129 matches
-
același timp posibilă și incertă; • Prezumtivul - mod al ipotezelor, al prezumției; III. Moduri ale neutralizării opoziției certitudine - incertitudine • Potențialul - mod al virtualității și al detașării subiectului vorbitor de conținutul semantic al verbului; • Optativul - mod al acțiunii dorite. Observații: Potențialul și optativul sunt două variante semantice ale aceluiași mod verbal, optativ-potențial (în terminologia curentă, optativ-condițional). * În planul expresiei, opozițiile categoriei mod se manifestă, ca și opozițiile aspectului (subiectiv), din perspectiva raportului de solidaritate (complementaritate) cu categoria gramaticală a timpului. Optativul, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Potențialul și optativul sunt două variante semantice ale aceluiași mod verbal, optativ-potențial (în terminologia curentă, optativ-condițional). * În planul expresiei, opozițiile categoriei mod se manifestă, ca și opozițiile aspectului (subiectiv), din perspectiva raportului de solidaritate (complementaritate) cu categoria gramaticală a timpului. Optativul, de exemplu, nu se opune indicativului; în relație de opoziție intră, de fapt, optativul prezent și indicativul viitor I: voi cânta (viitor I indicativ)/aș cânta (optativ prezent). Marca distinctivă a fiecăruia din cele două moduri-timp este verbul auxiliar, cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
curentă, optativ-condițional). * În planul expresiei, opozițiile categoriei mod se manifestă, ca și opozițiile aspectului (subiectiv), din perspectiva raportului de solidaritate (complementaritate) cu categoria gramaticală a timpului. Optativul, de exemplu, nu se opune indicativului; în relație de opoziție intră, de fapt, optativul prezent și indicativul viitor I: voi cânta (viitor I indicativ)/aș cânta (optativ prezent). Marca distinctivă a fiecăruia din cele două moduri-timp este verbul auxiliar, cealaltă componentă a sintagmelor fiind aceeași în structura ambelor forme temporal-modale: tema liberă a infinitivului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aspectului (subiectiv), din perspectiva raportului de solidaritate (complementaritate) cu categoria gramaticală a timpului. Optativul, de exemplu, nu se opune indicativului; în relație de opoziție intră, de fapt, optativul prezent și indicativul viitor I: voi cânta (viitor I indicativ)/aș cânta (optativ prezent). Marca distinctivă a fiecăruia din cele două moduri-timp este verbul auxiliar, cealaltă componentă a sintagmelor fiind aceeași în structura ambelor forme temporal-modale: tema liberă a infinitivului. De altfel, și opoziția semantică se stabilește, în realitate, tot între aceste două
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prezent)/să cânt (conjunctiv prezent) în care opoziție, elementul-morfem cu realizare pozitivă este conjuncția-morfem să, ceea ce înseamnă că marca indicativului (prezent) este morfemul Ø. Indicativului perfect (pentru a rămâne la același nivel, avem în vedere perfectul compus) i se opun optativul perfect și conjunctivul perfect: am cântat (indicativ perfect)/aș fi cântat (optativ perfect)/să fi cântat (conjunctiv perfect) Opoziția - în planul expresiei - o realizează aici concomitent morfemele de mod-Ø, pentru indicativ, auxiliarul aș, pentru optativ și conjuncția să, pentru conjunctiv
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este conjuncția-morfem să, ceea ce înseamnă că marca indicativului (prezent) este morfemul Ø. Indicativului perfect (pentru a rămâne la același nivel, avem în vedere perfectul compus) i se opun optativul perfect și conjunctivul perfect: am cântat (indicativ perfect)/aș fi cântat (optativ perfect)/să fi cântat (conjunctiv perfect) Opoziția - în planul expresiei - o realizează aici concomitent morfemele de mod-Ø, pentru indicativ, auxiliarul aș, pentru optativ și conjuncția să, pentru conjunctiv - și de timp - auxiliarul am (a avea), pentru indicativ perfect (compus), auxiliarul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
