59 matches
-
acru și acut, pe când regizorul Robert Benton vede lumea într-un fel mai afabil și îngăduitor. Roth aruncă săgeți în toate părțile, iar în film supraviețuiește doar una: cea care țintește corectitudinea politică, în general un concept relativ plictisitor și oprimant pentru scriitori. În plus, mediul academic e cel ce exacerbează până la absurd corectitudinea politică. Filmul e neînchegat fără a fi un eșec. Dar dacă-l vedeți după lungmetrajul Viața în Londra, s-ar putea să vi se pară un eșec
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
clarvăzător, al camerei și perspectiva protagonistei. Mișcările torpide ale camerei se justifică și prin atenția pe care Campion o dă detaliilor decorurilor: orașul New York respiră pericol și urâțenie (da, există estetica urâtului și în cinematografie), gunoaiele sunt omniprezente, iar asfaltul oprimant. Nimic mai firesc ca detectivul - cu numele - să se revendice din durii cinici á la Doyle (Gene Hackman) sau Harry Callahan (Clint Eastwood), deși se adaugă o doză de trivialitate suburbană. Secvențele de acțiune lipsesc din acest film, dar elementele
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
maghiară dinspre Budapesta spre Szeged nu circulă aproape nimeni, înțelegi realitatea cruntă a sintagmei care ne-a otrăvit viața - "cortina de fier". România e un pustiu neprietenos, parcă ciumat, spre care lumea se îndreaptă doar de nevoie. Loviți de sentimentul oprimant al abandonului, am avut în mai multe rânduri senzația că ne rătăcisem. Nu, nu ne rătăcisem. Doar că devenisem un capitol nescris din "Deșertul tătarilor" al lui Buzzati. Pustiul s-a accentuat imediat ce-am cotit spre Arad. Orașul copilăriei
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
Milea amplifică ludicul și fantezia din "Habarnam" al lui Dabija. "Elisabeta bam" este o operă muzical-teatrală, compusă și ordonată de Irinel Anghel, un spectacol construit pe comic și absurd, pe ritmuri ce declanșează o nebunie fantastică, contaminantă, în care realitatea oprimantă este izgonită peste mări și țări. Performanța actorilor este dirijată, este revelată de ritmurile vocilor, instrumentelor, din coexistența lor cu cea a muzicienilor. Momentele de forță, de fragilitate sau de vis, de zbor din "Danaidele" lui Silviu Purcărete sînt declanșate
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
și simt nevoia s-o reduc la o suprafață verticală netedă, la o placă de sticlă opacă, la o diafragmă care să delimiteze spațiul, fără a se impune vederii. Dar chiar simplificată, clădirea continuă să mă apese într-o manieră oprimantă: decid s-o suprim complet; în locul ei, un cer lăptos se înalță deasupra pământului gol. În același fel elimin alte cinci ministere, trei bănci și câțiva zgârie-nori ai unor mari societăți. Lumea e așa de complicată, încurcată și supraîncărcată, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
adevăr, șestoviana luptă contra „evidențelor” stabilite de o gândire logică, pragmatică, și de o etică pe măsură devine și a lui B. Fondane, angajat de-acum într-o confruntare permanentă cu o lume excesiv aservită exigențelor Istoriei, constrângătoare și nivelatoare, oprimante și chiar anihilante pentru conștiința și sensibilitatea individului care-și pune marile probleme ale existenței sale într-un regim al interogației neliniștite și sub semnul propriei libertăți interioare. „Duminicile Istoriei” ca puncte de apogeu ale sumisiunii subiectului de către masa dominată
Cu Benjamin Fondane dincolo de Istorie by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/5570_a_6895]
-
gânduri, atitudini, senzații și sentimente jignite, împinse în zona de umbră sub influența aspirațiilor narcisice ale Celuilalt. Dorință și Lege se concentrează asupra tribulațiilor Eului, ce pornește de la un stadiu marcat de ignorarea propriei persoane și supunerea față de o cultură oprimantă, asimilată din fragedă copilărie și ajunge la o revoltă care îi dă forța să-și afirme personalitatea profundă și, inevitabil, să se distanțeze de părinți și mentori cărora le conferise un statut providențial și cu care trăise în simbioză. Pe parcursul
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
a învingătorilor în cel de al Doilea Război Mondial, care au trasat actualele fruntarii ale Europei, împărțind-o în așa zise zone de influență. A urmat după cum se știe o jumatate de secol în care am purtat pecetea unei politici oprimante de desnaționalizare, în care s-a urmărit decimarea tuturor valorilor naționale. Nici evenimentele din Decembrie 1989 nu ne-au adus pacea socială și climatul de toleranță și respect față de ființă umană pe care le-am așteptat atâta amar de vreme
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
