430 matches
-
în care discursul este direct; corul intervine în acțiunile corale sau le comentează; instrumentele realizează acompaniamentul și, uneori, execută scurte refrene instrumentale. În mod normal, este structurat în două părți. În intervalul dintre cele două părți, în faza inițială a oratoriului, avea loc o omilie edificantă sau cu un caracter moralizator-educativ. Mai târziu, forma oratoriului s-a apropiat în mod considerabil de stilul melodramatic și de cantată, cu o predominanță netă a muzicii asupra echilibrului total al narațiunii, culminând la jumătatea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
realizează acompaniamentul și, uneori, execută scurte refrene instrumentale. În mod normal, este structurat în două părți. În intervalul dintre cele două părți, în faza inițială a oratoriului, avea loc o omilie edificantă sau cu un caracter moralizator-educativ. Mai târziu, forma oratoriului s-a apropiat în mod considerabil de stilul melodramatic și de cantată, cu o predominanță netă a muzicii asupra echilibrului total al narațiunii, culminând la jumătatea secolului al XVIII-lea în marile lucrări ale lui Haendel sau Bach, dispărând orice
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
produs adevărate capodopere de artă, însă din punct de vedere funcțional liturgic, acestea, fără îndoială, erau nepotrivite. Charles Burney a fost unul dintre numeroșii „muzicologi” care au criticat muzica sacră a timpului său datorită mondenității acesteia: Eu nu numesc orice oratoriu, misă sau motet modern „muzică de biserică”, întrucât aceleași compoziții, cu cuvinte diferite, ar fi mai potrivite pentru scenă. Prin „muzică de biserică”, înțeleg numai compozițiile severe, pur vocale, al căror merit constă în buna armonie, în modulații înțelepte și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
dintre ele fixează înclinarea spiritului clasic spre o așa-numită heterocronie simbolică - adică o distanțare, o îndepărtare programatică față de coordonatele momentului contemporan. De la această premisă pornește comunicarea privilegiată a spiritului clasic cu sacralitatea. Luând forma asumării afective a religiosului (a oratoriului interior, în termenii de aici), această cooperare de tip particular explică geneza în secolul clasic a umanismului creștin, în toată diversitatea manifestărilor sale. Acesta este orizontul cultural explicativ în care se întreprinde o analiză sistematică a genurilor literaturii clasice - tragedia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
de idealizare. Deși imperfect, cuplul se constutuie „totuși” și cei doi vor merge Împreună „o bună bucată de pământ”, „o bună bucată de cer”, „o bună bucată de lună”. Toate acestea se Înscriu Într-un ritual al celui mai comun oratoriu. Dragostea nu este acaparatoare, Înrobitoare, spațiul iubirii nu este absolutul, ci doar „o bună bucată de...” din obișnuitul existențial. În viziunea poetului modern, comicul, deși limitat, există ca spațiu necesar și iubirii. Dematerializarea iubirii este necesară pentru a-i da
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]