perfectul compus) i se opun optativul perfect și conjunctivul perfect: am cântat (indicativ perfect)/aș fi cântat (optativ perfect)/să fi cântat (conjunctiv perfect) Opoziția - în planul expresiei - o realizează aici concomitent morfemele de mod-Ø, pentru indicativ, auxiliarul aș, pentru optativ și conjuncția să, pentru conjunctiv - și de timp - auxiliarul am (a avea), pentru indicativ perfect (compus), auxiliarul fi (a fi) pentru optativ-perfect și conjunctiv-perfect. Dar opoziția modală - în planul expresiei - se realizează - mediat - și din perspectiva dezinențelor. Așa, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a se întâlni ® nu mă pot îmbrăca, nu ne-am putut întâlni; îmbrăcându-te singur, întâlnindu-vă unul cu altul etc. Din perspectiva acestei reacții la categoria gramaticală a persoanei (și numărului) s-a distins între moduri personale (indicativ, conjunctiv, optativ, imperativ) și moduri nepersonale (infinitiv, gerunziu, participiu, supin). Prin conținutul lor semantic, în primul rând, sunt moduri autentice: indicativul, conjunctivul, optativul, imperativul și prezumtivul; toate sunt moduri personale. Dintre ele, însă, imperativul este unipersonal și în plan semantic, și în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Din perspectiva acestei reacții la categoria gramaticală a persoanei (și numărului) s-a distins între moduri personale (indicativ, conjunctiv, optativ, imperativ) și moduri nepersonale (infinitiv, gerunziu, participiu, supin). Prin conținutul lor semantic, în primul rând, sunt moduri autentice: indicativul, conjunctivul, optativul, imperativul și prezumtivul; toate sunt moduri personale. Dintre ele, însă, imperativul este unipersonal și în plan semantic, și în planul expresiei (defectiv de persoanele I și a III-a), iar conjunctivul perfect prezintă omonimia tuturor termenilor corelativi de persoană și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de certitudine este relativizat, pe de o parte, de însăși semantica viitorului, privit în ansamblu, pe de alta, de prezența formei de conjunctiv. Prin formele sale temporale, indicativul, pe de o parte, intră în opoziții categoriale cu alte moduri (conjunctivul, optativul etc.) direct sau, mai ales, indirect, pe de altă parte, conține, în interiorul structurii sale semantice și formale, opoziții de timp și de aspect. În plan semantic, se opune celorlalte moduri verbale, considerate în bloc, din perspectiva extremelor în opozițiile realitate-irealitate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
două variante temporal-modale pot fi interpretate ca dinstingându-se, în planul expresiei, prin morfemele discontinue: prezent indicativ prezent conjunctiv Ø... ă/e să... e/ă Ø cânt-ă vs să cânt-e Ø ning-e să ning-ă Perfectul (compus) indicativ se opune perfectului conjunctiv, optativ și prezumtiv prin auxiliarul de timp: a avea, la indicativ (am, ai etc. cântat), a fi, la celelalte moduri (să fi etc. cântat; aș fi etc. cântat; va fi etc. cântat). Din aceeași perspectivă, a structurii globale a formelor, distincția
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
variantele temporal-modale intrate în opoziție se realizează, în planul expresiei, prin morfeme discontinue: perfectul (compus) indicativ perfect am, ai etc. (a)t(s) să fi, să fi etc. (a)t(s) - conjunctiv aș fi, ar fi etc. (a)t(s) - optativ voi fi, va fi etc. -(a)t(s) - prezumtiv am, ai cânt-at să fi cânt-at, scri-s - conjunctiv citit aș fi cântat, scri-s - optativ văzut va fi cânt-at, scri-s - prezumtiv rupt scri-s Viitorul I indicativ se opune
