37 matches
-
alungarea lui Savonarola și ascensiunea lui Piero Soderini s-a desfășurat o amplă luptă între grupurile de putere. În septembrie 1501, Marele Consiliu 4 a permis puternicei magistraturi războinice "Cei Zece ai Libertății și ai Păcii" în care mulți dintre optimați sau aristocrați erau obișnuiți să stea în virtutea experienței lor în problemele statale, să decadă, lăsând problemele militare să fie conduse de către Priori della Signoria. În anul următor, funcțiile de Podestà și Căpitan al Poporului au fost abolite, iar jurisdicția penală
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
spânzurați și trupurile lor au fost arse în Piazza Signoria, care fusese în prealabil locul unde Savonarola aprindea rugurile vanităților. [Figură 21]. Execuția lui Savonarola a fost un triumf pentru un grup de patricieni cunoscuți contemporanilor drept granzi (grandi) sau optimați (ottimati). În anii ce au urmat, însă, poziția granzilor a devenit tot mai slabă în Florența din cauza relațiilor nesigure cu Franța și a eșecurilor din războiul pentru recucerirea Pisei. În iarna și primăvară lui 1501 granzii par să fi devenit
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
treilea frate, Giovanvittorio, că frații Soderini au acționat împreună în acești trei ani.117 Odată cu moartea lui Paolantonio în vara lui 1499, conducerea familiei a trecut la Piero, care în iarna lui 1500-1501 a părăsit sau a fost părăsit de optimați, și drept consecință a început să susțină instituțiile regimului popular. În ianuarie și februarie 1501, cănd granzii au ținut mai multe întâlniri pentru a discuta propuneri pentru restrângerea regimului prin limitarea Marelui Consiliu, Soderini a refuzat să participe. Acest fapt
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
ritualul, 53 Naldini, familia, 36; Francesco di Domenico, 36 Napoli, 75, 100 Niccolò di Baldo, 83, 85 nobili, 58, 59 nume de botez, 33, 83, 148 observantism, observanța, 63, 69, 72, 129 Onofrie, sfanțul, 60 opera a, 27, 31, 78 optimați, 65 Origen, 50, 53 Orsanmichele, 60 Orvieto, 41, 104 Pagni, Lorenzo, 57 Palatul Podestà, 34, 100, 119, 129, 139 Palatul Signoriei, 79 Pandolfini, Bartolomeo, 72, 134 Pazzi, Geri di Poldo, 83 pălăria infamiei (mitra infamiae), 59 Penitențiarul Vigiliei din Avila
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
-o poporului său, deci ceea trebuie spus va lumina această afirmație care nu trebuie să trezească nelămuriri nimănui. În rîndurile poporului creștin, deci în orice națiune care îi aparține, apar întotdeauna trei puteri de fapt: puterea supremă sau guvernativă, puterea optimatului sau a nobililor și puterea poporului. Se întîmplă în așa fel încît atunci cînd una din aceste trei puteri se face vinovată de ceva ea întîmpină opoziție din partea celorlalte două și este pedepsită de acestea care atunci își unesc forțele
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
că s-a născut cu un an înainte, sub consulatul lui Hirtius și Pansa, alții că s-a născut în urmă, sub consulatul lui Servilius Isauricul și al lui Antonius. Tatăl său, Tiberius Claudius Nero, a făcut parte din rândul optimaților extremiști. A fost qestor al lui Caius Caesar și în calitate de comandant al flotei în luptele de lângă Alexandria, a contribuit în mare măsură la victoria finală. A fost numit pontifex în locul lui Publius Scipio și a fost trimis să conducă coloniile
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
de gând să năvălească înainte de miezul nopții și să-i măcelărească pe unguri. Regele nu l-a crezut, l-a dat pe mâna străjilor, și, deși nu mâncase, s-a ridicat de la masă și „îi strânge de îndată pe toți Optimații, Sutașii și Comandanții călărimii, le povestește primejdia ce-i amenința dinspre dușman (și) le poruncește să ia armele pe ascuns, rânduiește străji în cetate pe toate căile și la toate porțile, (iar) la intrările pieții așează cohortele pretoriene. Dinaintea gazdei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
susține Gilbert, ca ideologia republicana putea să devină cu ușurință nu doar un instrument adoptat și gestionat de un partid al poporului florentin într-un episod al luptei de clasă, ci și de o clasă superioară a "nobililor" sau a "optimaților". În orașele cu cele mai vechi tradiții civice, precum Florența și Veneția, îndemnurile republicane au fost arme politice puternice, care puteau să fie folosite nu doar pentru a democratiza un regim republican, ci și pentru a-l delegitima. Faptul că
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
