20 matches
-
un brâu în frânghie. În preajma sfințirii sau resfințirii lăcașului, absida altarului, poate și celelalte compartimente, a fost pictată, la acest fapt referindu-se textul în limbă slavă, din Proscomidie, din nefericire foarte avariat. Din pictura absidei, probabil că reprezentarea Mariei Orantă cu Arhanghelii Mihail și Gavril cât și acelea ale Sfintei Troițe și cetelor îngerești, datează din 1732. Se leagă de pisania din 1765, pictura de pe peretele despărțitor , cu chipuri de sfinti militari (Teodor, Ipatie, Gheorghe, Tiron, Dimitrie etc.) și cuvioșii
Biserica de lemn din Băița () [Corola-website/Science/313845_a_315174]
-
artistul s-a străduit să exprime, prin forme și prin culori, grija deosebită pe care Creatorul o are față de noi." El era înconjurat chiar pe cupolă, în zone concentrice, de îngeri purtători de lănci. Fecioara se înălța în atitudine de orantă, cu brațele ridicate, "întinzând asupra noastră mâinile sale neprihănite și rugându-se pentru mântuirea împăratului și pentru izbânda lui asupra dușmanilor." In părțile superioare ale edificiului erau prezentați Apostolii biblici care au întemeiat-o și martirii care au desăvârșit-o
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
pe boltă: Sfânta Treime, Maria împărăteasă, cete îngerești. Din pictura navei, cu remarcabile chenare florale, se păstrează: mucenicii, în decor pe nișe, apostolii, înșiruiti la marginea bolții; iar pe perete sud, Sf. Dimitrie. În pronaos: mucenițe iar pe plafon: Maria Orantă, Adam și Eva, cuvioșii Simion, Clement, Grigorie. Elementele sculptate în ancadramentul fostei intrări, de pe latura de sud, au fost culese de meșter din repertoriul artei populare: frânghia, dintele de lup, rombul, rozeta; dar și din cel al artei culte: un
Biserica de lemn din Găbud () [Corola-website/Science/315698_a_317027]
-
sfintele taine. Pictura absidei altarului bisericii din Desești respectă canoanele picturii bizantine, conform cărora bolta și pereții sanctuarului sunt dedicați Fecioarei și liturghiei divine . La Desești, în mijlocul bolții este pictată într-un medalion Sfânta Fecioară Maria, redată în chip de orantă. Medalionul Fecioarei este înconjurat de reprezentările celor patru evangheliști. În timpane sunt redați arhanghelii Rafael și Gavril. Pe peretele răsăritean se află desfășurarea Sfintei Treimi la Mamvri. Pe partea de sud-est au fost pictate scenele: Mironosițele la mormânt și Îngerul
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
tronul de judecată al lui Iisus. Popoarele sunt identificabile prin inscripții: „jidovi”, „turci”, „nemți”, „tătari”, „frânci”. În pronaosul bisericii din Desești, pe peretele de vest, deasupra intrării - vizaviz de reprezentarea lui Iisus Judecător - este pictată Maica Domnului în chip de orantă. În partea stângă a aceluiași perete, deasupra imaginii Iadului, se află scena Pilda celor zece fecioare, a cărei semnificație escatologică stă în legătură cu Judecata de Apoi. Decorația spațiului pronaosului este întregită cu reprezentările de pe tavan: Mucenițele Varvara, Iuliana și Marina, Sfânta
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
să aibă unele reprezentări magdaleniene, precum cele gravate pe o baghetă de la Isturitz sau placheta numită „Femeia renului” de la Laugerie Basse. Amintim și vestita femeie de la Laussel, care, prin modalitatea de a ține în mână un obiect, amintește de vestitele orante din Antichitate. 5. Sunt figurile strămoșilor. Teoria a fost propusă de O. Menghin (după H. Delporte, 1979) și s-a bazat exclusiv pe comparații etnografice - utilizarea statuetelor în ritualuri de invocare a strămoșilor. La unele triburi din Asia septentrională, sunt
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
mai scurți (V. Chirica, M. Tanasachi, 1985, p. 526, fig. 30/1; D. Monah, 1997, fig. 168/1, 2, 4; 171/10) Așa cum am precizat mai sus, această statuetă reprezintă cea mai evidentă modelare a divinității feminine în postura de orantă, în cadrul ceramicii și plasticii antropomorfe feminine neo eneolitice. Dacă avem în vedere redarea, în manieră picturală, foarte stilizată, a acestui tip de reprezentare feminină pe ceramica eneolitică, vom constata că a existat un canon obligatoriu pentru evidențierea divinității-mamă, înscriindu-se