un “dialog” între audiență și scenă. In timp ce unii oameni fac teatru, spune Boal, noi toți suntem teatru. Vizând formarea, animația și prevenirea privind unele teme sensibile, ea permite conștientizarea mecanismelor de opresiune. Publicul care asistă la un scenariu oprimant este invitat să reacționeze , să propună soluții și să le aplice pe scenă. Piesa se reia, se joacă din nou, ținându-se cont de propunerile publicului. Temele tratate în spectacolele de teatru opresaților sunt dintre cele mai diverse: rasism, SIDA
ASOCIAŢIA FRANCOFILÃ LUGOJ SE PUNE LA MINTEA PREŞCOLARILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361510_a_362839]
-
de diferită și apetitul pentru preschimbare al noii societății românești atât de acut, încât, revenirea însemna practic o nouă emigrație. Emigrant de data asta, în propria mea țară. Odată cu regimul comunist românii au aruncat peste bord nu numai un regim oprimant dar și orice alte opreliști, proclamând libertăți atât de vaste și neîngrădite, încât orice repere fuseseră abolite, orice valori, orice jalonări. Cultură a fost trădata în modul cel mai flagrant și ariile gândirii și creației au fost și ele "privatizate
INTERVIU CU MAESTRUL PETRU BOTEZATU, PICTOR DE BISERICI, ICOANE ŞI PICTURĂ SECULARĂ de MARA CIRCIU în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356540_a_357869]
-
vis nu o pot avea unii... ca profesor universitar ! Acum este democrație ! Nu mai trebuie să studiezi, să faci cercetări științifice, să ai publicații originale în domeniu, ca în socialism, când erai obidit, erai obligat să faci așa ceva. Ce regim oprimant! Acum copiezi ce au studiat alții cu nesimțire ! Cu cât cursurile universitare sunt mai copiate după alți autori, cu atât ajungi mai sus în ierarhie. Unul studios și inteligent, nici ca asistent universitar nu este primit. Și dacă din greșeală
MEDITAŢIILE UNIVERSITARULUI PERVERS de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370887_a_372216]
-
mitocani se sfârșește de obicei cu victoria celor din urmă. În luptele dintre ei, jocul insultelor scînteiază savant printre zarzavaturi. Spunem că mitocanul n-are gust. Dar se bucură de libertate ca un copil care calcă în bălți. Canonul devine oprimant și inoperant. E scandalos, nu? Cum nu știu dacă există o genă a mitocăniei? Aștept comentariile voastre. În loc de post-scriptum : autorul de față nu este plătit să scrie despre acest subiect. Așa că scrie doar un eseu frivol, în vânt. Cu plecăciune
VĂ IMPLOR,TĂCEŢI MAI TARE! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353114_a_354443]
-
un “dialog” între audiență și scenă. In timp ce unii oameni fac teatru, spune Boal, noi toți suntem teatru. Vizând formarea, animația și prevenirea privind unele teme sensibile, ea permite conștientizarea mecanismelor de opresiune. Publicul care asistă la un scenariu oprimant este invitat să reacționeze , să propună soluții și să le aplice pe scenă. Piesa se reia, se joacă din nou, ținându-se cont de propunerile publicului. Temele tratate în spectacolele de teatru opresaților sunt dintre cele mai diverse: rasism, SIDA
TEATRU-FORUM SAU TEATRUL OPRESAŢILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358898_a_360227]
-
Bogdan Mirică a câștigat anul acesta, la Cannes, premiul criticilor de filme, FIPRESCI, pentru thrillerul „Dogs”, un film de debut „foarte sigur”, după cum îl descrie The Screen Daily, în care „tensiunea pare că se contopește, la nivel molecular, cu căldură oprimanta”. Un film în care ritmurile de țară sunt foarte lente, dar care „nu lâncezește niciun moment”.
Filmul românesc, în cronicile străine de acum 10 ani și în cele de astăzi () [Corola-blog/BlogPost/338689_a_340018]
-
un “dialog” între audiență și scenă. In timp ce unii oameni fac teatru, spune Boal, noi toți suntem teatru. Vizând formarea, animația și prevenirea privind unele teme sensibile, ea permite conștientizarea mecanismelor de opresiune. Publicul care asistă la un scenariu oprimant este invitat să reacționeze , să propună soluții și să le aplice pe scenă. Piesa se reia, se joacă din nou, ținându-se cont de propunerile publicului. Temele tratate în spectacolele de teatru opresaților sunt dintre cele mai diverse: rasism, SIDA
DESPRE TEATRUL SOCIAL INTERACTIV PENTRU ELEVI SI CADRE DIDACTICE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 129 din 09 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344276_a_345605]
-
de dincolo de lucruri și de oameni, un spațiu metafizic, în care ființa își regăsește izolarea sa fundamentală în fața ilimitatului lumii și se închide în propriile sale trăiri”, Cavoul este „retragerea eului liric într-un spațiu protector, din fața agresiunii lumii exterioare, oprimante și lipsite de noimă, dar și celelalte cuvinte: sicrie, funerar, cavou, mort, plumb ne trimit la o lume a închiderii, claustrării, a lipsei de orizont existențial și, în cele din urmă, la un spațiu infernal prin dimensiunile sale minimale, mortificante
BACOVIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381885_a_383214]
-
