385 matches
-
avut în vedere, să n-o fi investigat asiduu, prin reveniri și prin variante, și a cărei salvare să n-o fi rîvnit în absolut. Individul și grupul, copilul și tînărul, maturul și bătrînul, bărbatul și femeia, nudul și drapajul opulent, pubertatea și maternitatea, acțiunea și odihna, țăranul și muncitorul, intelectualul rafinat și anonimul abrutizat, strălucirea și ruina, vigoarea și disperarea, aroganța și sacrificiul, toate și toți se regăsesc în aceeași obsesie a pictorului de a cuprinde nu atît accidentalul și
Organicismul picturii lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11262_a_12587]
-
în care zestrea este simultan un act pragmatic și o mistică în plină acțiune, dansează spectral, printre parfumuri grele și ușor amărui, țărănci translucide și prințese anonime, dar și silueta incoruptibilă a Martei Bibescu și a Reginei Maria. Veșmintele lor opulente și suave în aceeași măsură, strălucitoare și austere asemenea modelelor pe care le încorporează, nici nu știi ce pot fi pînă la urmă: piese istorice, expresii artistice sau doar borne fosforescente așezate exact în punctul în care fetișul amăgitor se
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
de lividitate stilistica, ea e întreruptă pe alocuri de un soi de ciuda a "cumințeniei" împotriva ei înseși, ce ajunge a se congestiona, a se convulsiona imagistic în ciorchini de sintagme baroce care par a divulgă nostalgia unui registru senzual, opulent, împiedicat de interiorizarea meditativa, de subțierea analitică a sîngelui liric. Frînturi de mituri vizează în atari unde de fierbinte visare: "Despicata de o rază în mijlocul străzii/ (era viziunea integrală a morții);/ pieptul răsfrînt ceară adunată sub flacăra;/ mărul oprit de
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
peste ea însăși/ De la potop singură-și dă lumină" (Ciocănitoarea șvariantăț). Ori se exprimă într-o radicalitate simbologică: "trupul îmi coboară sau urcă în ceruri ascunse" (Ascultare). Dar întîlnim sub pana poetului, de cele mai multe ori, o viziune în sens opus, opulentă, luxuriantă, frenetică, gemînd voluptuos de asociațiile concretului imnic asumat: "Omnipotență, sînt jucătorul tău/ Și bogăția ta de elogii/ Cu joc de cărți regale./ Îl aleg pe rigă și mă așez/ În cerul fruitat unde poemul/ Domnește peste întîrzierea lumii./ Pentru
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
evocă toate un spațiu cultural al cărui specific n-a contenit să intereseze lumea. Unele par simple pretexte de meditație, cum e cea cu papuci dinainte sau una, la fel de modestă și abia dezvăluindu-și conturul sub o vegetație așa de opulentă, pe când alta, surprinsă pesemne iarna, e vegheată de un trunchi desfrunzit și melancolic. denotă, ca toată pictura lui, o aplecare spre esențial, o regândire a lumii, a realului în ansamblu. Ușile se pretau de minune la o lectură plastică precum
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
în cord. Și asta din pricina unei duble neînțelegeri, la fel de romantice. Nubila aspirantă la celebritatea Lindei Evanghelista, în cazul, foarte probabil, că nu-i chiar căpiată de amor, se uită la artist ca la marea ei șansă de a fugi din opulenta, confortabila, dar și plicticoasa celulă financiară în care trăiește. Calculul ei, fundamental eronat și definitiv inocent, este că artistul o va transporta direct în lumea ficțiunii ideale, acolo unde oamenii levitează și se interpătrund ca umbrele, bilanțurile contabile sucombă lin
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
repus în circuitul creației doar printr-o luptă împotriva naturii insubordonabile, cu riscul prăbușirii lui la nesfîrșit. Dacă lumea vegetală se arată mereu istovită, creației umane îi este dat, se pare, să rămînă veșnic în neisprăvire". Lumea vegetală, oricît de opulentă (o demonie naturală), aparține haosului, pe cînd spiritul are un rol cosmicizant: Un atom de yang plantat într-un ocean yin". Ivirea meșterului în jungla silvestră anunță o nouă ofensivă a spiritului: ,, Într-o pădure despuiată, deșertată de simboluri trebuie
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
în dauna raționalității aplicate. Mediul darnic favorizează organizările protocolare, strict ierarhizate, în care individul se pierde, se confundă cu masa dominată de despot, de reprezentantul transcendentului pe pământ. încă din începuturi, Europa s-a confruntat cu lumea asiatică, indolentă și opulentă, despotică și hedonistă, opacă la iscodirile raționaliste și la libertățile pe care acestea le generează. Grecii, în primul rând Atena, prin ecumenismul ei pragmatic, nu puteau să nu ajungă la confruntarea cu Asia, cu modul ei de producție, materială și
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
