14 matches
-
a reușit să fie făcute acolo, legislația europeană care a putut fi implementată cum se cuvine. Există semne, cale de schimbare în Ministerul Administrației și Internelor, există o bunăvoință a unei transformări autentice și la Ministerul Mediului, la doamna Barbu. Opintit sau nu, va funcționa și Consiliul Concurenței, sper, la un moment dat, cu destulă onestitate. În condițiile astea, respir mult mai liniștit și sunt mult mai calm. Dacă ar fi fost și alte ministere pe lista condițiilor ce trebuiau îndeplinite
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
tărâmurile de baștină, țara, neamul, părinții, frații, consătenii, tot ce ține, cum spunea Aron Cotruș, de „străvechiul suflet al Ardealului”. Ceea ce îi individualizează cântecele e graiul deosebit de pietros, de colțuros, îmbiat cu măsură de regionalisme, dar mai ales versul sacadat, opintit, hurducat, adesea aritmic, de o duritate țărănească aparte. SCRIERI: Cartea moțului, Mediaș, 1937; Cântece cu călușul în gură, București, 1942; Viața lângă cer, Zlatna, 1943; Bună dimineața, Țară!, Cluj, 1945; Cântecul moților, pref. I. D. Bălan, București, 1981; Iara, Cluj-Napoca, 1989
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286406_a_287735]
-
al misiunii ce și-o Încredințează, mesajul generos-umanitarist fixat poemului său: Să vă scutur din somnul vostru oameni Îngrășați de tenebre Să vă arunc În sîngele cărnii tăciunii sfîrÎitori ai stelelor Să vă Învăț să prindeți În lațul privirii bivolii opintiți ai nopții Să Înțelegeți dansul visului pe o frînghie de viscol Să vă treziți din lene pentru foamea și setea fecundă Să recunoașteți misterul care juca o horă fantastică peste pleoapele voastre Închise. E aici o „pedagogie lirică” tipic avangardistă
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
îți deschizi pleoapele, ele curg atât de firesc, atât de simplu, atât de îmbelșugat, încât ochii revarsă lacrimi.” Prin suspine se naște în noi o rugăciune izbăvitoare; germenii îndreptării au prins rădăcini în tainițele inimii noastre. Mai ager sau mai opintit, ceva se schimbă în fondul ființei omului. Harul lui Dumnezeu împlinește neputințele ascezei. Când simți apropierea lui Dumnezeu, te simți „în fața unui leu care doarme înaintea ta”. N-ai vrea să-l trezești pentru că frica te-a pătruns până în măduva
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
românești fiind ăla care e...). Dar doctorița nu se-ndrăgostește de el : ea nu vrea decât să se distreze și să-l folosească, punându-și în aplicare planul (comunist-fascist) de a-l utiliza la însămânțare... La sfârșit, doctorița borțoasă urcă opintit scările blocului în care stă (liftul nu merge), se descalță de pantofii cu toc pe care-i purta (să nu știe ea că balerinii cu talpă plată fac gravida relaxată ?) și, tocmai pe când se pregătește să se relaxeze cu televizorul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
al misiunii ce și-o încredințează, mesajul generos-umanitarist fixat poemului său: Să vă scutur din somnul vostru oameni îngrășați de tenebre Să vă arunc în sângele cărnii tăciunii sfârâitori ai stelelor Să vă învăț să prindeți în lațul privirii bivolii opintiți ai nopții Să înțelegeți dansul visului pe o frânghie de viscol Să vă treziți din lene pentru foamea și setea fecundă Să recunoașteți misterul care juca o horă fantastică peste pleoapele voastre închise. E aici o „pedagogie lirică” tipic avangardistă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nici vreo regulă, nici absența totală a regulilor. Ei ajung să se cunoască doi câte doi, fără ca al treilea să aibă habar de amiciția existentă între ceilalți. Ocazie pentru noi "surprize", pe cât de forțate, pe atât de stridente, în derularea opintită a romanului. Ana îl iubește la nebunie pe Zare Popescu, dar ajunge în brațele lui Gelu Popescu, fără să știe că e fratele de cruce al lui Zare. Și Radu A. Grințu e foarte mirat să afle că aceștia doi
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