dificilă pentru el. După ce, în 51-50 î.Hr., fusese proconsul în Cilicia, Cicero a încercat în van să-i reconcilieze între ei pe Caesar și Pompeius, aflați acum în conflict. În cele din urmă trece de partea lui Pompeius și a optimaților republicane, însă după înfrângerea acestora, se află printre primii care se întorc în Italia și obțin iertarea din partea lui Caesar. După asasinarea lui Caesar, în care se prea poate să fi fost implicat, Cicero devine destul de rapid șeful republicanilor, sperând
Marcus Tullius Cicero () [Corola-website/Science/296779_a_298108]
-
a fost un general și om de stat roman. Fiu al lui Gnaeus Pompeius Strabo, reprezentant al unei familii senatoriale, Pompei se afirmă în viața politică după debarcarea lui Sullla în sudul Italiei și reizbucnirea războiului civil dintre populari și optimați. La începutul anului 83 î.Hr. reușește să recruteze 3 legiuni cu care contribuie la victoria optimaților. Căsătorit cu Aemilia, fiica vitregă a lui Sulla, Pompei este trimis în Sicilia, apoi în Africa de Nord pentru a lichida ultimele rezistențe ale popularilor. Din
Cneus Pompeius Magnus () [Corola-website/Science/298616_a_299945]
-
al unei familii senatoriale, Pompei se afirmă în viața politică după debarcarea lui Sullla în sudul Italiei și reizbucnirea războiului civil dintre populari și optimați. La începutul anului 83 î.Hr. reușește să recruteze 3 legiuni cu care contribuie la victoria optimaților. Căsătorit cu Aemilia, fiica vitregă a lui Sulla, Pompei este trimis în Sicilia, apoi în Africa de Nord pentru a lichida ultimele rezistențe ale popularilor. Din 76 î.Hr. duce lupte grele în Spania împotriva lui Sertorius. Revenit în Italia, înfrânge în 71
Cneus Pompeius Magnus () [Corola-website/Science/298616_a_299945]
-
Republicii Române era Senatul Român. Era principalul organism de conducere a statului. Conform istoricului Polybius, senatul dispunea de visteria statului, putea trimite soli în afara Italiei, rezolvă dispute. Conform tradiției, a fost fondat de Romulus. În Senat existau două partide neoficiale: optimații și popularii. Senatul a avut o importanță majoră, iar prestigiul sau s-a format prin prisma participării instituționale a patricienilor bogați, aparținând aristocrației, si a plebeilor. În epoca republicana era compus din 300 de membri, foști magistrați. În timpul dictaturilor lui
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
abilitate reală de a se apăra, Senatul a devenit mai arogant, fracționat, corupt și irațional, pecetluindu-și, în consecință, soarta. Sulla, în anul care a urmat demisiei sale, în 78 î.Hr.. Pe timpul decadei anilor 70, politica a fost dominată de către optimați; cu toate acestea, constituția sullană a început să se destrame aproape imediat, puțin câte puțin. Din 73 î.Hr. până în 71 î.Hr. Republică Română avea să fie zguduită de către o revoltă a sclavilor condusă de Spartacus, care, conform surselor antice, era
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Sergius Catilina, care a candidat pentru consul în 64 î.Hr. pentru mandatul din 63 î.Hr. sub platformă unei anulari complete a datoriilor - esențial o distribuire a bogăției. În ciuda nașterii sale sub statutul de nobil, politica să i-a speriat pe optimați, care în schimb sprijineau un "novus homo": Marcus Tullius Cicero. Cicero a fost ales la timp; Catilina a fost al treilea în lista preferințelor și a rămas în afară. El a mai candidat o dată în anul următor, însă de data
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
co-consulul sau, Gaius Antonius Hybrida înfrângând apoi armata lui Catilina în apropiere de Pistoria. Niciunul dintre soldații lui Catilina nu a fost lăsat în viață. În 62 î.Hr. Pompei s-a întors din est. Mulți senatori, în special din rândurile optimaților, s-au temut că Pompei va merge pe urmele lui Sulla și se va instaură că dictator. În schimb, Pompei și-a demobilizat armata la ajungerea în Italia. Totuși, Senatul și-a menținut opoziția în oferirea pământurilor pentru veteranii lui
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
și, într-adevăr, al republicii, începea să vadă autoritatea să amenințată de acest partener junior, Cezar, ale cărui campanii în Galia îi extindeau vast prestigiul, norocul și puterea. În consecință, Pompei a început să se atașeze tot mai tare de optimați, care, la rândul lor, se opuneau lui Cezar și partidului său, populares. În același timp, o răscoală galica unită, condusă de liderul carismatic Vercingetorix, care aproape a reușit să răstoarne prezența militară română în Galia; însă Cezar, cu obișnuită să
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
ceea ce ar fi dus la moartea carierei sale politice sau chiar a vieții sale. Dacă i se permitea să candideze "în absentia", și-ar fi putut asumă imediat consulatul, si apoi un nou mandat de guvernator, păstrându-și continuă imunitatea. Optimații se opuneau extrem de tare candidaturii lui Cezar "în absentia", iar la 1 februarie 49 î.Hr., au păsat o lege prin care îl declarau pe Cezar un inamic public și îi cereau reîntoarcerea la Romă pentru a fi judecat. Pompei a
