13 matches
-
înainte despre așa ceva: o experiență interesantă și inedită, posibilitatea de a reflecta în liniște asupra vieții de pînă atunci și asupra viitorului, singurătatea necesară pentru clarificarea minții etc. Însă încă de la intrare are loc o cădere psihică și morală. Arhitectura opresantă, încăperile standardizate reprezentînd antiteza confortului, gratiile de la geamuri, diferența enormă între clădirea cadrelor și cea a deținuților, gardul înalt, întărit cu sîrmă ghimpată și păzit de polițiști înarmați, răceala cadrelor, ținuta degradantă a celorlalți arestați, hainele lor uzate, rupte, murdare
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
oricît de sumară cu Restriști-le debutului indică Întreaga distanță - enormă - parcursă Într-un foarte scurt interval de tînărul poet. Ceea ce frapează, la nivelul universului imaginar, este Întîi de toate o importantă amplificare și transformare a reperelor: decorului posomorît și opresant al orașului provincial, modelat conform convențiilor simboliste cu urme, chiar, de idilism tradiționalist În configurarea orizontului „evaziunii”, i se substituie acum viziunea caleidoscopică a metropolei moderne, spectacolul Înnoit și mereu surprinzător al „fazei activiste industriale” promovate de Contimporanul, peisajul natural
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
reluîndu-l pe cel al unui text Încheiat cu semnificativa Întrebare: „Toate acestea să fi fost oare numai un act de prezență?”) sugerează precaritatea universului imaginat sau cel puțin dubiul cu privire la durabilitatea acestei lumi himerice, construite În mijlocul ostilității generalizate, a realităților opresante. Finalurile mai tuturor poemelor sînt specifice: „miracolul” nu e persistent, iar eficiența lui la nivelul colectivității umane nu promite să fie prea ridicată. „Și va fi tot atît de trist. Și va fi tot atît de vesel” - sfîrșește Pe cine
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
totuși o schiță semnificativă a ceea ce urma să se definitiveze ca vectori ai viziunii sale În Întreaga creație următoare. Rezolvată, pentru moment, În interiorul convenției simboliste de coloratură bacoviană, „schema” structurantă viza organizarea universului imaginar ca spațiu Închis, stagnant și inert, opresant pentru ființă, generator, ca atare, al unei permanente tensiuni, exprimate fără vehemențe conflictuale, dar lizibilă În lamentația elegiacă a subiectului liric urmărit de imaginea „orașului Întunecat”, cu străzi, piețe și cheiuri pustii, cu parcuri În putrezire autumnală, cu „odăi stinse
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
în poemul En-Ghidu, risipite în primele volume și apoi „compact”, ca o adevărată, frontală abordare a metafizicului, în volumele 11 Elegii și Laus Ptolemaei, Nichita își atinge apogeul creației, cred eu, trecând de și învingând ceea ce defineam eu ca „naturalismul opresant al artei contemporane” (și nu numai românești!Ă, având meritul rar și în lirica și arta occidentală de a „aborda conceptul, abstractul”, apropiindu-se, asemănându-se cu vârfurile artei universale. Nimeni, dintre criticii tineri sau mai puțin tineri, nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
oricât de sumară cu Restriști-le debutului indică întreaga distanță - enormă - parcursă într-un foarte scurt interval de tânărul poet. Ceea ce frapează, la nivelul universului imaginar, este întâi de toate o importantă amplificare și transformare a reperelor: decorului posomorât și opresant al orașului provincial, modelat conform convențiilor simboliste cu urme, chiar, de idilism tradiționalist în configurarea orizontului „evaziunii”, i se substituie acum viziunea caleidoscopică a metropolei moderne, spectacolul înnoit și mereu surprinzător al „fazei activiste industriale” promovate de Contimporanul, peisajul natural
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
