79 matches
-
zborul săgetat al rândunelelor și ciripitul gureș al vrăbiilor multe, ce răzbate din sat până aici, și-l accepți, surâzând cu bunăvoință. Lene moale, catifelată, de april. Broaștele, încălzite în mâlul aurit de soare, au început să se deștepte, și orăcăitul lor ajunge, probabil, până în sat și trece mai departe și în sus, până cine știe unde. "Gâturile lor scârțâi..." Iarba e nouă și-nrourată, și verdele ei pur, intens, accentuează frumusețea galbenului adevărat al florilor de păpădie, făcându-l acut prin contrast
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
și îl sfâșie, iar zgomotul sacadat, de fierării frânte și-apoi lovite cu baroasele, al roților unor multe vagoane ce trec peste macazuri, ascunse de frunzișul copacilor zbuciumat de vijelia curentului brusc, îl toacă mărunt și-i împrăștie fărâmele peste orăcăitul broaștelor și peste ciripitul vrăbiilor din sat. Câinele și-a ridicat botul de pe labe, și-a ciulit urechile, adulmecă și mârâie. Ai dreptate, câine frumos. Pământul și văzduhul fac liniște, culori și miresme. Omul, străin de țărâna pe care calcă
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
am putea adăuga și persistența abstracției inegal asimilate în concretul jocului imagistic: “Mă privesc în lac, / O broască îmi sare în ureche, / o broască îmi iese din gură, / o broască mi se înfășoară în păr / și râsul meu e un orăcăit de apă / posedată de lună” - dar, ceva mai jos: “Îngenunchez în mlaștină, / căutându-mă în începuturi / și dincolo de ele”... Inteligent și subtil-complicat rămâne exercițiul imagistic și în Captivitatea cercului (1970), unde “ideea” e acoperită adesea ingenios de metafora insolită și
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
două lumi îi trezește amintiri posibile, pe care le povestește cu naturalețe: " Mă privesc în lac,/ O broască îmi sare în ureche,/ o broască îmi iese din gură,/ o broască mi se-nfășoară în păr/ și râsul meu e un orăcăit de apă/ posedată de lună.// Am fost o dată eu/ un zeu primitiv,/ decapitat la piciorul trestiilor?/ Capul mi-e o piatră/ pe care apele au spălat toate liniile./ îngenunchez în mlaștină,/ căutându-mă în începuturi/ și dincolo de ele./ Numai mormolocii
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
ora nouă, începuse să fie mai cald pe mal, iar broaștele și-au început concertul. Un broscoi, cât un pumn de om voinic, stătea pe o piatră la marginea apei și își umfla două baloane în zona capului, scoțând un orăcăit gutural. În păduricea de pe malul celălalt, se auzea cucul cântând, strigându-și numele. Ca un ecou, și alte păsări îi răspundeau din pădure. În pâlcul de stuf, o păsăruică gri, cu ciocul ascuțit și cu o lăcustă în el, se
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383732_a_385061]
-
vecini după lapte, ca, pana cand viu înapoi, s-a acrit; trebuie să stau de vorbă, să povestesc cu fiecare sătean, chiar dacă l-am vazut numai ieri. Aici totul devine eveniment: dispariția liliacului alb, trilul ciocârliei care urcă la cer, orăcăitul broaștelor, boala unei vaci, moartea unui cal pentru care trebuie să săpi o groapă că pentru împăratul. După mine, viața firească este numai la țară, unde și ploaia îmi este apropiată. - Credeți că această viziune plină de mister cotidian asupra
„TIN LA ACEASTA TARA SI STIU CA DUMNEZEU MA VREA AICI. AICI MA CUNOASTE DUMNEZEU DUPA NUME” [Corola-blog/BlogPost/93118_a_94410]
-
i-ar fi zis apăsător. Balzac ducea dorul unui dictator capabil să măture „nostimada asta care se numește regim constituțional”. Nostim în criza financiară actuală este că, dacă vrei să supraviețuiești, trebuie să-l salvezi pe asasin. Nietzsche scria despre „orăcăitul virtuos al unor broaște puse la respect, care ajunseseră la disperare în mlaștina lor”. Cerându-le iertare congenerilor, cam așa ne văd, în Epocă, pe noi. Citesc într-un „material” al Securității: „În luna martie a decedat. Față de cele de
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4473_a_5798]
-
