59 matches
-
de lumină, Îl simt pe CEL CE VINE din mine spre-nceput... Îngemănarea clipei cu-a spațiului dospire, Creează universuri sau le îngroapă-n lut. Lumina ce răzbate din zori spre asfințituri, Călătorește pașnic în vremi spre nicăieri, ( Nu are opintire sau clipe de odihnă ) Constantă și divină, cu ierni sau aspre veri. Simt... Undeva, departe atomul se sfărâmă, Se înconvoaie timpul, materia e vis... Pășesc spre nemurire, în propria-mi neființă, Structuri atemporale de amalgam încins. Memoria erupe... Ce nu
CĂLĂTORUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1452362801.html [Corola-blog/BlogPost/376185_a_377514]
-
fugă într-un desiș de umbre din pădure ea nu mai poate goana s-o îndure de greul dus și i-a oprit cu-o rugă dă muget cerbul turmei să adaste atent pândind viclenele sclipiri sfârșită de efort și opintiri începe ciuta truda de a naște un ied plăpând ce frigu-l aburește se zbate să se-nalțe pe picioare și-ncearcă să-l ferească de răcoare când blana umezită-i netezește purtând spre ei a lupilor cătare le vine din
SACRIFICIU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1439533143.html [Corola-blog/BlogPost/373263_a_374592]
-
într-un desiș de umbre din pădure ea nu mai poate goana s-o îndure de greul dus și i-a oprit cu-o rugă dă muget cerbul turmei să adaste atent pândind la vreo sclipire sfârșită de efort și opintire începe ciuta truda de a naște un ied plăpând ce frigu-l aburește se zbate, se înalță pe picioare ea-ncearcă să-l ferească de răcoare când blana umezită-i netezește purtând spre ei a lupilor cătare le vine din pădure
SACRIFICIU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1421126360.html [Corola-blog/BlogPost/374296_a_375625]
-
să‑l împingă, să‑l lovească peste față și să‑l zgârie pentru a se elibera. Nu a reușit. Nu avea putere în brațele pe care le avea prinse cu forță de încheieturi, ca în cătușe. Bărbatul nu a încetat opintirile, pătruns subit de o bucurie vecină cu sminteala. După ce s‑a simțit satisfăcut, a coborât, și‑a tras pantalonii și i‑a aruncat un prosop vorbindu‑i batjo �co �ri �tor: - De ce n‑ai spus, târfă, că ești neîncepută? Poate
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_2_.html [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
să-l împingă, să-l lovească peste față și să-l zgârie pentru a se elibera. Nu a reușit. Nu avea putere în brațele pe care le avea prinse cu forță de încheieturi, ca în cătușe. Bărbatul nu a încetat opintirile, pătruns subit de o bucurie vecină cu sminteala. După ce s-a simțit satisfăcut, a coborât, și-a tras pantalonii și i-a aruncat un prosop vorbindu-i batjocoritor: - De ce n-ai spus, târfă, că ești neîncepută ? Poate te iertam și
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1434062026.html [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
2015 Toate Articolele Autorului Vorbind despre relațiile dintre sexe, deseori atingem o altă mare problematică, ajungând să discutăm despre - Fericire... treabă controversată mai ales la aceia cu experiență mare.. negativă/e... Culmea este că întocmai și aceștia ce au rețineri, opintiri față de acestea, ori chiar au opinii opuse, să nu poată ca măcar odată să nu vorbească și ei despre iubire.. Ba că, uneori vorbesc despre dragoste ca despre un lucru extraordinar de frumos, măreț și colosal, ca despre o himeră
COMUNICAREA CE RELEVĂ VALOAREA! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1420465829.html [Corola-blog/BlogPost/352221_a_353550]
-
încercat să‑l ia pe bietul om în brațe. Nu a putut intra între mașină și metalul greu al porților. A început să împingă ba în mașină, ba în porți, fără să realizeze că nimic nu se mișcă cu toate opintirile lui. Plângea și țipa. S‑a apropiat din nou, i‑a luat o mână înghețată de pe capotă și a început să o pupe, scuturat de suspine. - Ți‑am zis, Gavrilă tată, să‑mi spui când vii. Nu se întâmpla nenorocirea
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_23_.html [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
i-a dat nimeni brânci din Europa cât a fost republică socialistă. Egală cu celelalte țări? Doar dacă se hotărăsc brusc celelalte țări să stea pe loc cu dezvoltarea până când ne trezim noi din adormire și ei să uite de opintirea lor, când aud de numele România. Domnule prim-ministru, acum 13 ani ieșeam prima dată din țară cu destinația Austria, recunosc cu inima puțin strânsă de câte acuze se aduceau românilor: că cerșesc, că fură, că destabilizează organizarea așezărilor pe
Am ieșit din țară și m-am întors plângând. Domnule Cioloș, dacă mai rămâneți, vă cer un singur lucru by https://republica.ro/am-iesit-din-tara-si-m-am-intors-plangand-domnule-ciolos-daca-mai-ramaneti-va-cer-un-singur-lucru [Corola-blog/BlogPost/338633_a_339962]
-
