13 matches
-
comercial al acestui preparat anxiolitic este Opipramol. I s-a dat și acest nume pentru că este un opioid. În termeni farmaceutici, opioid nu este un medicament care conține opium sau care provine din el (cu alte cuvinte, nu este nici un opiat, nici un opiaceu), ci este un narcotic sintetic al cărui efect seamănă cu cel al unui opiat. Picto-psiho-terapie După cum am văzut, starea lui Eugène Ionesco nu s-a îmbunătățit nici peste 12 ani, la sfârșitul anilor ‘70. Eugen este „foarte nefericit
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 by http://confluente.ro/Eugene_ionesco_intre_oroarea_de_a_trai_si_oroarea_de_a_muri.html [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
un opioid. În termeni farmaceutici, opioid nu este un medicament care conține opium sau care provine din el (cu alte cuvinte, nu este nici un opiat, nici un opiaceu), ci este un narcotic sintetic al cărui efect seamănă cu cel al unui opiat. Picto-psiho-terapie După cum am văzut, starea lui Eugène Ionesco nu s-a îmbunătățit nici peste 12 ani, la sfârșitul anilor ‘70. Eugen este „foarte nefericit” - îi scria Emil Cioran lui Arșavir Acterian în 1979 -, fiind „veșnic pândit de crize depresive”. La
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 by http://confluente.ro/Eugene_ionesco_intre_oroarea_de_a_trai_si_oroarea_de_a_muri.html [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
deprinderile prevăzute în programele disciplinelor de învățământ. Cei care copiază nu sunt întotdeauna sau nu sunt în mod necesar elevi cu rezultate școlare slabe; e adevărat că elevii slabi prezintă o probabilitate mai mare de a apela la această soluție opiatul. Acești elevi sunt interesați doar de obținerea unei note de trecere, pentru a evita conflictul cu școala și cu familia. Însă și elevii cu rezultate școlare bune copiază uneori, în situații precum: părinții obligă copilul să obțină note maxime la
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
de beta-endorfină sau neorfină în nucleul paraventricular. Margules (1978) evidențiază că obezitatea este asociată cu niveluri înalte de beta-endorfine. Creșterea beta-endorfinelor hipofizare la șobolani cu obezitate genetică ar determina ingestia de alimente prin mecanism central și periferic. Mecanismul central hipotalamic opiat ar fi implicat în motivația comportamentului alimentar și s-ar explica prin activarea transserotoninergică și transgabaergică a receptorilor diazepinici ce stimulează ingestia de hrană. Mecanismul periferic stimulează hiperinsulinemia și, secundar, creșterea ingestiei de alimente asociată cu inhibarea sațietății. Obezitatea determinată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
O mare parte dintre aceștia au fost prezentați deja, ca principali factori de autoreglare locală și generală a circulației, digestiei, excreției etc. În cele ce urmează vor fi expuse principalele implicații funcționale privind sistemul renină-angiotensină, sistemul kininogenaze-kinine, hormonii gastro-intestinali, sistemul opiat endogen, substanța P, neurotensina și factorul natriuretic atrial. II.8.2.1. Sistemul renină-angiotensină Sistemul renină-angiotensină (SRA) este unul din cele mai cunoscute componente ale sistemului APUD, cu roluri majore în reglarea hidroelectrolitică și cardio-vasculară a organismului. După 110 ani
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
trăiește mai mult de un an. În timpul acestui an consumatorul se chinuiește groaznic rămânând doar oasele din el. Sunt multe tipuri de droguri, unele mai periculoase decât altele, dar toate te duc în același loc: moartea. Drogurile( etnobotanice, stimulente, depresive, opiatele, halucinogene ) creează doar o stare de bine de câteva momente pe care vrem să o mai simțim . Dar oare această stare valorează cât viața unui om? Să ne punem întrebarea și să nu-i judecăm pe cei dependenți, să ne
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Popescu Larisa, Carmen Petreanu () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2037]
-
