8 matches
-
pe sprâncene și smocul de păr ce ieșea de sub căciula de oaie. Cu mâinile adânc înfipte în buzunarele paltonului din stofă maro, căutam cu privirea pierdută spre nicăieri, spre un orizont abia schițat în gândul meu, când , în mersul meu orbecăit, am simțit că am lovit pe cineva, m-am oprit, am întors capul spre stânga, să văd cine a fost victima plimbării mele nepăsătoare, atunci am văzut o mesadă cu gulerul ridicat, din care ieșea un ciuf de păr castaniu
PRIMA IUBIRE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1469540273.html [Corola-blog/BlogPost/380027_a_381356]
-
Mă zorisem să cobor chiar în dreptul unei pasarele, ai cărei piloni se profilau fantomatic în fața ușii vagonului. Ca de obicei, aceasta se lăsase anevoie deschisă. Garnitura se oprise la oarecare distanță de peron, astfel că trebuise să-mi găsesc pe orbecăite drumul spre clădirea gării, călcând printre pietrele colțuroase ale terasamentului. Ceața deasă nu-mi îngăduia să disting altceva, privind în direcția ei, decât lumina lăptoasă unor lămpi fluorescente. Frigul dimineții și o vagă neliniște mă determinau să grăbesc pașii, împiedecându-mă
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 by http://confluente.ro/Intalnire_in_zori_1_dan_florita_seracin_1336402117.html [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
clinchetul ca o adiere și licărirea apelor spiralate, fără să se gândească la ceva, fără planuri și fără precauții, păși în hol, apoi deschise ușa de la baie și rămase o clipă trăznit de lumina orbitoare. Primii pași îi făcu pe orbecăite, apoi începu să vadă trotuarul plin de lume, iar sufletul i se umplu de bucurie. Era vară, iar pe cerul albastru treceau din când în când nori albi și subțiri. în față se vedea Universitatea. Cele 8 sunete zglobii se
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
Înaintează pe sub bolțile de stuc printre grămezi de mirodenii. Cu fiecare pas, ulicioara devine tot mai Întunecoasă, mulțimea pare să se miște molcom, să vorbească În șoaptă, neguțătorii și mușteriii sunt niște actori mascați, niște dansatori somnambuli. Omar merge pe orbecăite, când la stânga, când la dreapta, se teme să nu cadă sau să nu-și piardă cunoștința. Pe neașteptate, dă peste o piațetă scăldată În lumină, adevărată poiană În junglă. Soarele viu Îl biciuiește; Își revine, respiră. Ce i se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
curând din vedere. Mi se părea că aud țipete, chemări, urlete. Zăream la răstimpuri câte o siluetă fugară după care încercam să mă iau, dar care, de fiecare dată, se topea în ceață. Curând, calul mi-a scăpat. Alergând pe orbecăite, m-am lovit de un copac, de care m-am agățat, ghemuit și dârdâind de frig. Când, după ce viscolul s-a potolit, oamenii au venit să mă caute, zăceam leșinat, îngropat în zăpadă, cu piciorul drept rupt de vreun cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ar fi respirat Într-un ritm accelerat, cele patru aripi roșii ca cireșele, cu câte un ochi de coadă de păun pe fiecare. Într-o tăcere Încordată, neîndrăznind să lovească, Îi Întinsese plasa lui Herr Rogge, care o luă pe orbecăite, cu ochii ațintiți asupra superbului fluture. Peste un sfert de secol am moștenit acel specimen și l-am expus În vitrina mea. Un amănunt Înduioșător: aripile au „sărit“ pentru că a fost desprins din cadrul lui prea devreme, cu prea multă nerăbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
brad foarte bătrân. În fiecare zi tăiam cu joagărul câte un pic, pe rând, și ne grăbeam să revenim, tot așa ca la dus, la barăci până să se lase întunericul. Ziua era foarte scurtă și riscai să revii pe orbecăite dacă nu lăsai lucrul și nu porneai la timp de dincolo de râu. Nu mai știu cum se chema acel râu. Într una din acele zile de ger năprasnic, avea să treacă Alexandru, soțul Hildei, la cele veșnice. În fracțiuni de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai știa ce să înțeleagă și-ncotro să-și mai îndrepte tăișurile uneltelor de luptă. și totul, în preajmă, se transformă într-o imensă nebuloasă. O nebuloasă din care nimeni nu mai înțelegea nimic. Cu toate astea, continuau lupta, pe orbecăite, strigând unii la alții, că ei au dreptate; ba nu; ba ei aveau dreptate. și, până la urmă? Până la urmă, cine știe ce va mai fi. Noi sau voi?! Expulzatul Feciorii și nurorile au sosit exact la ora anunțată. Pentru ce veneau, cele
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]