27 matches
-
care nu prea înțelegeau de ce trebuie ei să aibă un împărat care nici nu știe mexicana, soția acestuia înnebunește, o nepoată ajunsă și ea regină arde de vie într-un incendiu izbucnit într-o biserică, moștenitorul tronului, cam bețiv și opioman, se sinucide împreună cu o amantă cam șturlubatecă, lăsând în urmă o poveste de iubire zguduitoare însă falsă de la un cap la altul, fermecătoarea sa soție se cam încurcă cu niște amoruri printre unguri și moare asasinată de un dement care
GLORIOASA DOMNIE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1487928328.html [Corola-blog/BlogPost/367070_a_368399]
-
ambiția lui Max. Pe lângă acestea - sincron cu dorința lui Leone de a captura spiritul Americii - includerea referințelor istorice rezonează, în universul ficțional al filmului, că o astfel de istorie a Americii poate fi "într-adevăr" viziunea solipsistă a unui gangster opioman din anii 1930; astfel se poate subînțelege că istoria contemporană a Americii este, în cele din urmă, "la fel" cu viziunea indusă de opiu a unui gangster din anii '30. Muzica filmului a fost compusă de vechiul colaborator al lui
A fost odată în America () [Corola-website/Science/307594_a_308923]
-
stat În capul oaselor vreme de douăzeci și patru de ore, s-a lăsat pe spate moartă, ca lovită de apoplexie. Mai Înainte se plânsese de dureri severe În membre și i-a cerut fiului ei să o maseze continuu. Cură pentru opiomani, consumatori de infuzie de măciulii de mac și alteletc " Cură pentru opiomani, consumatori de infuzie de măciulii de mac și altele" Acelora care doresc să se abțină de la obiceiul de a consuma opiu sau de a bea infuzii reci de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pe spate moartă, ca lovită de apoplexie. Mai Înainte se plânsese de dureri severe În membre și i-a cerut fiului ei să o maseze continuu. Cură pentru opiomani, consumatori de infuzie de măciulii de mac și alteletc " Cură pentru opiomani, consumatori de infuzie de măciulii de mac și altele" Acelora care doresc să se abțină de la obiceiul de a consuma opiu sau de a bea infuzii reci de măciulii de mac284 le e recomandat să ia o gutuie mare și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Leonid Dimov mai poate să ofere criticului doar șansa analizei. Ne mai rămâne să ne îndreptăm privirea nu atât asupra poetului, cât - în mai mare măsură decât până acum - asupra poeziilor sale. VALERIU CRISTEA Lucidă și fantasmagorică, operă de meșteșugar opioman, bâlci al deșertăciunilor și voluptăților, inepuizabilă lexical și monotonă stilistic, domestică și exotică, stăpânită de un duh balcanic, antonpannesc, în pofida geografiei ei fără frontiere, poezia lui Leonid Dimov este una din cele mai vii expresii ale barocului din întreaga noastră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
pe Iuda Într-un fel de erou-patriot neînțeles de ceilalți apostoli și nici de tradiția creștină ulterioară. Pe filieră germană, această reconfigurare a „trădătorului” a ajuns și În Anglia, unde, În 1857, Thomas de Quincey, autorul celebrelor Confesiuni ale unui opioman, publică un eseu strălucit, Judas Iscariot. Pentru De Quincey, Iuda nu poate fi În nici un caz socotit un trădător, dat fiind că el moare prin sinucidere, doborât de remușcări. Dar nu aici rezidă partea de inedit a intepretării sale. Iuda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
până la tinerii furioși de azi, ca Alexandru Vakulovski sau Dragoș Bucurenci (cu romane ca Pizdeț sau RealK). Cuprinsul ar putea însă induce în eroare. Căci, pe parcurs, omogenitatea criteriilor variază. Nu toți cei cărora le sunt dedicate capitole au fost opiomani (sau, cu un inspirat eufemism, opiofili). E situația câtorva prozatori interbelici ale căror personaje se droghează: Max Blecher, Sorana Gurian, Henriette Yvonne Stahl, Ioana Postelnicu, Camil Petrescu. Ultimul, de exemplu, e atras în pleiadă aproape accidental, în temeiul unor banale
Iluziile literaturii române by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6134_a_7459]
-
blond-brun-șatene ale Evei se dovedeau capabile să-ți deschidă neștiute porți spre Absolut? Drogurile erau, așadar, o realitate pur teoretică, așa cum era zborul pe lună sau viziunea despre mărirea și decăderea civilizațiilor. Citisem, desigur, cartea lui De Quincey, Confesiunile unui opioman englez, inexplicabil tradusă în românește prin 1969, dar mi se păruse cu totul convențională și întru nimic superioară prozei medii de secol nouăsprezece. Îmi amintesc chiar de felul în care se droga Sherlock Holmes, de soluția de cocaină injectabilă, cu