a intoxicat cu [h]eroină", publicat în numărul din 31 mai 1932 în ziarul „Universul". Interesant este faptul că stră-stră-bunicul lui Ionel Ghica, domnitorul Grigore II Ghica, a murit la București în 1752 tot din pricina unei supradoze de stupefiant, un opiat numit teriacă cerească. În mod firesc, în urma creșterii consumului de narcotice, la sfârșitul anilor '20 au început să se ia măsuri legislative și polițienești pentru reducerea flagelului. În 1928, de pildă, a fost promulgată Legea pentru combaterea abuzului de stupefiante
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
pentru preparate farmaceutice, medicamente (nu neapărat de consistență păstoasă) cu diferite ingrediente și destinații. Sensul medical („electuaire") e singurul înregistrat de dicționarul lui Cihac (din 1879); în dicționarul român-francez al lui Frédéric Damé (din 1893) se precizează și echivalența cu „opiat cantharidé" (un preparat farmaceutic din secolul al XIX-lea, cu praf de cantaridă, folosit ca afrodisiac; cf. și dicționarul lui Tiktin). Lazăr Șăineanu, în Influența orientală asupra limbei și culturei române (1900), definește magiunul ca „opiat compus din esențe de
Dulcețuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6139_a_7464]
-
precizează și echivalența cu „opiat cantharidé" (un preparat farmaceutic din secolul al XIX-lea, cu praf de cantaridă, folosit ca afrodisiac; cf. și dicționarul lui Tiktin). Lazăr Șăineanu, în Influența orientală asupra limbei și culturei române (1900), definește magiunul ca „opiat compus din esențe de opiu, lemn de aloe și alte aromate: cel mai simplu se prepara în formă de hapuri și se lua în apă sau cafea: magiun de curățenie"; în Dicționarul universal, îl va descrie ca „amestec de opiu
Dulcețuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6139_a_7464]
-
relativ recentă. Totuși, nu atât de recentă cum credea, de pildă, Alexandru Ciorănescu : „în românește [afionul] desemnează un soporific nedeterminat - scria Ciorănescu în 1959 -, fiindcă opiul (opiu, s.m. din fr. opium) a fost necunoscut până în epoca actuală” [sic !] (154). Un opiat complex cum este teriaca era folosit deja în secolul al XVI-lea în farmaciile din Transilvania (Cluj, Brașov, Sibiu ș.a.) și, probabil, cam din aceeași perioadă era cunoscut și afionul. Cea mai veche atestare a termenului apare într-un manuscris
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în epocă acoperea o plajă uriașă, de la „leac miraculos” la „otravă grozavă”. Este totuși unul dintre foarte rarele documente românești în care opioterapia este condamnată. Un document oarecum insolit pentru menta- litatea din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Opiatul numit theriaca (din gr. therion = „animal sălbatic”) era folosit încă din Antichitate pentru a vindeca mușcăturile animalelor veninoase. Preparatul conținea mai multe ingrediente, remedii efective sau magice. În afară de opium (ingredientul principal și cel mai activ), theriaca trebuia să conțină și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Prin „teriac prost” se înțelegea „obișnuit” (rus. prostoi = „simplu”), adică un opiaceu făcut din mai puține ingrediente. Oricum, descântecul consemnat în 1784 atestă cel puțin faptul că se cunoșteau virtuțile magico- terapeutice ale remediului. Dar adevărata vechime a folosirii acestui opiat trebuie evaluată cu alte criterii. Se pune întrebarea de cât timp era folosită teriaca și, mai ales, ce prestigiu excepțional i-a fost atribuit acestui remediu, încât numele lui să ajungă în textul imuabil al unui descântec ritual. Pentru mentalitatea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
afionul este folosit - „la ale patului foarte dulci pasuri” - ca somnifer sau ca afrodiziac. A doua ipoteză nu este lipsită de temei. Artur Gorovei (Descântecele românilor, 1931) publică unele descântece în care flăcăul este vrăjit „de dragoste” cu o licoare opiat : Și cine l-a fermecat ? Mândrulița lui din sat Cu trei maci din trei grădini, Cu apă din trei fântâni. Alteori, femeia își „vrăjește” (își „orbește”) bărbatul cu „buruiana macului”, ca să nu vadă că ea îl înșală cu un alt
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]