2,543 matches
-
înainte să preia comanda. Eastwood are de mult obiceiul de a-și scălda protagoniștii în lumină pe un fundal întunecat, dar de data aceasta găsește proporția corectă. Tot filmul e întunecat ca și cromatică, lumina de la meciurile de box te orbește aproape, iar pe cea a zilei o vezi aproape totdeauna filtrată. Ai parte de apus și de zori, de siluete abia conturate, de ecran negru cu excepția unui profil. Ca și în Moartea domnului Lăzărescu, majoritatea acțiunii se petrece în interioare
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
care mai păstrează o doză de rațiune trebuie să aibă întotdeauna o justificare morală. Nicolae Balotă constata, pe bună dreptate, în monografia sa din 1979 consacrată lui Arghezi că ,excesul coroziunii" face ca moralistul să fie înlocuit brutal de pamfletarul orbit de patimă. Din nefericire, Arghezi nu este ghidat în permanență, în textele sale vituperante, de o ,pravilă de morală practică", așa cum și-ar fi dorit. Unde mai e morala în declarația programatică intitulată Permis și nepermis, când Arghezi pretinde karamazovian
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
Silviu Sergiu de la EVZ - de altfel gazdă comună a articolelor lui D.B. - care este cu adevărat o scîrboasa producție jurnalistică publicată chiar de 8 MARTIE în paginile unui ziar românesc important. Eu zic că opoziția ta față de DB te-a orbit de data asta în privința subiectului sau. Lector- Spui: “Natură le favorizează pe femei în privința inteligenței emoționale, ele pot negocia mai subtil și mai eficace crizele. Cînd acest joc le va fi permis, vom fi într-o reală normalitate” Hmmm... chiar dacă
Ce cauta femeile in politica? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82995_a_84320]
-
ale prizonierilor din lagărele organizate de armatele germane de ocupație. O statuie a lui O. Han le stă de strajă, reprezentând România. Nimeni nu știe care a fost modelul statuii, scrie René A. de Flers, este mama lui Șeicaru, care orbise și pe care fiul ei o venera ca pe o sfântă." În exil, scrisul i s-a menținut tot atât de neconciliant năvalnic, precum fusese și în țară. Sunt grăitoare, printre altele, paginile publicației "Carpații", aflate în Biblioteca Institutului Român din Freiburg
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
imposibil nu ne împiedică să încercăm. De ce să nu întreprindem o aventură imposibilă? Ar fi chiar mult mai glorios. Î.: Cum ați devenit lectorul lui Borges mult mai înainte de a fi devenit un cititor al lui Borges? R.: Borges a orbit pe la 50 de ani. Începuse deja să-și piardă vederea de pe la 30, dar când eu lucram, la Buenos Aires, într-o librărie cu cărți englezești și germane, Borges era deja orb și venea de obicei însoțit de mama lui - care avea
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
evenimentul? Precis că stratagema lui Ulisse invocată bătea undeva. Dar, unde? Ulisse, agățat de burta berbecului, ținându-se strâns pe dedesubt cu mâinile de lâna lui bogată, să scape din peștera în care îl închisese Polifem, după ce îi luase vederea, orbindu-l pe ciclop cu un par aprins răsucit în singurul său ochi monstruos... Ceva ce mi s-o fi întâmplat chiar mie, poate, ceva important, de care nu-mi mai aduc aminte. În orice caz, contextul în care este plasat
18 mai 1963 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14978_a_16303]
-
în loc să încerce a-și pune inteligența, care nu-i lipsește, la contribuție. Nedumerirea că un ziar serios ca ADEVĂRUL se limita să consemneze Întîlnirea organizată de noi în treisprezece rînduri batjocoritoare și minimalizatoare. Dacă dl Popescu n-ar fi fost orbit de supărare, ar fi văzut că editorialul era expresia unei mari mirări față de gestul d-sale. Atît și nimic mai mult. Ceea ce scrie acum d-sa, în replică la replică, este de necitat. Dl Popescu are lașitatea de a se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
lui Goethe (Höchstes Glück der Menschenkinder/ sei nur die Persönlichkeit), pe tematica post-kafkiană a omului-număr, fără viață personală, cu accente borgesiene (lumea de apoi în rafturi) și sabatiene (prin reluarea "temei ochiului" din Eseu despre orbire: Dacă toți oamenii sunt orbi, ce importanță are cum se numește vreunul"), ca să nu mai pomenim toată literatura recentă - Eco, Coelho - pe seama "numelor". Oricum, citim probabil ultima scriere a mileniului "decăderii" (cum ar fi zis Ackroyd) cu acest subiect. Traducerea doamnei Mioara Caragea îmbracă ușoara
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
Sfântul Emil. Studiindu-l pe Cioran, devenim hagiografi. Așa că citim blasfemiile lui atât de încântătoare despre istorie, insomnie și lume ca și cum ar fi simple declarații despre autor. Nu căutăm un autor în afară de personajul care face confesiunile. Puritatea lor sfântă ne orbește. Acum situația începe să se schimbe, și, încet-încet, crește interesul față de viața autorului Cioran, ca și față de perioada interbelică petrecută de el în România. Au fost traduse în America două carți, Pe culmile disperării și Lacrimi și sfinți, și odată cu