-l pe cel al unui text încheiat cu semnificativa întrebare: „Toate acestea să fi fost oare numai un act de prezență?”) sugerează precaritatea universului imaginat sau cel puțin dubiul cu privire la durabilitatea acestei lumi himerice, construite în mijlocul ostilității generalizate, a realităților opresante. Finalurile mai tuturor poemelor sunt specifice: „miracolul” nu e persistent, iar eficiența lui la nivelul colectivității umane nu promite să fie prea ridicată. „Și va fi tot atât de trist. Și va fi tot atât de vesel” - sfârșește Pe cine căutați?; ultimele rânduri din
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
totuși o schiță semnificativă a ceea ce urma să se definitiveze ca vectori ai viziunii sale în întreaga creație următoare. Rezolvată, pentru moment, în interiorul convenției simboliste de coloratură bacoviană, „schema” structurantă viza organizarea universului imaginar ca spațiu închis, stagnant și inert, opresant pentru ființă, generator, ca atare, al unei permanente tensiuni, exprimate fără vehemențe conflictuale, dar lizibilă în lamentația elegiacă a subiectului liric urmărit de imaginea „orașului întunecat”, cu străzi, piețe și cheiuri pustii, cu parcuri în putrezire autumnală, cu „odăi stinse
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de autoritate cu tatăl, ale cărui obiecte, adunate cu atîta grijă, sunt acum tratate într-o modalitate ludică, ca și cum ele ar urma să fie preschimbate în jucării. Jucăriile tatălui... ceea ce probabil că a fost, la un moment dat, o îngrămădeală opresantă de obiecte devine acum un partener de joacă. Fără deriziune, fără transgresiune violentă. Detașat, dezamorsînd prezența invadatoare a colecției, fiul nu o risipește, nici nu o expune, ci se smulge din strînsoarea ei... cu un soi de afecțiune! Discret. Cu
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
lucru pe care românul nu-l mai văzuse până atunci, printre atâtea altele dând europeanului senzația tonică, apăsătoare în același timp a întinderii americane, ceva nemărginit strict controlat de o știință sigură făcând ca totul să fie, paradoxal, și mai opresant, prin contrast, prin constrângeri teoretice. 26 oct. 1978. Paralelă între experiența americană a unui scriitor și experiența lui europeană bazate numai pe ce se vede cu ochiul liber, nu neapărat și pe idei, unde Europa are o întâietate, cred. Revoluții
Note americane (II) - variante - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14307_a_15632]
-
2000. Sub pseudonimul Marek Van der Jagt, a semnat Povestea chelirii mele și, cum nimeni nu știa că e opera lui, cartea a primit un nou premiu pentru debut. Penultimul său roman, Lăudată fie umanitatea, este tot din categoria farselor opresante, prin care Arnon Grunberg își exprimă exasperarea în fața ideilor primite de-a gata și a miturilor false ale societății contemporane. Cel mai nou roman al tînărului autor deja celebru și în America (acum trăiește la New York, de unde trimite săptămînal cronici
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13628_a_14953]
-
lui Reichmann seamănă cu un cap retezat din care se scurg, odată cu materiile organice, fragmente de gînduri incomplet formulate și resturi din senzațiile înregistrate de simțuri cu o clipă înainte, toate acestea revărsate în grabă și luînd contact cu amalgamul opresant de elemente ale realului exterior printr-o flamă electrostatică". Sebastian Reichman - Audiență captivă, antologie alcătuită de Constantin Abăluță, cu aprobarea autorului, traduceri de Constantin Abăluță și Dan Stanciu, cuvînt înainte de Gellu Naum, postfață de Constantin Abăluță, București, Ed. Eminescu, 1999
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
nu suportă incertitudinea, și pe care, din această pricină, este nevoit să o ascundă, Însă care Îl duce, Împăcat cu el, la pierzanie. Astfel, ca să reușească să vorbească fără jenă despre cărțile necitite, a decis să ne elibereze de imaginea opresantă a unui culturi fără ruptură, transmisă și impusă de către familie și de instituțiile școlare, imagine cu care toată viața Încercăm să concordăm. Căci adevărul destinat celorlalți contează mai puțin decât adevărul tău, accesibil numai celui care scapă de exigența constrângătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]