309 matches
-
timpiti” și femeia română “a opta minune a lumii”. Un caz special e , cel care se percepe pe șine drept “conștiința mai bună a neamului”: îngrijorat și sentențios, el ne îngroapă în dihotomii: alege binele de rău cu o precizie oraculara, stabilește baritonal cine va fi iertat și cine nu, sfătuiește, amendează, tranșează. e creatorul tuturor dictatorilor, de dreapta sau de stânga. E marele organizator, marele pedagog, marele vindecător. La limită, e Big Brother, Șeful, Conducătorul. Cel căruia nu-i trece
Omul fara dileme by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83015_a_84340]
-
Mircea scrie acum o poezie cu personaje, ceva mai ludică și mai degajată, chiar dacă fără a renunța la simbolurile livrești și la atitudinea gravă, de ordin metafizic, de pînă acum. Vădind o mai accentuată tendință de simplificare a limbajului sibilinic, oracular care făcea dificilă receptarea versurilor din Istm, Tobele fragede sau chiar din Copacul cu 10.000 de imagini, poemele de acum îi aduc în scenă pe "bătrînul orb purtat de mînă de un copil (și nu invers)", pe frizerul care
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
întâmple, numai că nimeni nu i-a ascultat avertismentele. Inutil. M-am văzut demascat mai departe pentru tonul meu de “cassandră”. Și-mi permit să remarc că eu n-am făcut, ca alții, “profeții”. Nu mă suspectez de nici o aptitudine oraculară, cu atât mai mult cu cât știu că, la Delfi, Pythia trebuia să fie, obligatoriu, analfabetă, condiție pe care n-o mai pot îndeplini. M-am mulțumit să mărturisesc niște neliniști, niște spaime. Credeți că exagerez dacă spun că spaimele
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
poezie a lui Sergiu Adam, care are legătură cu spațiul rural sau cu locuitorii lui, nu este paseistă, în nici una nu este idilizat satul, și dacă există oarecum sentimentul dezrădăcinării, el nu presupune condamnarea orașului. În câteva poeme predomină tonul oracular, tonul aceluia care este sigur că știe adevărul (Și nu inventez nimic...; Ascultă și ia aminte,/ Nu-i o închipuire.), dar cele mai multe abundă în întrebări fără răspuns (unele adresate cititorului). Bineînțeles că ne gândim la Blaga, numai că acesta avea
Melodia întâmplărilor by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14537_a_15862]
-
este acel gri-șobolan (gri-jeg, gri-antijeg), pe care destui proprietari comozi de automobile îl preferă, ci gri-rinocer - avertisment straniu, insă nedescifrat și neluat în seamă de cei ce ocupă vremelnic scenă vieții. Cu o voce când difuz caldă sau neutră, cănd oraculara, ori sinilie și rece -, actorul Ilie Gheorghe (Eugen Ionescu) da cep șuvoiului de replici din piesă. Limbajul celorlalți interpreți este, aproape exclusiv, gestual și corporal. Nesfârșitul fuior de vorbe ține locul scrisului din filmele mute. Se succed rapid scenă cravatei
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
Calusul oltenesc este dinamul de maximă focalizare asupra matricei culturale din care s-a ivit dramaturgia lui Eugen Ionescu. Alături de genul liric al Doinei -, Calusul este înscris în Patrimoniul Cultural Imaterial Mondial/ UNESCO. Din off, se aude vocea cu inflexiuni oraculare a lui Ilie Gheorghe (Logicianul/ Eugen Ionescu): Pesemne că e celălalt.. E pentru celălalt... Ești bolnav? Îmi pare rău pentru tine. Ai febră?... Eu nu visez niciodată... Uite, ai-crescut... Te-ai înverzit la fața...“ Vocea lui Jean (interpretat de Claudiu
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
care parafrazează ideea cu care se deschide Capitalul: “Toată viața societăților în care domnesc condițiile moderne de producție se prezintă ca o imensă acumulare de spectacole. Tot ceea ce era trăit în mod direct s-a îndepărtat într-o reprezentare.” Stilul oracular, dar solid ancorat în realitatea culturală și totodată depășind-o; talentul lui Debord de a se exprima cât se poate de succint și de plastic: totul contribuie la aura profetică a cărții. “Există [...] diverse feluri de cărți. Multe nu sunt
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
de disociat de cele divine. La etajele insondabile ale existenței, binele și răul par a se întîlni, a se mixa în pasta unei ininteligibilități din punctul de vedere al intelectului uman, ca și a confuziei afective derivate, pe care instanțele oraculare nu sînt capabile a le limpezi. Așa încît un psalm dobîndește accente recriminatoare: "Zeu al păstorilor și al poeților/ Construindu-ți oracolele/ în măruntaiele păsărilor./ în măruntaiele munților,/ Construind din cuvinte/ Soluții de neînțeles,/ Salvări care-ar trebui mai întîi
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