n-am reușit nicicum să-l conving să scrie amintiri... Cine ar pune la un loc, într-o antologie, fragmentele referitoare la sine sau la viața proprie din diversele cărți ar binemerita de la literatura română. O spun pe fondul lecturii opintite, de o săptămână încoace, a acelui mare și (mult prea) ingenios scriitor. Sub pseudonimul inventat, la etatea de doi ani, de personajul titular, ilustrată cu desene ale aceluiași, produse în aceeași perioadă incipientă a existenței lui, prefațată de „mama”, adică
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3647_a_4972]
-
revelionul. Si atat! Cum vreți să nu fie astăzi cocalarii - ei sunt urmașii celor care sărbătoreau cu trei mici și două beri (după cozile de rigoare)?! De revelion îl așteptăm pe nea Marin că pe dumnezeu! Nu ne interesa discursul opintit (dar scris de altii!) al "tovarășului"! Până în "77 când apărea de Revelion nea Tomiță era sărbătoare. Aveam actori, nu bendeaci, sau toci ori palazi! Ni l-a luat dumnezeu (nu-i scriu numele cu majuscula - știe el mai bine de ce
Crăciunul în comunism: Moș Gerilă, miros de portocale și banane. "Jucăriile erau grozave pentru că nu aveam termen de comparație" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/53687_a_55012]
-
rog!” Și, scoțând feșele din rană, ciungul Îi desfășură În fața ochilor un sul, plin de tot felul de hieroglife. „Foarte interesant”, conchise Noimann, care Încerca să-și mascheze tulburarea.... „Uitați-vă ce o să facem acum”, spuse interlocutorul. „Dumneavoastră o să vă opintiți, iar eu am să invoc descântecul faraonic...” Noimann se opinti, icnind. Ceva din lăuntrul lui luneca afară. „Așa”, spuse interlocutorul său, apoi citi cu o voce neașteptat de groasă câteva versete: „O, Stăpân al zeilor ce peste cele două orizonturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai ocup și de săculeții ăștia cu oase?! Dar dacă e indicație de sus, sus de tot...“ Insul acela nu-l mai ascultă. Mai agită de câteva ori ciulinii, cu fața întoarsă spre ușa dublă, masivă, care se deschidea încetișor, opintit. Și dispăru, undeva prin perete, pe lângă dulapul cu regulamente și colecția incompletă a revistei Pentru patrie. Părintele Macovei se strecură anevoie printre ușile capitonate, încovoiat, umilincios. Poala anteriului se agățase de o țintă și preotul o smunci ferit. Se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
această întruchipare a mea de femeie-asin, catâr sau chiar cal care a străbătut istoria României din 1953 până în 2007, când la pas, când la trap. Nu îndrăznesc să mă compar cu Fefeleaga & Bator, sisifii lui Agârbiceanu, fiindcă târâșul, împinsul sau opintitul cu ceva (între 2 și 250 de kilograme) s-au săvârșit, în ceea ce mă privește, fără prea mari suferințe și eroism. Deși uneori era de-a dreptul jalnic ce și cum căram, nu m-am simțit umilită decât rareori, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
momentul când Dascălu a deschis ușa... Făcu un gest de oboseală. ― Înțeleg, spuse Azimioară cu o privire ciudată. Cristescu îl examină mai atent. ― Ce s-a întîmplat? De ce te uiți așa la mine? Locotenentul îi ocoli ochii. Rosti greu, parcă opintit: ― Dom Matei... ― Ce-i cu el? ― A suferit un accident azi-dimineață. Maiorul se ridică livid. ― Accident?! ― Ieșind de la spital a intrat în primul bar. N-a băut mult... Pe Bălcescu, a traversat aiurea și a dat un troleibuz peste el
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
răspunzi cum am stabilit. Asta numai în cazul că nu au consemn să tragă fără somație... Am înțeles, domn’ locotenent. Atunci porniți și noroc, băieți! Noi vă asigurăm retragerea în caz de nevoie... Au pornit... În liniștea nopții doar pufăitul opintit al vreunei locomotive sau zgomot de tampoane și frâne punctau firea. Opririle erau scurte și dese. La ultima oprire, sergentul Cicoare a hotărât că este momentul să acționeze. Zgomotul pașilor patrulei se auzea undeva în stânga lor, puțin mai în urmă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]