375 matches
-
este, mai cu seamă, conștiința înstrăinării limbajului de esența sa originară, divină: "scînduri sîngerează din trupul lui Dumnezeu/ orizontul tras ca o linie imaginară pe o tablă de clasă/ cîteva cuvinte galbene întoarse din drum/ cu informații sumare despre lumina orbecăind/ prin stadioanele de afară/ ca o flacără olimpică a nimănui(p.98) sau "ninsoarea mea/ cataclismul alb mă îngroapă fără urmă/ mor în brațe cu un os al Tău de lumină." (p.107) Aproape că nu mai este nevoie să
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
ori "stîngiste" sînt nu doar la Culianu de la sfîrșitul vieții, dar, cu asupra de măsură, și în cartea d-nei Lavastine. Legea dreptului la replică Un editorial limpede și pentru toată lumea lămuritor publică dl. Dumitru Tinu în ADEVĂRUL din 10 mai: Orbecăind spre Europa. E vorba în el de proiectul de lege propus de Ministrul Apărării referitor la dreptul la replică. Dl. Tinu explică faptul că atît statutul ziarului său, cît și cadrul deontologic al Clubului Român de Presă pe care-l
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15207_a_16532]
-
antichitate prizonierii erau aruncați în arenă să se ucidă unii pe alții ca gladiatori. Delațiunea era o cale de exterminare. Iar metoda nu numai că a dat roade atunci, ea continuă să producă și azi. Distinșii domni de la CNSAS au orbecăit atât prin măruntaiele hidrei roșii încât au ajuns să-i confunde pe cei înghițiți de fiară cu organele proprii ale acesteia. Și tot căutând prin burta monstrului proteic, i-au găsit acolo și pe doi dintre marii poeți damnați ai
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
vedea un paianjen uriaș un fel de rană a timpului trecuta glorie a ochiului deschis înspre lucruri. Vine fotograful, vine portretistul. Acesta nu sunt eu Și acesta nu e lumea pe care o visam! Nu sunt eu cel după care orbecăi atît! Am pierdut nopți ditirambi zei necruțători atîtea războaie îmbrăcate în haine cu zimți. Rătăcit printre patimi am înjurat îngerii păzitori am înălțat imnuri pentru cel în stare să-nghită Apocalipsa am scrutat dealurile cerului am stat pieziș în umbra
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
fulgerat, Pe frunte-n miezul nopții mi se-arată. Pârjol în suflet, ghețuri în cuvânt, Sori tineri, din trecut, îmi bat în față, Cu ei de mână, mă trezesc cântând Și toate mările din jur mă-nvață Să trec așa, orbecăind, cu pași De rege tânăr, blestemat de zei Ca singur, singur, singur să mă lași Iubire tristă, legendar temei Al lumii care naște, care moare Cu fiecare nuntă - sfânt izvor De alte lumi mai pure, roditoare, Un fluviu majestuos spre
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
un atlet al zeilor gata oricînd să arunce săgeata în căpriorul rătăcit Dar într-o zi - lampa care trebuia să lumineze tocmai a scuipat sînge -pantofarul a murit. O,......! Nevasta pantofarului și-a aprins părul Ca să-i lumineze drumul. Au orbecăit împreună fără de țintă. Doamne! Lucrurile au luat o întorsătură ciudată. Brutarul a rămas desculț Si nu a mai mers la brutărie. Orașul a rămas fără pîine; Fără pîine croitorul a slăbit și a murit în scurt timp; Oamenii au rămas
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
poștă un timbru să-mi apăs pe el încruntata copită de zimbru! (13 mai 2008) Ritual (terezii) o timpi pierduți o timpi târzii mă-nghesuiți mereu pe terezii îmi cântăriți și sufletul și geana îmi cântăriți și sângele și rana orbecăiesc de-acum prin bălării nu mai am nervul vechii călării mi s-a uscat sub șauă armăsarul mi-au mai rămas cenușa lui și varul o șchioape false terezii îmi mistuiți arhivele târzii îmi cântăriți și calul alb și coama
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
a ajuns într-un târziu dinaintea Colței, unde ne-a depus pe toți. După ce i-am plătit așa cum ne învoisem și a mai primit ceva și de la ceilalți speriați recunoscători, șoferul a demarat în trombă și dus a fost. Am orbecăit îndelung prin bezna străduțelor din spatele spitalului, nelăsându-mă impresionat nici de zgomotele sinistre, nici de palele inexplicabile de lumină venind, mai bine zis țâșnind haotic dinspre Piața Rosetti unde (aveam să aflu a doua zi) se prăbușise un impresionant bloc
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
Iliescu i-a atârnat Majestății Sale o tinichea lucitoare în piept doar ca să-și poată reflecta rânjetul bolșevic într-o oglindă înnobilată de ființa bietului nostru Rege. Bulgarii au știu să-și așeze moneda plăpândă sub scutul băncilor germane. Noi orbecăim, de cincisprezece ani, după inspirația portică a lui Mugur Isărescu. Iar acum, când am dat de dracul, vorbim de „unele accente exagerate” ale politicienilor europeni. Orice minte de om normal nu numai că vede, dar și simte buba. Problema e