profetic urbi et orbi, imnograf, aed elegiac, apolinic, eschatologic, prerafaelit, psalmist isihast, počte maudit (protagonismul îngerului căzut) mesager și descriptor al zeilor, apatrid supraviețuitor al dezastrelor lumii, sacerdot al iluminărilor, menestrel al Evangheliilor, orchestrator de sortilegii hipnotice, muzicale, erotice, alexandrin oracular, totul subsumat omului fragil, a cărui singură ispită e cerul și singură consolare, poezia (aleasa inimii). Descifrând viața, sursele și soarta poetului bântuit de marea Creație și de mitologiile aferente. Miron Kiropol are alonja ontologică de a edifica genealogia și
Estetica mântuirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12185_a_13510]
-
dezgropau rămășițe pământești ale foștilor sfinți, adică foști oameni, deveniți sfinți, pe care mai apoi le puteau comercializa. Mari afaceriști! Ei bine, unul nu poate vorbi articulat, nu scoate decât niște sunete bizare, mereu aceleași, iar celălalt îi decriptează vorbirea oraculara, vorbind, la rându-i, într-o limbă care nu e nici italiană, nici latină, ci un amestec foarte hilar. MN: Sunt multe personaje? VZ: Multe. Dacă nu ești atentă, riști să le încurci, să le confunzi identitățile și profesiile. Francezi
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
figuri și momente premonitorii. Asumându-și terifianta lovitură a destinului, convertită în pasiunea de a-și învia fiul prin cuvântul cu înțeles sacru al poeziei, Cristina Tacoi instituie aproape un cult, un de profundis clamavi ca un cântec neîntrerupt, când oracular, când evocator-răscolitor dedicat Prințului Chiparos. Respectivul arbore peren, arhetip al vieții și al morții, și ale cărui semințe și rășină se foloseau în compoziția drogurilor imortalității, nu este deloc întâmplător ales de poetă pentru a colinda amintirea fiului, cu dicțiunea
Mater dolorosa by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12733_a_14058]
-
el produce aceste imagini ș"chipurile", n.n.ț cu o mereu prezentă conștiință a limitei, evitând tendința de a se iluziona". Poezia lui Blaga marchează astfel - pentru a parafraza o sintagmă dragă criticului - "ruptura de utopia modernistă", de iluzia limbajului oracular, capabil să instituie lumi imaginare. Într-o asemenea lectură, lirica blagiană se apropie surprinzător de ceea ce Gh. Crăciun numea "poezie tranzitivă". Numai că - și aici survine drama creatorului -, încercând a-și reapropria universul, poetul continuă să-l descrie într-un
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
interbelic, mai multe pagini din antologia lui Alexandru Mușina par a fi replici directe și fine parodii la neomodernismul nichitastănescian. Crenelurile abstracte din 11 Elegii, toată acea tensiune a speculației care înghite și consumă realul, în trepte de combustie anunțate oracular, sînt convertite, în versurile obraznicului profesor de franceză, într-un tip de poezie cvasirealistă, de la nivelul căreia conceptualismul se vede găunos și proiecția metafizică devine comică. Lungul poem Alexia se compune, astfel, din segmente ale înțelepciunii condensate (Unu. Elementele; Doi
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
învățăcei. Astfel procedează Nichita Stănescu, protestând, prin evlavia în fața unor icoane lirice (Eminescu, Ion Barbu), împotriva rudimentarului realism socialist. Apărut după un deceniu de neomodernism cu fața îndreptată spre modelele interbelice, Ion Mircea se regăsește integral în acest stil înalt, oracular, pe care-l prelungește în componenta orfică a poemului. Întreaga antologie intitulată Pororoca merge în sensul indicat prin metafora ei constitutivă. Așa cum apele Amazonului se întorc, o dată pe an, către propriul izvor, urcând vijelios înapoi (fenomen, să admitem, uluitor), poezia
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
nu am întrebat nimic, sau pentru că n-am pus întrebarea cuvenită, sau după bunul lor plac. Alternativa exprimării este însă prima pomenită, izvoarele vorbesc, unii oameni le înțeleg, alții nu cunosc limbajul lor strict... Ermetic îmi pare (aidoma unui răspuns oracular) versul final: Și nu cunoaștem altă nemurire. Nu-l voi micșora cu propuneri de sens; și aici, e vorba de un prea-plin de înțelesuri ce pot fi intuite, iar nu de vreo cimilitură de nedezlegat. Precum la alți poeți importanți
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
de tineri scriitori în căutarea îndrumării, cel în consistența căruia tradiția se întâlnește cu încrederea în inevitabilitatea progresului pe care partidul comunist/ bolșevic /muncitoresc îl ipostaziază, pe scena istoriei. Odată avangarda domesticită sau eliminată din scenă, misiunea de a exprima, oracular, geniul național îi este încredințată și, împreună cu ea, sarcina de a apăra și ilustra un regim care închide un ciclu istoric și face să culmineze o aspirație seculară către rațiune, egalitate și lumină. În acest scenariu, rolurile sunt distribuite cu
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