din Brăila, și doctorul ce a spus, e dureros, ați pus murături, e frig în Suedia. Mă uit pe geam. E cald, ultimele zile frumoase. Brăila, un oraș cu viață, un oraș cu povești și mistere, cu case superbe, luxoase, opulente - în unele se aud glasuri, femeia frumoasă ucisă de bărbatul gelos și îngropată în zidurile casei - un port la Dunăre care primește valurile palpitante sau monotone ale vieții. Dunărea, Severinul bunicii mele, exotic, cu turci și sîrbi pe la porți ca să
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
la capăt. E o filozofie întreagă pe scenă, simbolistica oglindirii și a oglinzii, sufletul vîndut în schimbul iluziei că tinerețea este veșnică, budoarele luxoase ale plăcerii și voluptăților, rama aurie, prețioasă care închide corporalitatea poleită a adorației, halatele ŕ la japonaise, opulente, purtate în intimitatea locuințelor. La fiecare palier al spectacolului se adaugă, nu se simplifică. Luate în sine, elementele de decor ale scenografului Andrei Both sau unele dintre costumele Doinei Levința sînt extraordinare, nasc imagini tari, ce se rețin. Vitraliul enorm
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
Aveți puțin timp, domnule? O sută de mărci. Ce meserie ingrată, pe o asemenea vreme! Ignorând ademenirile lor, Vanov grăbi pasul spre destinație: un restaurant luxos și retras. Odată intrat, îi dădu chelnerului haina și privi în jur. Localul era opulent, dar nu ostentativ, cu spații largi între mese, perfecte pentru clienții care nu voiau să le fie auzite conversațiile. Vanov se apropie de o masă centrală unde ședea o siluetă masivă cu un șervet imens acoperindu-i capul. Pânza, țesută
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
Ca să citească, nu depinde de o altă persoană, nu i se impune programul unei biblioteci și a regimului ei de împrumuturi, nu e restrâns la ritmul lent al lecturii pe casetă magnetică, nici la ipostaza de cărăuș cu rucsacul al opulentelor volume Braille. Și, la urma urmei, ce i se propune cititorului ocular pe Internet, i se livrează și celui auricular. Și toate astea în condițiile în care vocea sintetică pentru limba română nu se produce în România, ci în Anglia
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
dimineața niște sâni mai ușurei, mai luminoși și mai veseli (cu clinchete de clopoței, eventual), la prânz, unii în formă de friptură cu cartofi prăjiți (să aibă ce contempla posesoarea, în timp ce mănâncă trei frunze), iar seara unii mai grei, mai opulenți, mai misterioși, cu o fiolă de parfum încorporată, care să facă “puf, puf” la apăsare, precum odorizantele de cameră. Avem sâni noi. Cum procedăm? Ce face pseudodiva după ce iese cu sânii de la reșaparea de primăvară? Păi, caută hainele prin care
Sânii noştri cei de toate verile by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21190_a_22515]
-
iar banii să se dea săracilor.” (Matei 26: 8-9) Serios acum și păstrând proporțiile, dincolo de faptul că vorbim de o singură zi din viața cuiva, nu de o viață dusă în felul ăsta și de faptul că mare parte din opulenta acestei zile a fost mimata/închiriată/împrumutata, tu știi o cheltuială mai legitimă decât aceea care-i face o bucurie unui om drag? Dragoș,de ce ai simțit nevoia să te justifici? Un “băiat de bani gata” și-ar fi asumat
Ce-şi doreşte omul cu mâna lui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82587_a_83912]
-
comunismului, fusese o piesă importantă a sistemului represiv. Acum, la începutul anilor '90, migrase mental alături de tovarășii din aparatul de partid și de stat, dând prioritate comandamentului care-i îndemna la îmbogățire prin orice mijloace. În orașele din preajma granițelor, locuințele opulente ale șefilor de la vamă reprezintă, chiar și astăzi, puncte de atracție. E clar că majoritatea celor ce lucrează în sfera tranziției de mărfuri mai mult sau mai puțin legale își vâră adânc mustățile în smântâna ce le trece pe sub nas
Măruntul energizant al șpăgii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10232_a_11557]
-
al multor fii și fiice, care a domnit 64 de ani, sorbind din elixirul pregătit de o preoteasă hitită, devine Ramses cel Blestemat, osândit pe veșnicie să pribegească prin lume, singurul muritor care a căpătat nemurirea. Trezit la viață în opulenta Londră edwardiană, după ce petrecuse mult timp în British Museum, Ramses se îndrăgostește de Julie, fiica arheologului Lawrence Stratford, cel care îi descoperise mormântul la Cairo. Dornic să-și revadă pământul natal, Reginald Ramsey pleacă în Egipt, însoțit de Julie. Anne
Agenda2003-29-03-22 () [Corola-journal/Journalistic/281263_a_282592]
-
Se împlinește un secol de la nașterea lui Christian Dior, celebru stilist francez. Și-a început cariera ca desenator, având succes inițial cu modele de pălării. În 1946 și-a deschis propria casă de modă și a impus un stil aparte, opulent, în contrast cu austeritatea vieții de zi cu zi. A contribuit decisiv la impunerea Parisului drept capitala modei după cel de-al doilea război mondial. În anii 1950, a devenit ultimul mare dictator în materie de modă, fiecare colecție a sa având