V-ați drogat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7260_a_8585]
-
nu mai vorbim de scriitori, se va revolta pe bună dreptate împotriva unei asemenea viziuni, atrăgîndu-ne atenția că între Sherlock Holmes, de pildă, și numărul 9 e o mare diferență. Primul e medic, cîntă la vioară și are înclinații de opioman, chiar dacă nu voi avea niciodată prilejul de a-mi confirma aceste informații din experiență personală, în vreme ce 9 e pur și simplu o abstracțiune. A, ce-i drept, cînd îl întîlnesc în nuvela lui Calvino, înclin să-l compar mai curînd
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
m-am decis încă. Azi-dimineață, înainte de a veni tu, am transcris câteva însemnări care se leagă de viitorul roman. E vorba de tehnicile pe care le voi folosi, cea a punerii în paranteză a textului auctorial, inspirată de Memoriile unui opioman englez, a lui De Quincey și cea a adresării directe și familiare (de fapt, o familiaritate falsă) către cititor, folosită de Thomas Mann în Mario și Vrăjitorul. Ceva de genul: V-am spus eu!, Vă atrag atenția!. Eu o să spun
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
se plimba ziua cu un Chevrolet roșu, iar noaptea, (adaug eu, când nu scria) privea cerul cu luneta, Octav Șuluțiu își cumpăra galoși și citea Elemente de estetică de Croce, Bacovia fuma cu sete și bea pe tăcute, Ion Barbu, opioman, avea 5-6 studenți la cursurile lui de matematici superioare, Camil Petrescu se gândea să se apuce de chimie. Altă dată, presupune câte săptămâni sau luni ar fi putut locui în hoteluri luxoase, cu banii primiți ca premiu în 1930, Mateiu
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
de la apariția instituției scriitorului - un profesionist al scrisului, autorul nu e nici, ca atâția alții, un simplu veleitar. E mult dichis cultural în sinceritatea lui Florescu. Dacă, de pildă, titlul se vrea o pastișă inteligentă după De Quincey (Confesiunile unui opioman), începutul face cu ochiul în direcția lui Laurence Sterne (Viața și opiniunile lui Tristram Shandy, Gentleman): "Dimineața zilei de 8 mai era mohorâtă. Nori negri pluteau asupra Bucureștilor. Vâlvătaia războiului total cuprinsese aproape întreaga Capitală. Pe la ora prânzului, o puternică
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
sunt chiar eu acum cea care-ți vorbesc din rărunchi/ cea vie adevărată pricepi nătărăule/ nu voi renunța niciodată la vedenii colaje nici la delirium tremens/ de la care am căpătat tărie până la os/ nu voi renunța la fibrele lunatice stihii opiomanii lactee/ la vaporii mistici apocalipsele hrănitoare/ nici la autostopul meu de merlină cu efect de seră blasfematoare/ nici la vagabondajul himeric/ la iluminările oranj bulimia hocus-pocus/ frenezia de videoclip cu heroină". Vârful volumului, totuși, abia urmează; și e de găsit
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
Se numără cuvintele și se ajunge la concluzia că �rêve" și �imagination" revin obsesiv la Baudelaire... Anul acesta, Editura Univers a publicat o nouă traducere a Paradisurilor artificiale, ediție care include alte două texte, Despre vin și hașiș și Un opioman. în loc de orice alt comentariu la o carte mult comentată, un pasaj, ales aproape la întîmplare, în traducerea Gabrielei și a lui Constantin Abăluță în care Baudelaire face elogiul opiului și al hașișului, ca mijloace de a provoca visul: De altfel
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
din Manchester. Fire neliniștită, el avea să plece și în timpul unui examen de la Oxford, mai târziu, ca de peste tot. Întraga sa viață încercase să nu se atașeze de nimic. Până și căsătoria îi fusese o grea povară. În Confesiunile unui opioman englez, autorul amintește, ( ca de un simbol al hătărârii nestrămutate de a fugi), de vizitată la catedrala Sf. Paul din Londra. Descriind monumentul într-o notă la subsolul paginii, nu pomenește nimic de bazilica san Pietro de la Roma, opera lui
Galeria șoaptelor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13713_a_15038]
-
și am închis ușa pentru totdeauna." Poate că greșesc; dar mie, această forță a obiectelor ca și a fizionomiilor de a ni se impune și de a stărui în noi îmi aduce aminte de Proust. (Thomas De Quincey, Confesiunile unui opioman englez, traducere de Corneliu Rudescu, prefață de Virgil Nemoianu).