fi vorba, în adevăr, despre Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal): "Orice propoziție spusă într-o stare festivă devenea idee. Orice discurs, oricît de confuz, ținut în-tr-o stare festivă se transforma într-un nucleu concentrat de idei, într-o comunicare oraculară, din care mult timp, cei ce au fost de față își băteau capul să identifice mari adîncimi. Așadar a doua fază a comunicării trebuia să fie cea festivă, trebuia să provoace o dispoziție gravă în momentul comunicării pentru ca ideea să
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
foarte multe lucruri, o bună parte dintre aceste afirmații dovedindu-se contradictorii: criticii din generațiile mai vechi au insistat cu precădere asupra strategiilor de corporalizare a inefabilului, ignorând adesea evidența că poezia aceasta nu conține aproape nimic înalt, obscur sau oracular; autorii generației optzeci, la rândul lor, au stăruit asupra înclinației lui Mircea Ivănescu spre (auto)ironie și narativitate, revendicându-și-l drept precursor și neglijând în mod deliberat împrejurarea că, la autorul nostru, tocmai ironia este cea care conduce adeseori
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
pentru critica ce, neputîndu-l încadra lesnicios într-o serie sau într-alta, e nevoită a-i glosa în primul rînd originalitatea. Cezar Ivănescu pornește de la o concepție străveche, orfică, a creației, care afirmă împletirea lirismului cu cîntecul, statuîndu-i un sens oracular. Dacă celebrul bard prehomeric, trac de obîrșie, căruia însuși Apolo i-ar fi dăruit propria liră, era atît poet cît și cîntăreț, să nu uităm că Euterpe inspira deopotrivă poezia lirică și muzica. Inițial, poezia a fost cîntare nu doar
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
durității asumate. Sclipirile de fier, precum un joc de spade, și insinuările frigului ce naște cristale, albul ca simbol al imaculării inițiale ori redobîndite prin sacrificiu, aproximează atmosfera ei ce nu o dată năzuiește a se rosti pe un ambițios ton oracular: "mă nasc în fierul/ ce-mi prinde mîinile în lemn/ și din răni cresc frunze/ de ce, Doamne?// mă nasc în inima iernii/ fereastră spălată cu dimineți/ prin care alb priviți/ ce mai este de făcut/ ca lucrarea să fie gata
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
române postbelice, 11 elegii consfințește victoria deplină a poeticii neomoderne, definitorie pentru căutările acestei generații impetuoase, afirmate an anii deceniului șapte. Volumul aducea la o ănaltă formă lirica un elevat esopism al rostirii poetice, refuzând orice dogmă oficială. Obscuritatea să oraculara din care fiecare ăntelege ce poate și ce vrea a forțat orizontul literar al vremii. Elitele și cititorii de rand s-au solidarizat an valorizarea semnificațiilor acestui volum dificil care ănfrunta tiparele timpului prin obturarea programatica a ăntelesurilor imediate, scăpând
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
metafizică a iubirii, că îți trebuie multă naivitate să-i mai cauți subtilități conceptuale. În mijlocul acestui carnaval de senzualități terestre, Julius Evola e o excepție, la fel cum Papini, în ceasurile lui bune, atunci cînd se leapădă de grandomania tonului oracular, se apropie de timbrul unei concepții sobre. În rest, fumuri simandicoase cărora le lipsește propteaua speculativă. Cu Pietro Bembo, cardinal catolic din secolul al XV-lea, nu suntem departe de albia comună a declamației amoroase ca scop în sine. Judecat
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
Gabriel Coșoveanu Gestica „trimbulindă“ și retorica oraculară dovedite de Nichita Stănescu tind, prin larg difuzata anecdotică, să-l pună în lumină secundă pe poetul cu același nume. Mulții amici, unii conjuncturali, alții preocupați până la a scrie petiții pentru salvarea scriitorului din ghearele lui Bachus, au contribuit serios
Între legendă și tratament critic by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2425_a_3750]
-
fiecărui ciclu-volum - și, asemenea motto-ului, ca o deschidere de porți către nebănuite săli de arme - atunci vei pătrunde triumfător în lumea de semne a unui poet neînregimentat în vreo generație sau grup de șoc, singular în lumea simbolurilor sale. Oracular, de asemenea, pe cât, paradoxal, disponibil, cel puțin până la un punct, unei lecturări pe nivele diverse, implicând sau nu inițieri în alte discipline scumpe autorului, precum alchimia, simbolica, astrologia. Pentru că punctul de pornire se află în incantație, în acea râvnă bucuroasă
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
la N.R.F. mă duc să mă plimb prin Spania! E drept, credeam c-o să-l termin în august, or fișele pe care le-am făcut s-au dovedit inutilizabile și în afara chestiunii. Despre naștere ar trebui scris într-un stil oracular, încercînd să nu explici nimic, să rămîi în clar-obscur, în echivoc, așa cum facem cînd scriem despre un subiect pe care nu l-am descălecat bine, așa cum fac contemporanii mei". Ideea că trebuie să scrie, totuși, articolul îl obseda. De aceea
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]