici și privesc în sus. Gura este mică, inferioară, semilunară, slab protractilă și este prevăzută cu dinți mărunți, uniformi, dispuși în formă de perie; caninii lipsesc. Marginea posterioară a opercularului slab zimțuită, cea inferioară netedă. Opercularul se termină cu 2-3 prelungiri posterioare ascuțite (țepi). Aparatul opercular cu 7 radii branhiostegale și o pseudobranhie normal dezvoltată. Au două înotătoare dorsale distanțate între ele, prima cu 8-15 țepi, a doua cu 10-20 de radii ramificate. Înotătoarea anală este
Zingel () [Corola-website/Science/335411_a_336740]
-
Gura este mică, inferioară, semilunară, slab protractilă și este prevăzută cu dinți mărunți, uniformi, dispuși în formă de perie; caninii lipsesc. Marginea posterioară a opercularului slab zimțuită, cea inferioară netedă. Opercularul se termină cu 2-3 prelungiri posterioare ascuțite (țepi). Aparatul opercular cu 7 radii branhiostegale și o pseudobranhie normal dezvoltată. Au două înotătoare dorsale distanțate între ele, prima cu 8-15 țepi, a doua cu 10-20 de radii ramificate. Înotătoarea anală este lungă, cu 8-13 radii ramificate. Înotătoarele ventrale orizontale, mult mai
Zingel () [Corola-website/Science/335411_a_336740]
-
foliacee, ci de mici tufușoare, din care cauză acestui grup de pești i se mai spune și lofobranhiate ("Lophobranchiatae"). Branhiile sunt mici, nepectinate, filamentele branhiale sunt scurte, puține (6-10 într-un rând) și au lamele puțin numeroase dar mari. Aparatul opercular cu 1-3 radii branhiostegale. Scheletul aparatului branhial este redus. Pe litoralul românesc al Mării Negre trăiesc 7 specii:
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
până la 40 cm. Corpul este ușor alungit, capul comprimat lateral, botul alungit și cu buze groase (de unde și denumirea peștelui), iar pe fălci dinți dispuși pe un singur rând. Înotătoarea dorsală lungă. Înotătoarele pectorale și ventralele scurte. Corpul, cât și opercularul și preopercularul sunt acoperite în întregime cu solzi. Coloritul lui este frumos, verde pe spate, cu pete albastre pe cap, trunchi și înotătoare. Pe abdomen se distinge un desen reticulat brun, în formă de rețea, iar marginea înotătoarei dorsale este
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
acoperă întregul corp și cea mai mare parte a capului (cu excepția frunții și botului). Numărul rândurilor transversale de solzi de pe corp este mai mare ca 42. Pe obraji între ochi și preopercular sunt 5-8 rânduri transversale de solzi imbricați. Operculele (opercularul și preopercularul) sunt acoperite în întregime cu solzi imbricați; solzii de pe preopercul sunt mai mici ca cei de pe opercul. Interopercularul lipsit de solzi sau cu un număr redus de solzi (1-3 solzi pe marginea posterioară). Marginea posterioară a preopercularului netedă
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
solzi sub linia laterală (numărați vertical până la începutul înotătoarei ventrale) este de 12-13. Aceasta se poate reda prin formula 41 [4-6/12-13] 49. La subspecia "Labrus viridis prasostictes" această formulă este 44 [4-5½ /12-13] 47. Vezica înotătoare este prezentă. Aparatul opercular cu 5-6 radii branhiostegale și o pseudobranhie bine dezvoltată. Pe primul arc branhial se află 20-22 branhiospini (spini branhiali). Apendicele pilorice lipsesc. Osul maxilar superior este absent. Coloana vertebrală are 38-39 vertebre. Toate coastele sunt articulate la parapofize. Terra typica
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
formă de saci sau pungi, numiți marsipobranhii (din greaca "marsipos" = punguliță + și latina "branchia" = branchie), dispuși câte 6—14 de fiecare latură a capului, fără a prezenta arcuri branhiale. Deschiderile branhiale în formă de marsipobranhii sunt neacoperite de un aparat opercular. De la prezența marsipobranhiilor se trage și numele de marsipobranhiate ("Marsipobranchiata"), dat ciclostomilor. La ciclostomi cavitățile nazale (sacii nazali) sunt contopite într-o singură nară sau fosă nazală (monorinie, din care cauză au fost numiți și monorinieni), ce se deschide în
Ciclostomi () [Corola-website/Science/333343_a_334672]
-
celei dorsale. Înotătoarele ventrale în poziție abdominală. Înotătoarea dorsală scurtă, cu cel mult 16 radii, iar în înotătoarele ventrale I (6) 7-8 radii. Linia laterală prezentă. Gura fără mustăți și prevăzută cu dinți prinși pe fălci și pe vomer. Deschiderea operculară este foarte largă. Branchiile în număr de 4; pseudobranchia prezentă. Membranele branhiale nu sunt contopite cu istmul. Au 8-20 de radii branhiostegale. Craniul cartilaginos este bine dezvoltat; porțiunea parietală lipsită de orificii sau cu o singură pereche de orificii. Mezocoracoidul
Salmonide () [Corola-website/Science/332013_a_333342]
-
