680 matches
-
după o tentativă neconvingătoare de „contralovitură”, Constantin și familia regală au fugit la Roma, prea puțin regretați. Junta a desemnat un regent, iar Papadopoulos a fost numit prim-ministru. Lovitura de stat organizată de colonei era un pronunciamento clasic. Mereu opresivi și la Început chiar brutali, Papadopoulos și colegii lui au concediat aproape o mie de funcționari civili, au exclus sau arestat politicieni de centru și de stânga și, timp de șapte ani sufocanți, au ținut Grecia sub control. Antimoderni până la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
economia, partidul trebuia să se reformeze mai Întâi pe sine. Nici această idee nu era nouă: epurările periodice din vremea lui Lenin și a succesorilor săi proclamau de obicei aceleași obiective. Dar timpurile se schimbaseră. Oricât ar fi fost de opresivă și retrogradă, Uniunea Sovietică nu mai era o tiranie totalitară criminală. În monumentalele cartiere de locuințe construite de Hrușciov, cele mai multe familii sovietice locuiau acum, cu chirii mici, În propriile lor apartamente. Deși urâte și ineficiente, acestea le asigurau oamenilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
populară din acel an - și unica revoltă populară Încununată de succes din istoria Germaniei 24. Deși s-a desfășurat simultan, cu totul alta a fost căderea comunismului În Cehoslovacia Învecinată. În ambele țări partidele comuniste aveau o conducere rigidă și opresivă, iar ascensiunea lui Gorbaciov era la fel de neplăcută pentru regimul de la Praga pe cât era În Pankow. Dar asemănările se opresc aici. În Cehoslovacia, ca și În Ungaria, regimul comunist trona peste amintirea tăcută a unui trecut furat. Dar, În vreme ce Kádár și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Tony Judt dintr-o perspectivă mult mai rezonabilă. Punctul de maximă „originalitate” al comunismului românesc este atins În ceea ce autorul numește „stalinismul național” (fiind, din acest punct de vedere, În deplin acord cu Vladimir Tismăneanu). Spre deosebire de titoism (o formulă „opresivă, nu represivă”, scrie Tony Judt), de gulaș-comunismul maghiar sau de cel emancipat, din Cehoslovacia, românii au Împărtășit soarta albanezilor, aceea a unei „societăți Închise, oprimată, condusă tiranic de un autocrat din partidul local, paranoic și atotputernic”. „Calea independentă” a României
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mirisskustnici o manifestă față de picutra impresionistă. Mișcarea similară în Polonia este marcată și de situația politică a Poloniei, care între 1795 și 1919, nu mai există oficial ca stat, fiind împărțită între Prusia, Austria și Rusia. Polonezii resimt ca extrem de opresivă ocupația rusă și prusacă, datorită politicii de asimilare și deznaționalizare duse de aceastea. Regimul austriac s-a dovedit mai permisiv, astfel că la Cracovia secesionimul vienez și pictura decadento-simbolistă își găsesc mai ușor un spațiu de rezonanță. Altfel, pictorii polonezi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]