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să fi etc. (a)t(s) - conjunctiv aș fi, ar fi etc. (a)t(s) - optativ voi fi, va fi etc. -(a)t(s) - prezumtiv am, ai cânt-at să fi cânt-at, scri-s - conjunctiv citit aș fi cântat, scri-s - optativ văzut va fi cânt-at, scri-s - prezumtiv rupt scri-s Viitorul I indicativ se opune potențial-optativului prezent prin auxiliarele de timp-mod; la indicativ: voi, vei, va etc. cânta, la potențial-optativ: aș/ai, ar etc. cânta. Auxiliarele se cuprind, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
voi, vei etc.... -a (ea, e, i, î) aș, ai etc.... -a (ea, e, i, î) voi, vei etc. cânta aș, ai etc. cânt-a ved-ea ved-ea Viitorul II indicativ se opune - ca timp al anteriorității, în spațiul viitorului - conjunctivului, optativului perfect și prezumtivului perfect, prin morfemele de timp-mod: voi, vei, va fi etc. pentru indicativ, să fi pentru conjunctiv, aș, ai, ar fi etc., pentru potențial-optativ: voi fi cântat/să fi cântat/aș fi cântat etc., voi, vei fi cântat
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc. pentru indicativ, să fi pentru conjunctiv, aș, ai, ar fi etc., pentru potențial-optativ: voi fi cântat/să fi cântat/aș fi cântat etc., voi, vei fi cântat etc., pentru prezumtiv. Auxiliarele se înscriu în morfeme discontinue: Viitorul anterior Conjunctiv, optativ, prezumtiv perfect voi, vei fi etc.... (a)t(s) să fi.... (a)t(s) aș fi, ai fi etc.... (a)t(s) voi fi, vei fi etc.... (a)t(s) voi fi cânt-at să fi cânt-at aș fi cânt-at va
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
intrarea verbului în relație sintactică cu un alt verb la imperfect, cu valoare iterativă: „...De câte ori auzeam de el, de atâtea ori îl legam cu întâmplarea mea din sara ploioasă...” (M. Sadoveanu) Observații: • Ca timp absolut, imperfectul poate fi sinonim cu optativul perfect: „Poate că nu voiai sa vii la plimbare.” (D. Zamfirescu) • Ca timp relativ, în raport cu un verb-predicat al unei propoziții condiționale sau cu o construcție condițională, poate dezvolta sensul de potențial: „Dându-mi din ochiul tău senin / O rază diandins
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
stabilește între conjunctiv, pe de o parte, și viitorul anterior al indicativului și potențial-optativul perfect, pe de alta: (eu) să fi cântat/ voi fi cântat aș fi cântat Auxiliarelor voi, vei etc. (de la viitorul indicativului) și aș, ai etc. (de la optativ perfect), conjunctivul le opune același morfem să. Observații: Exprimarea opoziției conjunctiv/indicativ la persoana a III-a prin dezinențe, personale, face posibilă la această persoană gramaticală, absența conjuncției-morfem să: „Să plutim cuprinși de farmec Sub lumina blândei luneVântu-n trestii
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Să taci, tâlharule!... Să taci!...Să taci!...” (L. Rebreanu) „Străin și făr’ de lege de voi muri - atunce Nevrednicu-mi cadavru în uliță l-arunce.” (M. Eminescu) Observații: În strânsă legătură cu valoarea de imperativ a conjunctivului prezent se află valoarea optativă, cu deosebire frecventă în limba vorbită (este o caracteristică a stilului oral), în enunțuri exclamative, în diferite urări: „- Să trăiești! cu români ca tine n-am teamă!” (I.L. Caragiale) „Dumnezeu să-l ierte! că n-avu parte să se prețuiască