cauzelor acestei situații favorizează ideea moștenirii comuniste cu (ntreg cortegiul de fenomene petrecute (n perioada cunoscută. Efectul esențial care reclamă identificarea cauzei (cauzelor) drept șansă a prefigurării soluțiilor pentru reintrarea (ntr-o stare pe care să nu o mai resimțim ca oprimantă ține, (n opinia noastră, de neasumarea responsabilităților. Nu insistăm acum pe conexiuni, pe celelalte efecte corelate ce operaționalizează p(nă la amănunt conceptul de criză. Nimic mai plauzibil dec(t că altul ar fi fost drumul Rom(niei (n absența
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
A trece de la organizație către instituție și apoi către communitate este specific în diverse proporții școlilor, spitalelor, bisericilor, asociațiilor profesionale, partidelor politice ș.a. Dar cei care se raportează cu precădere la stat ca la instituția de maximă relevanță, considerând-o oprimantă, arată că pentru reducerea rolului statului este nevoie de revitalizarea și reconstrucția comunităților. Atingem astfel o altă problemă relevantă, cea a rela(iilor, re(elelor, interac(iunilor sociale. 2. Relații asociative / relații comunitare Am văzut că cei mai mulți consideră comunitatea mai
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
față de altă dată ș(, (n general, nu (n bine. Comunismul ș(-a pus puternic amprenta asupra satului. Populația este puternic (mbătr(nită exist(nd o perspectivă sumbră. Tinerii care nu s-au putut stabili (n orașe dar care resimt ca oprimantă viața (n mediul rural, după ce au trăit (n timpul școlii la oraș, caută să transfere ceva din mediul la care se raportează (n mediul (n care trăiesc. Ei au tendința de a refuza (ntr-o anumită măsură modelul cultural tradițional, chiar
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
17 iunie). În Cehia și Bulgaria, transformările au Început mai tîrziu (o explicație susținută de numeroși cercetători stabilind o conexiune directă Între nivelul de teroare impus de regimul comunist asupra populației și momentul prăbușirii acestuia, În ideea că regimurile mai oprimante cad mai greu, Însă, o dată declanșat procesul, dispariția lor e foarte rapidă, putîndu-se produce chiar cu violență, așa cum a fost cazul În România), conducînd la „Revoluția de catifea”, În primul caz, și la Înlocuirea lui Todor Jivkov cu un reformist
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
lipsa de libertate impusă de subiect sau de alții. Poate indica și faptul că nu are liniște interioară. Ochiul ce o spionează este ochiul să interior, respectiv conștiința. Când persoana este urmărită în vis, pericolul este iminent, și chiar mai oprimant. Visele cu urmăriri presupun ideea de fugă. De fapt, suntem urmăriți dacă fugim. Însă evitarea confruntării, a luptei, a conflictului plasează persoana într-o situație periculoasă. Din cauză că îi este frică, fuge, și cu cât fuge mai mult, cu atât îi
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
mea de susținător de brațe și închizător de portiere a împrumutat o forță total fantezistă. Am început să mă comport ca un ușier uriaș, excepțional de dibaci, fermecător, cu o tuse aprigă. Dar dogoarea după-amiezii era, ca să folosesc un eufemism, oprimantă, și compensațiile pentru serviciile mele au început să mi se pară tot mai nesubstanțiale. Așa încât, în mod abrupt, deși grămada de „rude directe“ abia începuse să se subțieze, m-am aruncat și eu într-una din mașinile proaspăt încărcate, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
spus doar că ai dori să-ți rezumi experiența de viață În câteva declarații. Poate o singură declarație. — Sydney Smith. — Smith? — El a spus : „Vederi succinte, pentru Dumnezeu, vederi succinte“. Un cleric englez. Cuvintele despre ce făcuse Shula-Slawa (nesăbuință-devotament-față-de-tată-comedie-furt) umplură oprimant anumite spații de oprimare care se deschiseseră și se lărgiseră În timpul ultimelor trei decenii. Din cauza lui Elya, toate erau acum căscate. Înainte de 1939 Sammler nu-și aducea aminte de asemenea greutate și Întunecime. Exista oare undeva pe lume o tinctură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sau dacă Îi păsa cîtuși de puțin. — Așa crezi tu. A vrut să-mi mîngîie obrazul, dar i-am Îndepărtat mîna. — Ar trebui să mă urăști, Nuria. Asta ți-ar purta noroc. — Știu. Am petrecut ziua afară, departe de Întunecimea oprimantă a apartamentului ce Încă mai mirosea a cearșafuri călduțe și a piele. Julián voia să vadă marea. L-am Însoțit pînă la Barceloneta și am pătruns pe plaja aproape pustie, un miraj de culoarea nisipului care se cufunda În ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
preotul-confesor să dea mai întâi un nume clar răului, indicându-l ca pe un păcat împotriva lui Dumnezeu, împotriva aproapelui și împotriva propriei vieți. Din partea penitentului, însă, trebuie să existe convingerea că a avea conștiința păcatului nu este un lucru oprimant sau împovărător, ci, dimpotrivă, un fapt care îl eliberează, îl aduce într-un stadiu de libertate, dându-i puterea de a separa binele de rău și creând o responsabilitate etică. b) Dacă ignoranța este invincibilă, confesorul poate fie să încerce
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]