Ce caută bulgarul în Germania?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13078_a_14403]
-
ca într-o salopetă de fâș Transpirată pe spate M-am gândit sî te trec ăn cartea de muncî Dumnezeu crede că mă cunoaște bine Și a hotărât să mă taie în două Cu o secure subțire Lăsându-mă să orbecăiesc separat pe fiecare mal Dumnezeu nu îmi dă voie să îmi cunosc poștașul, Stomatologul sau vânzătorul de țigări, și nu se supără când intervii în discuțiile dintre mine și mama Dumnezeu zice că e atât de bun când mă lasă
Poezii by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/9834_a_11159]
-
peste pletele-adormite ale naturii. În acest registru sonor, Într-un ultimatuum gargantuan, te adun eu, fir cu fir, Într-un ospăt existențial. De frică Simt o amăreală ce plutește prin mine, cred ca e doar viața viețuind În măruntaiele mele orbecăind prin cotloanele oarbe din celulele mele preapline de organite sistematizate genetic. E o senzație urgentă ce nu vrea să treacă așa, ca un vânt agasant zburlindu-ți coafura, strivindu-ți hainele de trup, lipindu-te de pereții străzilor, pleznindu-ți fața
Editura Destine Literare by Ioana Gherman () [Corola-journal/Science/76_a_315]
-
produs spre imprudentul atacator. O lumină stranie Îl orbi pe atacator. Mâinile-i sloboziră coada satârului. Căzu cu zgomot pe mozaicul holului. Sprijinit de ceilalți, străinul se lăsă mai mult târât decât purtat de soții lui, spre ieșire, În vreme ce Georgescu, orbecăind cu mâinile Întinse dădu peste tocul ușii vecinilor de la parter peste pragul căreia se prăbuși fără cunoștință. * * * În urma lor, luminile din apartament mai pâlpâiră o clipă, după care Începură să pălească, până când bărbatul scoase un strigăt de durere, din cauza lumânării
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
Amăgitor de suflete ce ești, Mai meșteră-n sonet și mai subtilă, Vrăjindu-te cu stihuri femeiești Care ucid pe loc și fără milă. 3 Binevestim lumina care plouă Și lăudăm roșeața din căpșună, Iar degetele ei de Doamnă Brună Orbecăiesc ușor prin iarba nouă. Pe urmă nu mai știu ce îi cășună, Că fața ei e jilavă de rouă, Cum umblă/ cu picioarele-amândouă Desculțe/ printre foi de mătrăgună. în jurul nostru licărește maiul, Din mădălin ne rupem o smicea, Dar ochii
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
și stau în palma Dumnezeului celui viu și ilustru încăpînd toată în confuzia cosmogonică de după înălțare, și sînt pusă ca priveliște în mijlocul ocărilor în plumb de cuvînt hipnagog și stau de vorbă cu vocea ta, Rabbi, gîndind la fel cum orbecăiesc prin plaur alveolele liniștii, și mănînc miez de nucă în timp ce îl așteptăm cu toții pe fratele Timotei să schimbe tectonica visului în text de cenușă, iar eu atîta te rog, Rabbi, să-mi arăți cum trebuie să ne ținem de lucrurile
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
rădăcina unui gard, gândinduse că va părăsi, chiar dacă cu regrete, această lume nedreaptă cu el, un om cu atâtea posibilități încă neîmplinte. Mai apucă să vadă însă că ființa se depărtează, fără să-i scoată creierii, sau alte organe nobile, orbecăind și scoțând în continuare acele sunete terifiante. După câteva clipe de confuzie totală, bietul om din capul căruia fugiseră complet aburii băuturii se ridică și fugi înapoi la bufet ca să se refacă. Prilej cu care povesti de mai multe ori
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
rotund și pătrat/ și oblic/ (ploaia oblică/ din Olisipon)/, și cer și vânt și pom.// Nici o rimă nu stă locului.// și înțelegere e greșit și/ înțelepciune,/ cuvântul dreptate e strâmb.// Lista nu se mai termină,/ azi cuvintele sunt pe ducă// orbecăind// am nevoie de ele vii/ neparfumate/ să-mi spele/ greșeala cea cu fapta/ sau cu gândul.// dar și cuvântul/ greșeală, e, astăzi,/ greșit// aerul se sufocă/ din pricina mea. (Astăzi, ...nici o scăpare). Poemul pare a fi incantatoriu și hipnotic, o lungă
Prezentul de ieri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10235_a_11560]
-
strînsese străchinile, urciorul cu apă, care era gol, si tinîndu-l de mînă, ieșise cu el din pădurea umbroasa în seara senina pe cînd soarele roșu, parcă obosit de cursă lui pe cer asfințea. Simțind lumina soarelui în apus, Iosaf întreba orbecăind cu un braț întins, uitîndu-se drept înainte, fix, ca nevăzătorii: - Da^ de ce, taica, bătuși azi toaca de trei ori?... Uitași, ori te luași cu altele?... Sofronie nu răspunse. Se gîndea cum stătuse omul acolo uitat trei zile și trei nopți