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
('Oameni buni') era facțiunea aristocratica a Republicii Române târzii. Ei doreau să limiteze puterea adunărilor populare și extinderea puterii Senatului, care era privit a fi mai stabil și mai dedicat bunăstării Romei. Optimații favorizau nobilii (familiile nobile) și se opuneau ascensiunii 'oamenilor noi' (plebeilor, de obicei provinciali, ale căror familii nu aveau experiență politică anterioară) intru politică română. Ironia a fost că marele campion al optimaților de mai tarziu, Marcus Tullius Cicero, era
Optimates () [Corola-website/Science/299489_a_300818]
-
mai stabil și mai dedicat bunăstării Romei. Optimații favorizau nobilii (familiile nobile) și se opuneau ascensiunii 'oamenilor noi' (plebeilor, de obicei provinciali, ale căror familii nu aveau experiență politică anterioară) intru politică română. Ironia a fost că marele campion al optimaților de mai tarziu, Marcus Tullius Cicero, era însuși un om nou(novus homo).Aceștia erau îndeosebi îngrijorați de generali populari ce puteau lua puterea Senatului,ei fiind sprijiniți de forță legiunilor și a tribunilor militari. Erau opuși popularilor(populares).Trebuie
Optimates () [Corola-website/Science/299489_a_300818]
-
Marcus Tullius Cicero, era însuși un om nou(novus homo).Aceștia erau îndeosebi îngrijorați de generali populari ce puteau lua puterea Senatului,ei fiind sprijiniți de forță legiunilor și a tribunilor militari. Erau opuși popularilor(populares).Trebuie notat faptul că optimații se foloseau de puterea senatului și a aristocrației să își atingă scopurile personale,la fel cum populari se foloseau de suportul plebeii pentru interesele lor,un astfel de popular era Caius Julius Cezar ce s-a folosit de plebee pentru
Optimates () [Corola-website/Science/299489_a_300818]
-
fel cum populari se foloseau de suportul plebeii pentru interesele lor,un astfel de popular era Caius Julius Cezar ce s-a folosit de plebee pentru a se face remarcat pe scena politicii române. În adiție la țintele lor politice, optimații se opuneau extinderii cetățeniei române în dincolo de granițele Italiei (și chiar s-au opus acordării cetățeniei majorității italienilor)aceștia încercând să urmeze calea strămoșilor (moș maiorum) . Favorizau în general interesele ridicate, opunându-se expansiunii culturii elene în societatea română și
Optimates () [Corola-website/Science/299489_a_300818]
-
culturii elene în societatea română și au lucrat din greu pentru a furniza pământuri soldaților ieșiți din activitate (din moment ce ei considerau că soldații fericiți erau mai puțin dispuși să se ridice împotriva guvernării și să se alăture generărilor revoltați). Cauza optimaților și-a atins piscul sub dictatură lui Lucius Cornelius Sulla Felix (81 î.Hr.-79 î.Hr.). În timpul domniei sale, aproape toată puterea Adunărilor le-a fost înlăturata, numărul de membri al Senatului s-a ridicat de la 300 la 600, mii de soldați
Optimates () [Corola-website/Science/299489_a_300818]
-
fost executați prin listele de proscriere. Însă, după demisia lui Sulla și moartea ulterioară, multe dintre politicile acestora au fost inversate gradual, în special în primul consulat al lui Crassus și Pompei cel Mare. În afara lui Cicero și Sulla, alți optimați notabili au fost Cato cel Bătrân și Cato cel Tânăr, Titus Annius Milo(protejatul lui Cicero), Marcus Junius Brutus(fiul adoptat a lui Cezar) și (excluzând perioadă Triumviratului), Pompei.
Optimates () [Corola-website/Science/299489_a_300818]
-
mult, Cezar s-a recăsătorit în 67 î.Hr., din interes politic. Însă, de această dată, a ales o unire ciudată. Noua lui soție, Pompeia, era nepoata lui Sulla și fiica lui Quintus Pompei. Deși părea a se fi alăturat senatorilor "optimați", celelalte acțiuni ale lui Cezar aveau puțin de-a face cu politica conservatoare și și-a continuat drumul spre sprijinirea politicii grupului numit "populares". Caesar a sprijinit "Lex Gabinia", care îi oferea lui Pompei puteri nelimitate în soluționarea problemelor cu
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
a face cu politica conservatoare și și-a continuat drumul spre sprijinirea politicii grupului numit "populares". Caesar a sprijinit "Lex Gabinia", care îi oferea lui Pompei puteri nelimitate în soluționarea problemelor cu pirații cilicieni. Mai târziu, în fața asprei rezistențe a "optimaților", Caesar a sprijinit "Lex Manilia", care îi oferea lui Pompei comanda militară unică a forțelor romane din est în războaiele împotriva lui Mithridate al VI-lea Eupator. Buna relație întreținută cu marele general Pompei i-a fost de folos lui
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]