în funcție de specie sau de stadiul de dezvoltare. Fantele branhiale mari, membranele branhiostegale neunite și separate de istm. Raze branhiostegale 6-10 (de obicei 7). Numărul și lungimea branhiospinilor este variabilă în funcție de specie, numărul lor scade odată cu creșterea la unele specii. Oasele operculare, la adulți, sunt netede (dar armate cu trei sau mai mulți spini la alevini și juvenilii mici). Înotătoarea dorsală este continuă sau mai adesea divizată într-o înotătoare anterioară scurtă, cu o înălțime moderată sau foarte mică, cu 4-8 spini
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
20-30 cm lungime și 200-600 g; ajunge și la 40 cm și peste 800 g, rar peste 1 kg, excepțional 8-10 kg. Trăiește până la 10-12 ani. Corpul este alungit, ușor comprimat lateral și acoperit cu solzi mici. Capul și piesele operculare lipsite de solzi. Profilul dorsal puțin mai convex decât cel ventral. Capul este mare, cu gura largă terminală sau subterminală, și prevăzută cu dinți ascuțiți pe premaxilar, maxilar, palatin, dentar, limbă, placa și manubriul prevomerului. Toți dinții sunt puternici și
Păstrăv de munte () [Corola-website/Science/332031_a_333360]
-
Corpul este neuniform acoperit de solzi ctenoizi aspri, de talie mijlocie sau mică. Laturile corpului sunt acoperite de solzi de talie mijlocie și uniformi. Spatele (înaintea primei înotătoare dorsale) și partea ventrală sunt acoperite cu solzi mărunți. Capul și aparatul opercular în cea mai mare parte nude, fără solzi, cu excepția a două grupe constând din câțiva solzi aflați pe colțul superior al operculului și pe cap deasupra operculului. Pieptul și istmul sunt nude, fără solzi, cu excepția unei dungi solzoase situată median
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
dorsale) este de 8—9. Numărul de solzi sub linia laterală (numărați vertical până la începutul înotătoarei ventrale) este de 7. Aceasta se poate reda prin formula 58 (8—9/7) 68. Marginea posterioară a osului preopercular este netedă, nezimțuită. Osul opercular, fără țepi ascuțiți, are în partea posterioară două prelungiri obtuze. Aparatul opercular cu 7 radii branhiostegale și o pseudobranhie normal dezvoltată. Coloana vertebrală are 39-41 vertebre. Papila urogenitală este prezentă. Vezica înotătoare este absentă. La asprete tubul digestiv este foarte
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
vertical până la începutul înotătoarei ventrale) este de 7. Aceasta se poate reda prin formula 58 (8—9/7) 68. Marginea posterioară a osului preopercular este netedă, nezimțuită. Osul opercular, fără țepi ascuțiți, are în partea posterioară două prelungiri obtuze. Aparatul opercular cu 7 radii branhiostegale și o pseudobranhie normal dezvoltată. Coloana vertebrală are 39-41 vertebre. Papila urogenitală este prezentă. Vezica înotătoare este absentă. La asprete tubul digestiv este foarte asemănător ca formă și mărime cu cel al speciilor genului înrudit "Zingel
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
ramura ascendentă și ramura posterioară a șanțului lateral, de care este întotdeauna separat de un pliu anastomotic mai mult sau mai puțin subțire, situat uneori adânc în șanțul lateral - pliul de inserție a girusului frontal inferior pe girusul precentral (partea operculară a girusului frontal inferior). De aici, șanțul precentral se îndreaptă oblic în sus și înapoi, paralel cu șanțul central Rolando, dar ajunge numai foarte rar la fisura longitudinală a creierului. Șanțul precentral este adesea întrerupt de numeroase pliuri de anastomoză
Șanțul precentral () [Corola-website/Science/327005_a_328334]
-
masculi (protoginie, hermafroditism protoginic), iar câteva specii au ovare și testiculele funcționale în același timp. Hermafroditismul este însoțit de autofecundație. Icrele și larvele sunt pelagice. Icrele au 0,8-1,2 mm în diametru. Larvele au spini pe preopercular, interopercular, subopercular, opercular, cleitral, postcleitral, supracleitral și posttemporal. Sparidele se hrănesc în mare parte cu nevertebrate bentonice, mai ales cu polichete, moluște, crustacee și arici de mare (echinide). Importanța acestei familii pentru pescuit este datorită mai mult bogăției sale în specii decât abundenței
Sparide () [Corola-website/Science/330700_a_332029]
-
cap. Botul (rostrul) puternic, conic, ascuțit sau în formă de spadă, turtit dorsoventral, acoperit cu plăci, cu 4 mustăți circulare (rotunde) în secțiune pe fața inferioară, fără membrane senzitive. Dinții lipsesc. Spiraculul și pseudobranhia sunt prezente. Radiile branhiostegale lipsesc. Aparatul opercular este redus la subopercular și un preopercular rudimentar. Branhiile operculare bine dezvoltate. Membranele branhiale, concrescute cu istmul în urma eventelor și nu formează o cută în partea posterioară. Palatopătratul articulat direct cu simplecticul; stilohialul se articulează cu partea posterioară a simplecticului