Galeria șoaptelor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13713_a_15038]
-
exacerbată de consumul abuziv de stupefiante și alcool. El își urmează sinistra aventură de-a lungul a două avataruri îndepărtate, din secole diferite. Pentru el, idealul e, desigur, inaccesibil. Îl întrevede, totuși, într-o apariție fugară ca un vis de opioman. Farmecul se rupe brusc: replonjat în abisul trecutului, nefericitul asistă la geneza îndepărtată a evenimentelor pe care tocmai le trăiește. Acolo îl înconjoară aceleași personaje, dar grotești și tragice, și constată că acest mediu sordid e chiar al lui. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să spun, apoi căutam cea mai bună formă, tonul cel mai convenabil [...]. Unii [...] au crezut că personajul din «Bufnița oarbă» sunt eu. E adevărat, bineînțeles, eu sunt autorul, dar detașat de narator. Fiecare frază e intențională... nimic din delirul unui opioman. Când descriam scena asta înfricoșătoare, râdeam cu lacrimi. Și totuși asta e opera mea cea mai clară. Nimic nu-i extraordinar în ea. Dar se vede? J’ai sourtout fait des transpositions. Să luăm cazul numărului 24, care e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
numai o dansatoare dintr-o pagodă indiană putea avea mișcările Ei armonioase. Atitudinea melancolică și bucuria Sa sfâșietoare arătau că nu era o creatură obișnuită, de altfel, frumusețea Ei nu era naturală: Se înfățișa ca o priveliște din visul unui opioman... Ea făcea să urce în mine ardoarea dragostei pe care o împrăștie mandragora. Cu silueta Ei zveltă, cu liniile suave alunecând de-a lungul umerilor, brațelor, sânilor, pieptului, coapselor, pulpelor, părea abia smulsă din îmbrățișarea perechii Sale: ca mandragora-femelă separată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
între patru ochi că draga lui de Camelia mai fusese căsătorită de două ori: întâi cu un politician cam babalâc, dar plin de virtuți pecuniare, care dăduse ortul popii în noaptea nunții, apoi cu odrasla unui bancher cunoscut, mare dandy, opioman și heterosexual, cu care o dusese tot numai în scandaluri, până când individul decisese, într-o bună zi, să-și schimbe sexul și să divorțeze în grabă și irevocabil, pentru a se recăsători, în Olanda, cu un foarte frumos și viril
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
știri despre concursuri de pescuit și de carting. Mai era și o știucă Împăiată, cu gura căscată. Pentru că avea prea puțin kerosen, lampa trosnea. Lumina avea culoarea untului, iar ghirlandele de fum Îngroșau aerul. Era o lumină de bârlog de opiomani și se potrivea, căci Rex deja scosese din buzunar o țigară cu hașiș și o aprinse cu un chibrit. Rex stătea pe un pat, Jerome pe celălalt. Nonșalantă, Obiectul se așeză lângă Rex. Eu stăteam În mijlocul camerei, cocoșată. Îl simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o asociază cu Paradisul : „îmi imaginez că astfel trebuie să acționeze sufletele în lumea înmi- resmată unde vom merge după moarte” (Théophile Gautier, Le Club des Hachichins, 1846). Thomas De Quincey vorbea și el în 1821 despre „pasivitatea” specifică turcilor opiomani, despre „starea [lor] apatică de interiorizare” (122, p. 210). încercând să definească sfera semantică a cuvântului chef în Țările Române în epoca fanariotă, Lazăr Șăineanu vorbește de „îmbătarea cu fumul parfumat al narghilelei” : un fel de far’niente particular orientalului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
1769, cu jumătate de veac înaintea lui De Quincey, căpitanul James Cook explicase termenul malaiezian amuck în jurnalul călătoriei sale în Asia de Sud-Est. Vezi și nuvela lui Stefan Zweig Der Amokläufer, scrisă în 1922. Și Henri Michaux amintește de amok-ul malaiezianului opioman (Un barbare en Asie, 1933) (249). În limba română termenul a intrat ca un neologism din limba franceză. Un alt argument în sprijinul ipotezei formulate, și anume că în spațiul românesc „a bea afion” este un nărav turcesc, ar fi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe Iuda într-un fel de erou-patriot neînțeles de ceilalți apostoli și nici de tradiția creștină ulterioară. Pe filieră germană, această reconfigurare a „trădătorului” a ajuns și în Anglia, unde, în 1857, Thomas de Quincey, autorul celebrelor Confesiuni ale unui opioman, publică un eseu strălucit, Judas Iscariot. Pentru De Quincey, Iuda nu poate fi în nici un caz socotit un trădător, dat fiind că el moare prin sinucidere, doborât de remușcări. Dar nu aici rezidă partea de inedit a interpretării sale. Iuda
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Erotismul este, la Pratt, înscris în țesătura intelectuală gnostică. Africa în care se avântă Koinski este și hârtia de turnesol ce expune dilemele identitare - în decorul deșertului, tul burările de conștiință capătă vitalitatea paroxistică a coș marului ce bântuie spiritele opiomanilor. Perspectiva prăbușirii arhitecturii imperiale italiene din Africa conferă siluetelor de ofițeri schițate de Pratt un simț particular al patologicului. Oscilând între eroism și dezertare, pregătiți să-și asume un viitor din care fascismul și gloria sa înșelătoare nu mai fac
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]