Tehnici si tehnici by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17719_a_19044]
-
conștient pe cine își alege drept emblemă. Numai Ceaușescu a mai pătat cu atîta cinism obrazul țării ca Ion Iliescu. În vremea primului, imaginile României cu orfelinate în mizerie, cu cozi nesfîrșite, cu oameni morți de frig în case sau orbecăind pe străzile scufundate în beznă - au făcut ocolul lumii, după cum îl fac astăzi episoadele mineriadelor, puse în scenă iresponsabil de cel de al doilea. Să nu uităm că pentru România post-comunistă, mineriadele au reprezentat nu doar momente de cumpănă, ci
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
blugii-i atârnau pe ea, bluzele fluturau pe ea/ coastele zdrăngăneau ca sticlele de bere/ sub țâțele ei nehrănite/ iar ea mânca, din el mânca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul/ îi lingea scrotul sărat/ îi înghițea miliardele de semințe.// orbecăiau prin dragoste pe străzi imbecile/ lăsau totul pe a doua zi/ hrăneau cu viața lor cohorte de bârfe/ nu știau dacă vor rezista/ dacă dragostea lui pentru ea/ avea s-o salveze/ s-o-ngrașe la loc/ s-o țină
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
spre a se întoarce la sine, circular. Poetica sa inconfortabilă e una a modelării textului de către ființă. Așa cum lichidul ia forma paharului ce-l conține, verbul amar devine una cu eul: "Mai întîi albul paginii/ apoi ceața ei prin care orbecăiești/ centimetru cu centimetru înghețînd/ în jurul tău pînă cînd totul/ devine o banchiză pe care aluneci/ care alunecă/ trăgînd după tine/ năruind cu sine catapeteasma nopții// Evul mediu dăinuie în văgăunile verbului/ știu, nu-i cîntec acesta/ iertați-mă că nu
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
unei existențe spirituale de aproape o jumătate de veac, întrucât condeiul său „a urmărit cu atenție meandrele unui gând-globalexplicitându- se-treptat“, luând-o pe „un drum cotit“, ca urmare a faptului că ființa este un gol plin în care mai orbecăim întru prinderea/surprinderea unui ce care să ne dea sentimentul împlinirii, spre a ajunge de la Clipă la Timp. Lucru deloc facil, dar cu siguranță epuizant și istovitor în cel mai înalt grad. Ceea ce aflăm în acest demers, este faptul că
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
generativă) și despre locul propriu pe care îl ocupă poemul în imaginarul poetului, totul fiind rostit de o voce impersonală, la persoana a treia: „Pe cerul de octombrie/ stolurile de grauri/ sunt o cicatrice în mișcare/ și sângele ei închegat/ orbecăie acut conștiincios/ hrănit de foșnetul sălciilor/ se convertește/ într-un defect de vorbire/ în stare să ierte;/ poemul nu umblă prin târguri/ umblă prin țeasta tăcută/ acolo unde pulsează/ perfecțiunea ironică a umbrei/ umbra cu tabieturile ei;/ umbra cu apucături
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
care transferul metaforic efectuat între „stolul de grauri” și o „cicatrice în mișcare” o umanizează, transformândo într-un univers vulnerabil, al rănii și al suferinței. Sângele închegat, „hrănit de foșnetul sălciilor” (îmbinare de regnuri, dar și de palpabil și impalpabil) „orbecăie”, într-o mișcare, așadar, hazardată, fără direcție, însă, nu mai puțin, stringentă, perseverentă, ineluctabilă („acut conștiincios”), căutând o finalitate. Aceasta ar fi convertirea „într-un defect de vorbire în stare să ierte”. Bineînțeles că acest „defect de vorbire”, abatere cu
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
Mircea Mihăieș 1. Intrăm în al zecelea an post-comunist și continuăm să orbecăim pe aceleași drumuri prăpăstioase și prin aceeași mizerie, incapabili să deslușim vreun liman salvator. Dramă României - faptul de a-si fi început nouă istorie printr-o minciună îngrozitoare - a devenit, cu fiecare an scurs, o tragedie. La început, în primele
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18192_a_19517]
-
grajd, în care îmi hrănesc cu biberonul mieii pe care, apoi, la marginea drumului, am să-i belesc plin de avânt?" Nu știm - pentru că n-a avut cine să ne spună - unde se sfârșesc drepturile și unde încep îndatoririle noastre. Orbecăim într-o "piață de sacrificiu", plini de aplomb și de conștiința că ni se cuvine totul, obsedați de îndestularea imediată și de căpătuiala rapidă, fără să observăm că rolurile s-au inversat de mult. în copaci, printre frunzele încă fragede
România: un ecorșeu (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17102_a_18427]