deschis, unde, pe o porțiune destul de mare, se întindea apa liniștită a lacului. Din loc în loc însă se zăreau niște ridicaturi de pămînt ca niște insulițe, pline toate de frunze uriașe de captalan, de unde răsunau mereu cîntece de păsări și orăcăitul broaștelor. Uite un triton! strigă fericit Bărzăunul ghiontindu-l pe Virigil și arătîndu-i cu degetul în apă. Virgil privi temător gîngania subțire și neagră ce spinteca apa cu mișcări iuți de coadă. Și cum crezi tu că o să poți prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o idee prea scurți ai copilului care o aștepta afară, profitând de absența ei ca să se joace neobosit cu claxonul bicicletei. — Și ce-o să mă fac? E o vară guralivă afară, plină de zumzet de gâze invizibile ziua și de orăcăit nocturn de broaște. Numai ora 5, ora de acum, acumatunci, e țiuitor de tăcută. Auguste, contabilul, își ia acea expresie medical impene trabilă a omului pe care știința îl duce până la constatarea catastrofei. Mai departe nu e treaba lui, deși
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să se smiorcăie ca un copil tembel de la primul șut în fund pe care îl primea. De cele mai multe ori îi promiteam că nu am să-i mai fac nimic, doar ca s-o bat mai tare când se astâmpăra din orăcăit. Zău, era un fenomen fata asta, pentru că, oricât m-aș chinui, nu țin minte să fi bătut pe cineva în viață mai sistematic și mai aplicat decât pe ea. În fine, în după-amiaza aceea începuse să plouă și poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se mărită Mona mea... nu știu Doamne ce-i cu ea...”. *** Carina se relaxează. A aprins bețișoare aromate, genul care sfârâie ca șoricul pe cărbuni și lasă un damf de praf pentru molii. Din CD player se scurg clipoceli și orăcăituri de diverse viețuitoare. Am o bucată de natură în mijlocul sufrageriei. - Trebuie să stăm serios de vorbă! Tu mai ții cât de cât la mine, mă mai vezi ca pe o femeie sau sunt numai un gunoi în ochii tăi? - Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în corpul uman. Îl deșertam în fântâna din curte, motiv pentru care băiatul cu harpa avea mereu degetele de la picioare ude. Bunicul era în chinuri toată ziua. Cel mai rău se simțea chiar înainte de revărsatul zorilor. Gemetele lui, amestecate cu orăcăitul saltelei, colcăiau neîncetat prin adâncurile întunericului. Țineam două rânduri de storuri trase peste geam, dar uneori clienții tot se mai plângeau de zgomotele neplăcute. - Ne cerem scuze, sunt niște pisici în călduri care se adună în curte, noapte de noapte
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
ora nouă, începuse să fie mai cald pe mal, iar broaștele și-au început concertul. Un broscoi, cât un pumn de om voinic, stătea pe o piatră la marginea apei și își umfla două baloane în zona capului, scoțând un orăcăit gutural. În păduricea de pe malul celălalt, se auzea cucul cântând, strigându-și numele. Ca un ecou, și alte păsări îi răspundeau din pădure. În pâlcul de stuf, o păsăruică gri, cu ciocul ascuțit și cu o lăcustă în el, se
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
adâncurile pădurii. Hoinări la întâmplare, ascultând foșnetul codrului și trilul melodios al păsărelelor în liniștea sufletească ce-l cuprinsese. Stejarii seculari făceau parcă parte din familia lui. Ajunse la un iaz acoperit aproape în totalitate de un pod de verdeață. Orăcăitul broaștelor nu-l înspăimântă, ci din contră îl amuză. Descălecă și lăsându-și murgul liber se apropie de mal. Strâmbă din nas scârbit de imaginea micului lac și mirosul puturos ce plutea în jur. Când să se retragă atenția îi
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
Distingea din nou brotăceii din pădure care se bucurau de umezeala căzută de sus din belșug. Nu mai era atât de încordat, dacă iar fi spus cineva cu numai o zi în urmă cât va fi de bucuros la auzul orăcăitului unor broscuțe, nu l-ar fi crezut în ruptul capului. Își simțea picioarele amorțite și făcu câțiva pași ca să-și revină. Zgomotul tălpilor pe prundișul de pe drum îl făcu să tresară. Se opri imediat gândindu-se că nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
da, ceafa aceea... că părul... părul ăla... și pe urmă au Întors corpul cu fața În sus. — E Dick, Dick Humbird! — Iisuse Hristoase! Vezi dacă-i bate inima! Vocea insistentă a baborniței s-a făcut auzită cu un fel de orăcăit victorios: — E cât se poate de mort. Mașina s-a dat peste cap. Doi dintre ei, care n-au pățit nimic, tocmai i-au dus pe ceilalți Înăuntru, dar cu ăsta nu mai e nimic de făcut. Amory s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