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dacă voia...” Când, în structura sintagmei, intervin mai multe elemente de disociere, adverbul de negație ocupă primul lor, adverbul modal, ultimul: „Trebuia să nu-l fi crezut.”; „Să-l mai fi strigat o dată..” 3. MODUL POTENȚIAL-OPTATIVtc "3. MODUL POTEN}IAL‑OPTATIV" Acțiunea verbului este prezentată ca o posibilitate, care se va transforma sau nu în realitate. Acțiunea poate fi privită dintr-o perspectivă statică, a caracterului ei potențial, sau dintr-una dinamică, a trecerii de la potențial la real. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exterior desfășurării acțiunii verbale sau poate fi implicat în mod direct (sau cel puțin interesat) în desfășurarea acțiunii verbului. În funcție de toate aceste elemente de natură semantică, modul potențial-optativ dezvoltă trei ipostaze fundamentale: a. de potențial b. de ireal c. de optativ Potențialultc "Poten]ialul" Subiectul vorbitor privește relativ detașat, din afară, acțiunea verbală, considerată în potențialitatea ei. Acțiunea este prezentată ca potențială doar, nedevenită și nedevenind reală, nu pentru că nu ar putea deveni reală (așa stau lucrurile la perfect, dar atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
totdeauna de una din locuțiunile conjuncționale, ca și cum, ca și când, de parcă: „Și când gândesc la viața-mi, îmi pare că ea cură Încet repovestită de o străină gură, Ca și când n-ar fi viața-mi, ca și când n-aș fi fost...” (M. Eminescu) Optativultc " Optativul" Subiectul vorbitor este direct interesat în desfășurarea acțiunii verbale; realizarea acțiunii este dorită de el: „Ar zâmbi și nu se-ncrede, ar răcni și nu cutează...” (M. Eminescu) În limba vorbită, dorința se exprimă cu o intensitate specială, în propoziții
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în desfășurarea acțiunii verbale; realizarea acțiunii este dorită de el: „Ar zâmbi și nu se-ncrede, ar răcni și nu cutează...” (M. Eminescu) În limba vorbită, dorința se exprimă cu o intensitate specială, în propoziții exclamative, în a căror structură optativul verbului-predicat este precedat de conjuncția de: „Of! de-ar veni iarna, să te mai dau odată la școală undeva...” (I. Creangă) Observații: Optativul caracterizează structura sintactică a enunțurilor imprecații. Enunțul prezintă, de regulă, aceeași structură: optativ urmat de conjunctiv: „- Ție
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În limba vorbită, dorința se exprimă cu o intensitate specială, în propoziții exclamative, în a căror structură optativul verbului-predicat este precedat de conjuncția de: „Of! de-ar veni iarna, să te mai dau odată la școală undeva...” (I. Creangă) Observații: Optativul caracterizează structura sintactică a enunțurilor imprecații. Enunțul prezintă, de regulă, aceeași structură: optativ urmat de conjunctiv: „- Ție, omule... așa ți-i a zice, că nu șezi cu dânșii în casă toată ziulica să-ți scoată peri albi, mânca-i-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în a căror structură optativul verbului-predicat este precedat de conjuncția de: „Of! de-ar veni iarna, să te mai dau odată la școală undeva...” (I. Creangă) Observații: Optativul caracterizează structura sintactică a enunțurilor imprecații. Enunțul prezintă, de regulă, aceeași structură: optativ urmat de conjunctiv: „- Ție, omule... așa ți-i a zice, că nu șezi cu dânșii în casă toată ziulica să-ți scoată peri albi, mânca-i-ar pământul să-i mănânce, doamne iartă-mă!” (I. Creangă) Conjunctivul urmează, în majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
conjunctiv: „- Ție, omule... așa ți-i a zice, că nu șezi cu dânșii în casă toată ziulica să-ți scoată peri albi, mânca-i-ar pământul să-i mănânce, doamne iartă-mă!” (I. Creangă) Conjunctivul urmează, în majoritatea situațiilor sintactice, optativul, dar poate și lipsi: „- Arză-te-ar focul de ticălos, c-așa te-am apucat și așa o să te las...” (D. Zamfirescu) • Întrebuințat cu valoare de indicativ (prezent), optativul exprimă modestia, politețea sau timiditatea vorbitorului: „- Drăguță, dacă nu te superi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]