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
mineri, de la burlaci pentru industrie, de la văduve pentru politicieni, însă rezultatul va fi același. Pot să modifice Constituția nu în fiecare an, ci în fiecare oră, și tot nu vor scăpa de blestemul generațiilor de care și-au bătut joc. Orbiți de lăcomie, narcotizați de dulceața pupăturilor în fund aplicate cu osârdie de slugile ticăloșite, politicienii de azi au transformat România într-o țară de relicve, la fel de expresivă ca tigva unui Yorick danubiano-pontic. Bieți Hamleți damblagiți de idioțenia ideatică a textelor
Yorick: statul și tigva by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15507_a_16832]
-
frunte. A înțeles că orbește, a țipat, s-a acoperit cu plapuma. "După aceea, camerista a ieșit, iar eu am început treptat să văd din nou, sau poate atunci mă trezeam din somn și mă desprindeam de visul în care orbisem, sau poate că nu vedeam încă, ci îmi reprezentam spontan, pe o retină cerebrală, lucrurile văzute cîndva și mă întreb dacă tot ce a urmat nu e doar repetarea amintirii unor lucruri văzute altcîndva, cu mult timp în urmă, mă
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
a ne recunoaște cu adevărat/ sub cerul imperiului" (ucenicul). Sub blocul întunecimilor strivitoare ale imperiului blestemat, așteptarea devine o ecuație a durerii, o modalitate suplimentară de alienare, impurificare, mortificare. Un sacrificiu surprins cu ajutorul unei tonalități trakliene: "și-o să întîmpin/ drumurile orbite de așteptare/ sunt cealaltă parte neterminată/ partea a doua a durerii/ ridicînd în memorie arhitecturile străinului/ îndepărtat de la purificările anotimpului/ și-o să întîmpin/ drumurile orbite de așteptare/ pe care periferiile își tot trimit solii/ cînd în adîncuri/ cînd în adîncuri
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
de alienare, impurificare, mortificare. Un sacrificiu surprins cu ajutorul unei tonalități trakliene: "și-o să întîmpin/ drumurile orbite de așteptare/ sunt cealaltă parte neterminată/ partea a doua a durerii/ ridicînd în memorie arhitecturile străinului/ îndepărtat de la purificările anotimpului/ și-o să întîmpin/ drumurile orbite de așteptare/ pe care periferiile își tot trimit solii/ cînd în adîncuri/ cînd în adîncuri morții își împrumută/ pe ascuns lacrimi" (străinul îndepărtat de la purificările anotimpului). Vizat apoftegmatic, viitorul nu e decît un incest: "aici la marginea imperiului/ viitorul e
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
împotriva ordinii ce se presupune a-l fi întemeiat, deci împotriva sa însuși. E o sinucidere a lumii, din pricina unei vinovății absconse, conținute în principiul său: "în anul în care ne-a adus corăbiile/ pentru totdeauna pe cînd/ ferestrele noastre orbeau// cînd se făcuse o furtună/ de silabe în larg/ și fîntînile au strigat în somn/ săgetate de dincolo/ în noaptea aceea era lepădarea pietrei/ arborii s-au lăsat în genunchi/ lepădîndu-și aripile de umbră/ drumurile s-au ridicat în picioare
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
de praf. Ia te uită - o pată la genunchi! Cu mâna tremurândă începe s-o râcâie. Totul concordă! Revine la poemul nemuritor dedicat Angelei. Printre rânduri, cuvinte noi ies acum la iveală. Se așează cu înfrigurare la masa de scris, orbit de clarviziune. Pe pervazul ferestrei stau vrăbii-ngrozite. Mâzgălituri la margine de istorie 1. Tot ce avem la îndemână sunt câteva fragmente: osul maxilarului unui preistoric, un ciudat sarcasm dinspre Versailles și pintenii pierduți ai sufletului lumii. Din toate acestea
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
Năstase. Pentru că nu poate să-i reproșeze, direct, eficiența, prim-ministrul îi aruncă în față o carență în activitatea "de organizație": dl. Geoană n-ar fi făcut, chipurile, nimic pentru partid în periplurile sale planetare. Va să zică, asta era buba! Probabil orbit de ură, dl. Năstase își dă arama pe față: nu de țară îl doare pe el, ci de partid. România n-are decât să se ducă naibii, important e să supraviețuiască partidul. Pentru astfel de gânduri, dl. Năstase ar trebui
Cu marchizul de Sade în U.E. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15078_a_16403]
-
devenit o forță reală în România. Căci dosare care astăzi nu produc mare impresie opiniei publice, deoarece politicienii și mass-media care le fac jocul pot susține că presa minte, ar deveni beton armat după apariția legii lui I.M. Pașcu. Însă orbiți de resentimentele lor față de presă, parlamentarii nu s-au gîndit la asemenea consecințe. Dorința lor era să strîngă presa de gît și să o învețe cine are puterea în țara asta. Majoritatea parlamentară de la noi a crezut că a găsit