este, motiv pentru care i-a devenit în scurt timp o sursă de venit. Îmi amintesc cu plăcere, cu toate că mi-a fost greu și într-un final am clacat, răpus nu de „atașamente” prea multe și de sensibilități, ci de opintirile ce existau în mod odios și chiar grotesc venind chiar de la ’colegi’. De prea multe ori intervine invidia și după ce că nu facem nimic mai punem și bețe în roate acelora care fac și au inițiative. În general treburile se fac
AI AJUTA PE ALŢII ESTE O DUBLĂ BINEFACERE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1422367240.html [Corola-blog/BlogPost/359076_a_360405]
-
încercat să-l ia pe bietul om în brațe. Nu a putut intra între mașină și metalul greu al porților. A început să împingă, ba în mașină, ba în porți, fără să realizeze că nimic nu se mișcă cu toate opintirile lui. Plângea și țipa. S-a apropiat din nou, i-a luat o mână înghețată de pe capotă și a început să o pupe, scuturat de suspine. - Ți-am zis, Gavrilă, tată, să-mi spui când vii... Nu se întâmpla nenorocirea
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1438210687.html [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
fin și ai plete ce-s diafane, Finete-n multe gingașii, cuvinte sonore! De n-ar fi fost o noapte cam foarte lungă, Fost-a cam trist că iubirii să-i ajungă, A venit și dimineața când te-am văzut, Opintire nu-i când ființă mea te-a vrut!! E ceva magic în fiinta-mi de ne-oprit, Și-n inima-mi e bucurie de nestăvilit, Când mă gândesc la tine, ea tresaltă, Nimic nu trudesc, căci ea se avânta!! Așa
LANGA COPACUL SECULAR.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Langa_copacul_secular_valerian_mihoc_1383263809.html [Corola-blog/BlogPost/363199_a_364528]
-
pe care le are? Da. La ce este buna umilință? “Vreau să am o femeie frumoasă, deștepta, gospodina, poate chiar bogată și cât se mai poate de multe calități” este cât se poate de mercantilist, egoist chiar. O opinie (ori opintire?) fără umilință, măcar față de persoana însăși ce opinează nu este. Dacă s-ar vedea că fericirea constă mai mult în ceea ce ai în interior și în ceea ce poate el însuși oferii?! Acesta în momentul în care ar găsi aceste calități
VORBIND DESPRE DRAGOSTE SI UMILINTA II de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 by http://confluente.ro/Vorbind_despre_dragoste_si_umi_valerian_mihoc_1364298869.html [Corola-blog/BlogPost/345412_a_346741]
-
putere. / Îi frânge scutul bun și platoșa-i destramă, / Despicăpiept și oase-i zdrobește, fărăsamă, / Șira spinării-i rupe, atât de-adânc împinge / Lancea, și cu ea suflarea-n piept îi stinge, / Apasăfierul tare și trupul îl clătește, / Cu-o opintire bunăla pământ îl trântește, / În douăjumătăți ceafa i-a despărțit.[6]Cavaleria grea din perioada Evului Mediu Timpuriu avea ca principal constituent un acoperământ din fier, o armură lamelară numită catafract (în lb. greacă Κατάφρακτος, „acoperit cu fier“), component ce
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Reflexeale_ipostazelor_vitejie_stefan_lucian_muresanu_1382424818.html [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
plânge Sabinei Cantacuzino care-i solicitase o conferință: "Am incercat de mai multe ori să mă pun la lcuru - dar sunt încă prea obosit și prea abrutizat de boală mea și tot ce am facut a fost doar o vâna opintire intelectuală." Corespondență se încheie cu mai puțin de o lună înainte de actul de la 23 august. În esență, ea trasează toate liniile vieții unui patrician, ghid sigur și generos pentru oricare biograf viitor, care nu va avea decât sarcina de a
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
deținuți după gratii. "Crapii unde sunt?" - "Crapii, dincoace. Ei turbură apa, nu le place să-i vezi." Câinii de pază, doi lupi negri, se zbat în lanț, lătrând, și lanțul glisează în sus, în jos, pe sârma lungă, care, sub opintirile lor, se întinde, mai-mai să se rupă. Pe urmă, mi se face frig. Afară nu-i frig. în odaie, în mijlocul ei, nu-i frig. Frigul vine din zidurile astea groase... Patul în care stau culcat e lipit de zid. E
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