tine să afli părerea mea! Mai pune-ți pofta în cui! Totuși, ca să nu mori de curiozitate, sau să-ți vină vreo idee să mă lași pe aici și să nu aibă cine mă scoate din pustietatea aceasta, unde doar orăcăitul broaștelor se aude și cucii din spatele nostru, pot să-ți alin orgoliul tău de mascul, că a fost... binișor. Astăzi să vedem de ce vei fi în stare! Cum? Aici, pe malul bălții, în soarele ăsta nemilos, ai chef de alte
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
ora nouă, începuse să fie mai cald pe mal, iar broaștele și-au început concertul. Un broscoi, cât un pumn de om voinic, stătea pe o piatră la marginea apei și își umfla două baloane în zona capului, scoțând un orăcăit gutural. În păduricea de pe malul celălalt, se auzea cucul cântând, strigându-și numele. Ca un ecou, și alte păsări îi răspundeau din pădure. În pâlcul de stuf, o păsăruică gri, cu ciocul ascuțit și cu o lăcustă în el, se
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
ora nouă, începuse să fie mai cald pe mal, iar broaștele și-au început concertul. Un broscoi, cât un pumn de om voinic, stătea pe o piatră la marginea apei și își umfla două baloane în zona capului, scoțând un orăcăit gutural. În păduricea de pe malul celălalt, se auzea cucul cântând, strigându-și numele. Ca un ecou, și alte păsări îi răspundeau din pădure. În pâlcul de stuf, o păsăruică gri, cu ciocul ascuțit și cu o lăcustă în el, se
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
tine să afli părerea mea! Mai pune-ți pofta în cui! Totuși, ca să nu mori de curiozitate, sau să-ți vină vreo idee să mă lași pe aici și să nu aibă cine mă scoate din pustietatea aceasta, unde doar orăcăitul broaștelor se aude și cucii din spatele nostru, pot să-ți alin orgoliul tău de mascul, că a fost... binișor. Astăzi să vedem de ce vei fi în stare! - Cum? Aici, pe malul bălții, în soarele ăsta nemilos, ai chef de alte
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
vedeai oameni mergând cu apa pana la genunchi, ba să ridice un gard, ba să scoată din apă păsări sau alte vietăți moarte, ba să cerceteze dacă s-au mai produs alte pagube. Seara roiurile de țânțari te asaltau nemilos. Orăcăitul broastelor era un adevarat concert nemaiauzit până atunci. Un miros din ce în ce mai greu îți tăia respirația. În zilele cu temperaturi de peste 40 de grade, aproape nu mai puteai respira, iar în zilele cu ploi torențiale ți se strângea inima la vederea
BLESTEMUL APELOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348007_a_349336]
-
ora nouă, începuse să fie mai cald pe mal, iar broaștele și-au început concertul. Un broscoi, cât un pumn de om voinic, stătea pe o piatră la marginea apei și își umfla două baloane în zona capului, scoțând un orăcăit gutural. În păduricea de pe malul celălalt, se auzea cucul cântând, strigându-și numele. Ca un ecou, și alte păsări îi răspundeau din pădure. În pâlcul de stuf, o păsăruică gri, cu ciocul ascuțit și cu o lăcustă în el, se
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
nr. 1724 din 20 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Duminică, 20 Septembrie 2015 „În curând va fi sfârșitul lumii!” Iar se-aud în cor prevestitorii, Teamă pentru tot ce spun nu mi-i! Cât de bizar e croncănitul ciorii Și-orăcăitul broaștelor pe lac! Curândurile-acestea câte-au fost Când eram mai tânăr și burlac, Le-am știut pe toate pe de rost... Oricâtă mi-ar fi lacrima de grea, Eu plâng în voie, nu când alții vor, Îmi spun în pace
PREVESTITORII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366177_a_367506]
-
tine să afli părerea mea! Mai pune-ți pofta în cui! Totuși, ca să nu mori de curiozitate, sau să-ți vină vreo idee să mă lași pe aici și să nu aibă cine mă scoate din pustietatea aceasta, unde doar orăcăitul broaștelor se aude și cucii din spatele nostru, pot să-ți alin orgoliul tău de mascul, că a fost... binișor. Astăzi să vedem de ce vei fi în stare! - Cum? Aici, pe malul bălții, în soarele ăsta nemilos, ai chef de alte
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
capete în schimb a crescut foarte multă papură în care o familie de rațe sălbatice - și clocesc ouăle în fiecare an și apoi își plimbă boboceii pe undele străvezii ale bălții spre încântarea ochiului spectatorilor de ocazie. Măcănitul lor și orăcăitul broaștelor constituind un impresionant fond sonor ce nu-ți dă pace, cu mici pauze, întreaga zi. La baltă nu se vedea nimeni. Mi-aleg un loc unde mai pescuisem și altă dată, lângă papură. Acolo aveam șansa de a prinde
PESCĂREASCĂ de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/369486_a_370815]