Agenda2005-03-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283291_a_284620]
-
grădina zoologică. Gîtuirea elocventei - solicitată de presantul imperativ al autenticității - lasă în urmă peisajul unui discurs plin de contondente și asperități, prin care eroul liric rătăcește abulic, nemaiținînd neapărat să se afișeze cu mîna sănătoasă a insolentei. "Paradisele de mucava", opulenta răposata a Titanicului și peliculă pe sfîrșite, imagini recurente în volumul de față, si care au constituit și criteriile implicite ale selectării poemelor mai vechi și mai noi, vorbesc de senzația unui "tîrziu" și de psihismele celui neajuns "nicăieri, niciodată
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
din ganguri, de pe caldarîmul străzii, din gurile de canal ale căror capace fuseseră furate demult, din gunoaiele neridicate cu lunile, ba chiar de pe capotele unor splendide automobile occidentale parcate pe lînga zidurile delabrate și gardurile prăbușite! Acest amestec incredibil de opulenta și mizerie - ce nu deranjează pe nimeni în România - a devenit marca distinctiva a unei țări lăsate de izbeliște de iresponsabilii săi conducători. Că întotdeauna, la capitolul acesta, trebuie evocat dl Emil Constantinescu. Mi-am cumpănit bine gîndurile înainte de a
Jogging în tara "Scrisorii pierdute" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17824_a_19149]
-
atmosfera din jurul teatrului și dinăuntrul lui poartă încă o încărcătură specială. Ca și străduțele înguste și stranii din jurul podului Carol pe care te pierzi aiurit în căutarea pașilor lui Mozart. Sau Kafka. Nu se poate ca aura teatrului Stavovské - elegant, opulent și cald totodată - să nu îi fi motivat, odată în plus, pe actorii lui Purcărete (patru francezi, trei italieni și trei români). De altfel, ei așteptau întîlnirea cu Praga, cu un public avizat, cultural, deshis spre o propunere de mari
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
au apărut aproape conspirativ, n-au avut nici un fel de promovare în mediile artistice și n-au intrat în alt circuit de difuzare în afara celui autist al muzeului însuși. în timp ce marele eveniment al Muzeului Național de Artă a fost un opulent spectacol al unei cunoscute case de modă care avea pînă atunci totul, de la fonduri și pînă la cele mai eficiente canale mediatice, dar căreia îi lipsea un partener cu o autoritate publică incontestabilă și cu o învestitură simbolică înaltă. Și
După zece ani (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17338_a_18663]
-
nu înțeleg cum e posibil ca "loaze" incapabile să rezolve o ecuație simplă să ajungă fulgerător miliardari. Sau cum analfabeți aduși cu forța la școală o dată pe trimestru, pentru a fi trecuți clasa la ordinul tovarășului partid, își contruiesc palate opulente și garaje cât sălile de sport pentru a-și parca Mercedesurile. Iraționalului unor astfel de realități ei le opun soluția extremismului cu pieptari justițiari și a naționalismului visceral. Nu cunosc pe nimeni în România să urască mai mult țiganii decât
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
Să recunoaștem: există o distanta enormă între primitivismul anilor '90, '91, cănd delegațiile de parlamentari români se întorceau de la Paris etalând inconfundabilele pungi ale magazinelor "Tați" (având drept client-tintă pe imigrantul nefericit din lumile a treia și a patra) și opulenta etalata azi la revenirea în tărișoara. De la "Tați" la "Armâni", însă, nu e vorba de evoluția gustului. Ci de triumful cinismului. Nici nu-mi trece prin cap să susțin tâmpenia că aș prefera să-i văd pe politicienii români întorși
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
dos, consacrată materialităților, se conjuga cu o redundanta a antipoeziei. Corporalitatea expansiva, burlesca (factorul mecanic) apare placata pe factorul viu care e iratiunea existenței, conștientizarea vizionara a iratiunii. Un atemporal "amurg burghez" alunecă înspre reprezentările grase ale picturii flamande, spre opulenta unui stil deja rodat, care facilitează compromiterea concretului: "Amurg de iarnă. burghez. amurg al obezilor./ lumină că briciul frizerului/ și/ din claponul fript țîșnesc șapte jeturi/ de sînge. stropesc plastroanele albe./ jubilează/ sub jiletci descheiate pîntece pline/ clipocind înfundat ca
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
se pare a fi și a doua scrisoare despre aniversarea preotului Seleski din Treblecea. De aceea, tocmai, o citez într-un larg fragment: "Să vă mai scriu ceva despre festivitatea din Treblecea. Preuțimea și domnii din Siret, după cină, așișderea opulentă și luxoasă, care s-a început la 9 și s-a sfîrșit după 10 seara, au jucat cărți. Doamnele și seminariștii au cîntat tot cîntece românești, iară cînd tăceau acestea, cînta muzica - 8 inși din Siret - hore și altele. Eu
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]