a folosi. O! voi, care ca umbra, ca fumul care piere Plecați pe astă vale de plângeri și suspin, Pe - acest glob de 'ntuneric, de gemet, de durere, Ai mei frați în mizerii, în luptă și în chin, De ce ast' opintire și astă nebunie - Ca să aflați aceea ce nimeni zău nu știe?... Nu știți ce este astăzi... dar mâne ce va fi! Ușoare umbre treceți, încai voioase treceți Unde părinții voștri v-așteaptă, să petreceți Lângă strămoșii voștri în pace a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de nădejde”, cu „vederi noi, progresiste”, cum se spunea, deși nu greșise față de nimeni, iar tatăl său - căci începuseră să se intereseze și de rude - fusese de la țară, cu tălpile goale, venise la oraș, unde, prin nu se știe ce opintiri și împrejurări ajunsese mai întâi cantaragiu la un depozit de lemne, mai târziu deschisese o cârciumioară la periferie și în urmă murise ca soldat, încă în puterea vârstei, în primul război. Pentru că tatăl său fusese „patron” (împrejurarea că murise ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de Îndrăzneală, ăl cu bicicleta se porni de unul singur spre Dunăre, ca să Întrebe pe marinari cum se arată lucrurile pe alte meleaguri. Cauciucurile ronțăiau mărunt țărâna ca un mălai a drumului de pământ. Lanțul neuns scârțâia cumplit la fiecare opintire În pedale, iar mecanismele din butucul roții din spate trosneau din când În când de parcă s-ar fi făcut țăndări. Omul gâfâia, sudoarea Îi opărea ochii, mintea i se oprise din pricina trudei, mâinile Înțepeniseră pe coarnele ruginite, gura și nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
draci tresăltă și ea cu putere, scârbavnicele trupuri se potriviră altfel În devălmășia lor, dar nu se treziră. Numai ochii unuia se deschiseră pe jumătate cătând, goi, la cei Înșiruiți pe dreapta drumului. Și aceia se cam Înfiorară. Tot la opintirea carului, codirla se rupse dintr-o țâțână și pe dracul ce dormea acolo Îl azvârli În mijlocul drumului. Se rostogoli de câteva ori, Își Înnodă Între ele Îngrozitoarele copite de dinapoi și coada și se prăvăli greoi În șanțul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu botul ei umed, pe el, care era cel mai mic, îl scoseseră primul afară pe o lucarnă, să se cațere mai departe, salvator, până pe culmea acoperișului. Ceilalți nu mai apucaseră însă să-l urmeze, căci casa veche cedase sub opintirile fiarei numai spume, iar acoperișul îi prinsese dedesubt, împingându-i în botul ei. Le auzise ultimele țipete prin țiglele de care se ținea, după care rămăsese agățat în mâini de paratrăsnetul casei câteva ore bune, până la venirea echipelor de salvare
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
rezultatul niciunei constrângeri, ci urmă cât se poate de natural o afinitate a frunții taurine cu rigorile consolidării temeliilor. Ca simbol solar, taurul nu și-ar putea menține forma în absența unei rezistențe îndârjite din partea tenebrelor. Aleph, alfa, el este opintirea inaugurală în coasta lor circulară, începutul căutând să țină la respect nedeterminarea. Că în ființa Minotaurului grija pentru alianța întunericului cu stabilitatea ar fi putut veni mai mult din jumătatea lui umană decât din cea animală era doar una din
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
este greșit [...], într-un loc strâmt sunt grămădiți pre mulți lucrători, care, fără rânduială științălnică și privighere, lucrează fără plan și se încurcă și împiedică între dânșii. Toate lucrările se fac fără întrebuințarea mijloacelor tehnice și numai cu osteneala și opintirea puterilor omenești"10. O oarecare ordine în cadrul procesului de producție ar fi fost posibilă, după aprecierea sa, prin unificarea gropilor aflate atunci în lucrare. Înainte de toate, erau însă imperios necesare lucrări de consolidare la toate ocnele și, îndeosebi, la acea
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
căprițele" 324.000 ale cursei Rădăuți-Botoșani, ori harnicele și modestele mașini din seria 140.200, capabile să ia munții în piept și să treacă fluierând Carpații! Locomotiva stephensoniană avea totul la vedere, așa că-i înțelegeai truda și efortul doar văzând opintirea pistonului în capul de cruce, ascultând geamătul bielelor cuplare, scrâșnetul bandajelor și strănutul spasmodic al aburului slobozit din cilindri. Suratele lor de astăzi, fie diesel, fie electrice, sunt niște impersonale cutii lustruite pe roți. Totu-i ascuns, nimic la față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
coborât într-o depresiune, care nu se vedea de la poale, acoperită de o mică pădure. La o margine, o turmă de oi, care se pregătea să coboare. Ciobanii ne-au lăsat în pace. Încă o sută de metri, încă o opintire și am intrat în pădurea cea mare. Eram pe vârful dealului. în acel moment, parcă Dumnezeu îmi ascultase ruga. Soarele a dispărut brusc la orizont și umbrele serii s-au întins peste tot pământul. Cu o repeziciune fantastică înainta noaptea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cunoscut, n-am observat mai bine îmbinarea perfectă dintre figura lui masivă de mocan din Poiana Sibiului cu aceea a luptătorului și a legionarului. De douăzeci de ani a stat mereu în fața furtunii și nu l a putut dezrădăcina nici o opintire de vânt Prigoana cu pierderea Căpitanului și apoi cu viața ei de lagăr și perspectiva ei de iad, parcă i-a aplecat întrucâtva umerii săi lați și-i da aparență de mai multă gravitate și spirit meditativ, Nu i-a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]