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
eneolitice învecinate contemporane. Interpretarea ei ca un ansamblu cu trei capete sau reprezentând trei personaje, ni se pare mai puțin probabilă”. De altfel, această interpretare se bazează pe descrierea făcută de către descoperitor, care precizează că „pare mai plauzibilă semnificația de orantă, motiv binecunoscut și în arta plastică neolitică, mai ales că, în ceea ce privește așezarea din faza Cucuteni A de la Trușești, se poate stabili, între altele, o legătură și cu reprezentarea în relief a cuplurilor de pe un vas de provizii, de mari dimensiuni
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
postura șezândă, pentru a fi depuse pe tronuri, în cadrul ceremoniilor cultuale. Referitor la interpretarea părții superioare a tronurilor, mai ales primele trei, cu spătarele supraînălșate, noi considerăm că marginile acestora ar putea fi considerate mâinile divinității feminine în poziție de orantă, deși nu excludem nici postura de protecție masculină a spătarului, cu reprezentarea foarte stilizată a coarnelor, ca simbol al divinității masculine protectoare, așa cum constatăm în reprezentarea picturală din Grota Chauvet, Franța (datată la aproximativ 32.000-31.000 ani) (fig.10
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
divinitatea feminină, văzută „din spate”, ca divinitatea calipige a frumuseții; cealaltă siluetă redă divinitatea feminină în poziție de naștere, divinitatea generatoare de viață (Ibidem) (fig. 6/3). Noi vedem, în modelarea imaginilor, pe un vas de calitate mediocră, atitudinea de orantă a fiecărei „participante” la manifestările cultice, indiferent de natura interpretării fiecărei divinități. La Bîrlălești Epureni (jud. Vaslui), într-așezare Cucuteni A2, a fost descoperit un fragment de pithos cu o reprezentare în relief, dorsală, în picioare, cu brațele înălțate (Gh.
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
motivul pictural al brațului (ușor oblic in jos - brațul, și apoi, vertical, in sus - antebrațul, se aseamănă foarte mult cu marginile supraînălțate ale scăunelului tron nr. 7 de la Isaiia-Iași (fig. 3/1). Al doilea fragment are, ca decor, o altă orantă, ce a fost pictată pe un vas care, după grosimea pereților, pare să fi fost de dimensiuni mai mari decât precedentul (fig. 8/2a-b). Acesta s-ar putea înscrie în categoria a III-a, vase cu corp bombat (dar zvelt
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
partea sa inferioară. În acest caz, doar existența celor trei benzi verticale, dintre care primele două sunt unite cu certitudine la partea inferioară, ca și simetria, specifică artei cucuteniene, ne dau temei să interpretăm acest decor ca reprezentând tot o orantă. Precizăm însă faptul că un decor aproape identic apare pe pieptul a trei statuete de la Dumești, în zona centrală, înscrise ca într-o „stampilă”, fără ca acest decor să aibă caracter antropomorfizant (R. Maxim Alaiba, 1987, p. 272-274, fig. 1; 2
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
acelorași comunități umane, fiecare având, probabil, semnificații și ritualuri diferite, dar care trebuiau să marcheze năzuința omului spre împlinirea unor necesități, în primul rând materiale, dar depinzând de factori, de elemente superioare vieții terestre, iar implorarea forțelor benefice (poate de către orante, sau prin intermediul acestora), situate în exteriorul lumii cunoscute de către manifestanți (în cadrul procesiunilor sacrului colectiv) se realiza potrivit unor canoane proprii fiecărei comunități, dar cu caracter general în cadrul fiecărei civilizații (= culturi) arheologice, pe toată întinderea sa, în spațiul geografic de manifestare
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