Acipenser () [Corola-website/Science/332422_a_333751]
-
spadă, turtit dorsoventral, acoperit cu plăci, cu 4 mustăți circulare (rotunde) în secțiune pe fața inferioară, fără membrane senzitive. Dinții lipsesc. Spiraculul și pseudobranhia sunt prezente. Radiile branhiostegale lipsesc. Aparatul opercular este redus la subopercular și un preopercular rudimentar. Branhiile operculare bine dezvoltate. Membranele branhiale, concrescute cu istmul în urma eventelor și nu formează o cută în partea posterioară. Palatopătratul articulat direct cu simplecticul; stilohialul se articulează cu partea posterioară a simplecticului. Stomacul divizat în două compartimente. Sunt descrise 17 de specii
Acipenser () [Corola-website/Science/332422_a_333751]
-
perspective în înțelegerea de procesare a informației temporale în creierul uman. Ritmurile audio antrenează rapid raspunsurile motorii în stări de sincronizare stabil-constante, sub și peste pragurile conștiente de percepție. Regiunile activate includ zonele senzorimotoare primare și cingulare, zone bilaterale premotor operculare, bilaterale SII, cortexul ventral prefrontal și subcorticale, insula anterior, putamen și talamus. În cadrul cerebelului, regiunile vermale și emisferele anterioare ipsilaterale devin în mod semnificativ activate la mișcarea. Urmărind modulațiile temporale suplimentar activate predomină prefrontalul drept, cingularul anterior și regiunile intraparietale
Tonuri binaurale () [Corola-website/Science/331206_a_332535]
-
țepoasă și alta formată din raze moi. Înotătoarea anală cu 1-2 spini. Înotătoarele ventrale cu poziție toracică au câte 1-2 spini și câte 5 raze articulate ramificate. Înotătoarea caudală excavată. Operculele au pe marginea lor posterioară dinți sau spini. Orificiul opercular este mare. Au 4 branhii și 6-8 raze branhiostegale. Linia laterală, de cele mai multe ori, prezentă și bine dezvoltată, se continuă până pe coadă. Mustățile lipsesc. Fălcile, vomerul și palatinele sunt prevăzute cu dinți, uneori foarte puternici; unii dintre dinți au aspectul
Percide () [Corola-website/Science/330691_a_332020]
-
se păstrează la animalul adult, iar pseudobranhia (branhia falsă) sa care primește sânge oxigenat, este deplasată pe fața internă a operculului. Tot aici este deplasată și hemibranhia corespunzătoare arcului hioidian, care primește sânge venos. Cele două branhii se numesc branhii operculare. Vezica înotătoare are forma unui sac lung, și conducta sa se deschide pe fața dorsală a esofagului. Pereții săi sunt alveolari și puternic vascularizați. Peștele o întrebuințează și la respirație, ridicându-se din când în când la suprafața apei pentru
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
Coastele (atât cele ventrale cât și cele dorsale) și oasele intermusculare lipsesc; în schimb parapofizele vertebrelor, care înlocuiesc coastele, sunt alungite și se află în septul orizontal intermuscular. Primele 3-6 vertebre anterioare sunt alungite, sudate între ele și imobile. Aparatul opercular cu 1-5 radii branhiostegale. Branhiile suferă o reducere și au formă de mici tufișoare din care cauză acestui grup de pești i se mai spune și lofobranhiate (Lophobranchii). Vezica înotătoare nu comunică cu tubul digestiv (pești fizocliști). La o o
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
anterior, grupul arterei în candelabru, grupul posterior) și infrainsulare (cuprind artere care mărginesc operculul temporal și au originea în două trunchiuri principale: artera temporală anterioară și artera temporală posterioară) ale arterei Sylviene, trei etaje periferice: 1. Etajul insular; 2. Etajul opercular; 3. Etajul terminal. În funcție de șanțul insular se pot repera: linia vasculară suprainsulară, linia vasculară infrainsulară, valea sylviană și scizura lui ROLANDO. 6. Arterele lenticulostriate Irigă nucleii lenticulari, nucleul caudat și capsula internă prin pediculi arteriali provenind din a. cerebrală anterioară
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
lungime de aproximativ 4 mm, poate fi unică sau multiplă având forme diferite. - Artera cerebrală mijlocie (ACM) este cea mai mare arteră cerebrală și este alcătuită din patru segmente [6,9,10]: segmentul M1 (sfenoidal), segmentul M2 (insular), segmentul M3 (opercular) și segmentul M4 (cortical) (fig. 5.5). - Artera comunicantă posterioară (ACoP) face conexiunea între bifurcația carotidei și artera cerebrală posterioară [10]. - Artera choroidiana anterioară (AchoA) are originea la nivelul arterei comunicante posterioare sau la nivelul arterei cerebrale mijlocii și este
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]