Presa a fost păcălită by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15121_a_16446]
-
care fiica lui Caragiale le petrecuse printre noi. La plecarea sa, nimeni nu se gîndise să aducă o cameră de luat vederi, sau un fotograf, prezent de obicei în asemenea împrejurări. S-a dovedit, apoi, că era totuși unul, care orbea din cînd în cînd asistența cu lumina intensă a blițului: Iosif Constantin Drăgan. El venise să petreacă pesemne Paștele pe plaiurile strămoșești și aducea acum un pios omagiu ultimei reprezentante a ilustrului neam. Momentul căpătase o perfecțiune indicibilă, greu de
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
pagină. Prima e o vorbire auzită într-o ședință a vremii: Sunt multe frecțiuni între salariați. A doua se referă la un prizonier din Iacuția siberiană care purta două coji de nucă înțepate cu acul, la ochi, ca să nu-l orbească reverberația puternică a zăpezii... Însemnarea propriu-zisă, prelucrată și apărută în Galeria cu viță sălbatică, sună astfel: Începe cu dărâmarea statuii. Vânt. Soclul dinamitat. Rafale de aer par să facă să fâlfâie pulpanele mantalei de bronz. Trupul care nu cedează. Muncitorii
Carnetul roșu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15197_a_16522]
-
o acuzație de intimism adusă, e de presupus, Mariei Banuș, publicată în Scînteia, și prozele angajate din Servim Republica...), despre acceptarea minciunii (scrisorile trimise la Scînteia fuseseră publicate tocmai pentru că se știa cine e Radu Costin), despre un orgoliu care orbește și rănește, pe sine și pe cei din jur. Privirea vine de undeva de dincolo de mînie și părtinire, cu resemnare și fără justificări, cu oarece patetism, oarece ironie și mult ludic. E același cocktail inegalabil (plus amoruri printre tangouri, telefoane
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
fără ocol adevărul despre noua orânduire importată cu sila din Răsărit. La un moment dat, i se propune să se ducă preot paroh la biserica română din Paris. Cu luciditate și bunăcredință, refuză să fie manipulat: „Putea-voi eu să orbesc ochii evidenței și să accept acest loc de zbucium, de pândă diplomatică, de agitaj politic, de slugărnicie, de obligații cine știe cât de necinstite și de militărie bisericească... Ajută-mă, Doamne, să-mi păstrez sărăcia și independența sufletească”. Galaction nu are cum
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
cîndva că soarele/ e întunericul lui Dumnezeu/ dar soarele vai nu e/ cel mai din urmă și cel mai adînc întuneric/ iată eu sunt odaia cu ferestre în locul ușilor/ vino și locuiește-mă/ ia-mi forma dîndu-mi forma ta și orbind/ luminează întunecîndu-mă” (Terra ballerina). Maleabilitatea formelor, necurmatele lor metamorfoze sugerează viața universului răsfrîntă în verb, potențată prin substanța lui germinală specifică. E o întîlnire a primordiilor sacrale cu tehnica suprarealistă care țintește nobila lor restituție: „dacă atingerea e o apă
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
de avalanșa de cărți și studii ce proslăveau, în Occident, „valorile” comunismului. Culmea e că astfel de oameni, admiratori frenetici ai internaționalismului comunist, iau foc deîndată ce aud de globalizare. Schizofrenia fără speranță în care trăiesc a ajuns să-i orbească total: adică să refuze în practică ceea ce susțin cu înflăcărare în teorie. Până la urmă, nu e vorba decât de o demagogie trecută prin filtrele putrede ale corectitudinii politice, un fel de a da replici generale la fenomene particulare. Pentru că una
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
care a apărut la Ed. Querido din Amsterdam volumul-pilot (tomul zero) De Movo Tapes (Înregistrările lui Movo). Eroul, supranumit Movo, este un Oedip contemporan: nu scapă destinului dictat de zei și își ucide tatăl, se căsătorește cu mama, se autopedepsește orbindu-se. Naratorul acestor întîmplări e nimeni altul decît zeul Apollo care, pornind din anul 2024, o ia înapoi pe firul timpului și trece în revistă evenimentele istorice petrecute pe pămînt începînd din 21 iulie 1969, cînd omul a pășit pentru
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
care le citim: ca să-i îmboldim și pe alții să le citească. Faptul că există recenzii plictisitoare și neclare e o fatalitate a meseriei de critic, așa cum sînt fatalități în toate meseriile. Dv., inginerii opticieni, n-aveți, cum să zic, orbii dv.? Nedreptățile criticii nu se repară, de obicei, decît în posteritate: cînd se impune o altă judecată decît aceea „greșită” de criticul cu pricina. Am pus ghilimelele, fiindcă noțiunea de greșeală este relativă în aprecierile criticilor. Poate că ar trebui
SCRISORI CATRE EDITORIALIST by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13585_a_14910]