acesteia cu lumea de sus, arborele vieții, cu valențe cosmice având tocmai acest rol de legătură. O alta temă ce apare ca element de creație artistică religioasă o constituie reprezentarea mâinii pe ceramica precucuteniană și cucuteniană, îndeosebi cu referire la orante. Precizăm că și aceste imagini-simbol își au originea tot în arta și spiritualitatea paleoliticului superior. Mai mult încă, putem constata o bogăție numerică și calitativă impresionantă a pictării mâinii în aproape toate grotele-sanctuar ale Paleoliticului superior european, pe care le-
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
Bologna, 1991). Primele elemente de istorie a conciliilor, cu bibliografie, în opera colectivă Storia dei concili ecumenici, ed. G. Alberigo, Queriniana, Brescia, 1990. Mai amplă, dar ușor de consultat, Histoire des conciles oecuméniques, coordonată de G. Dumeige, Ed. de l’Orante, Paris: pentru perioada în chestiune vol. 2 (P.Th. Camelot, Éphèse et Chalcédoine, 1962) și 3 (F.-X. Murphy, P. Sherwood, Constantinople II et Constantinople III, 1973). Un repertoar al documentelor tuturor conciliilor în CPG IV (1980). - Despre florilegii: M. Richard
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Bologna 1991). Primele elemente de istorie a conciliilor, cu bibliografie în opera colectivă Storia dei concilii ecumenici, ed. G. Alberigo, Queriniana, Brescia 1990. Mai amplă, dar ușor de consultat, Histoire des conciles oecuméniques coordonată de G. Dumeige, Ed. de l’Orante, Paris: pentru perioada în chestiune volumele 2 (P.Th. Camelot, Éphèse et Chalcédoine, 1962) și 3 (F.-X. Murphy - P. Sherwood, Constantinople II et Constantinople III, 1973). Un repertoar al documentelor tuturor conciliilor în CPG IV (1980). - Despre florilegii: M. Richard
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
multor serii mai mult sau mai puțin identice de tratare artistică a elementelor artistice. Este evident faptul că procesiunile cultice cu muzică trebuiau să cuprindă și dansul, și din acest punct de vedere, dacă statueta de la Galgenberg reprezintă nu o orantă, ci o dansatoare, imaginea ei se aseamănă până la identitate cu redarea, pictată, de pe ceramica eneolitică (Cârniceni-Iași). Păstrarea urmelor de pași în mai multe grote-sanctuar, chiar și pictura din grota Fumane, ar putea constitui tot atâtea elemente de certitudine a existenței
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
Valéry, La Politique de l'esprit, Variété, "Bibliothèque de la Pléiade", vol. I, 1957, p. 1033. 21 Jean-Pierre Faye, Les Langages totalitaires, Paris, Hermann, 1972. 22 Vezi Peter Lengsfeld, Tradition, Écriture et Église dans le dialogue œcuménique, Paris, Éditions de l'Orante, 1964. 23 Paris, Fayard, 1984. 24 Émile Bréhier, Histoire de la philosophie, Paris, 1941, t. I, vol. II, p. 487. 25 Vezi André Grabar, Le Premier Art chrétien, col. "L'Univers des formes", Paris, Gallimard, 1966. 26 La communication par la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
viață personală, celibatul sau căsătoria (1Cor 7,7). În cazul considerat aici, există o finalitate de slujire (diakonía). Sfântul Paul avertizează că Duhul împarte bogăția darurilor sale și asupra femeilor și recunoaște că, în cursul adunărilor liturgice, femeile profetese și orante operează în libertate și demnitate deplină. Cele orante vor transmite Duhul adresându-se cu o voce ridicată lui Dumnezeu prin psalmi, cântece spirituale, binecuvântări și mulțumiri (1Cor 11,5). În Rom 16 și Fil 4,2-3, Paul enumeră câteva dintre
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
În cazul considerat aici, există o finalitate de slujire (diakonía). Sfântul Paul avertizează că Duhul împarte bogăția darurilor sale și asupra femeilor și recunoaște că, în cursul adunărilor liturgice, femeile profetese și orante operează în libertate și demnitate deplină. Cele orante vor transmite Duhul adresându-se cu o voce ridicată lui Dumnezeu prin psalmi, cântece spirituale, binecuvântări și mulțumiri (1Cor 11,5). În Rom 16 și Fil 4,2-3, Paul enumeră câteva dintre colaboratoarele sale. Înainte de toate, Febe, „diaconesa” (diàkonos) și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]