372 matches
-
cum adică o ,Islandă castă"? De ce Islanda, care nu e un cuvînt cu potențial de calambur (deci nu e un pretext), ar fi ,castă", și, oricum, de ce între ghilimele? Deschizi cartea la final și citești: ,ŤIslande casteť, cf. Ion Barbu, Orbite (Joc secund): ŤCa Islande caste, norii/ În, dorită, harta oriiť." Și înțelegi: expresia e barbiană, norii sînt asemănați unor insule imaculate. De altfel, trebuie să spun că poemele V și VI, cvasi-transpuneri în holorimă a baladei lui Enigel și a
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
6 iulie 1970, Paris > Ars Nova și Beethoven Ars Nova - inovații grefate pe un teren lipsit de forța centripetă (gravitație). Beethoven - inovații grefate de un spirit fecondator pe un teren fertil plin de gravitație - dus însă de Beethoven pe noi orbite. în perioadele de Ars Nova inovațiile sunt facilitate de slăbiciunea interioară a artei, care prezintă oarecare incoerență (fie din cauza unei naturi noi, insuficient constituită, fie din cauza unei naturi vechi, ce și-a trăit traiul și se descompune). în sec. XX
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
CNSAS). În cartea lui, Stelian Tănase comentează, pe marginea unei note informative a lui "V. Cristescu" din 14.XII.1989: "Regimul mai avea de trăit exact o săptămînă. "Sursa" pare mai activă ca oricînd. Om citit, frecventînd lume informată, pare orbit și nu înțelege sensul evenimentelor. Mi se pare deja un personaj tragic. Nici un pas înapoi, nici un semn de îndoială. Opera lui de spionare a prietenilor atinge limita. Pare a se pregăti pentru un rol și mai odios, acela de demascator
De la Sursă... by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15402_a_16727]
-
-i proiecteze într-o lume a normalității? în indiferența de roboți a celor foarte tineri, pe care absența compactă a perspectivei îi face, de pe la cincisprezece-șaisprezece ani, inapți pentru orice altă idee decât a luării lumii în cap și a emigrării? Orbiți de ororile din viața politică, nimeni nu are timp să mediteze asupra efectelor biologicului în societatea românească. Ultra-îmbătrânită la o extremitate, total amorfă la cealaltă, lipsită de consistență morală și profesională în partea mediană, umanitatea românească îmi lasă impresia unei
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
prima oară cînd, din rațiuni de partid sau personale, dl Iliescu lasă de izbeliște interesele țării. Dar nu m-aș fi așteptat ca înțelepciunea de președinte în-tr-un tîrziu luminat a dlui Iliescu să nu conteze în ochii unui Ion Iliescu orbit parcă de dorința ca PSD-ul să cîștige alegerile.
Scandalurile președintelui Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13675_a_15000]
-
lui despre tine și te-am urmat pe tine în labirint, mai ușoară ca aerul, mai aproape decât umbra ta, de teamă să nu se rupă firul - nu s-a rupt, te-a adus la lumină, te împleticeai după luptă, orbit, căutând aerul. Firul nu s-a rupt dar mi-a prins mie pașii cum dansam de spaimă și bucurie, cu faldurii uzi de sângele jivinei ucise. Pas cu pas firul se încurca în oglinda în care privirile noastre s-au
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3855_a_5180]
-
oase, Cuvintele mușcate și mestecate în gând. Trag de litere și le cânt și le adun în buchete cărnoase, citesc poemele despre nori, șpagatul ce leagă peste strofe călcâie de zei, Cartea livezilor a lucernă și mentă miroase, să nu orbiți nărilor, voi urechi, și nici voi, ochii mei.
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
cealaltă parte a peretelui despărțitor. Când și când, unul dintre ei se arăta pe furiș, golea o găleată cu apă pe pereții de metal încins și dispărea cu o discreție complice. Aburul astfel întreținut era atât de gros, încât Vasia, orbit și cu răsuflarea tăiată, a avut curând impresia că se mișcă într-o nebuloasă. Natalia în schimb nu părea deloc stânjenită de dogoare și de lipsa de aer. S-ar fi zis că această mizanscenă o intriga și o amuza
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
lasă a străluci lumina dreptății în cuget, fiindcă toate gândurile cele necuviincioase ale poftei l-au împresurat din toate părțile. Atunci femeia curvă i se înfățișează veșnic și înaintea ochilor, și înaintea cugetului, și înaintea gândurilor lui. Și după cum cei orbiți, chiar de ar sta sub cerul liber și într-o amiază din cele mai strălucitoare, totuși nu se pot bucura de lumină, fiindu-le închiși ochii, întocmai așa pătimesc și aceștia, căci de li s-ar trâmbița la ureche mii
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
curând meschine, și chiar farmecul ei, mai curând bănuit, se retrăgea sfielnic, iar eu nu mai aveam nevoie de nimic. Absolut nimic. Ca și cum, din ceața unei vieți întregi, m-aș fi trezit pentru prima dată singur în fața soarelui. Cu totul orbit. Năucit. Și, poate educația mea nu tocmai laică, poate altceva, ideea secretă a apropierii de revelația supremă - cum credeau cei vechi și cum măcar câteodată mai credem și noi -, mă făcea să simt nevoia imperioasă a prosternării. Și, numai pentru că
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
apare de câte ori vrea ea, domnule. Unde vrea ea și când vrea ea. Vine și pleacă. Mda. Nimeni nu știe când și cum. Și nimeni nu știe, mai ales, unde dispare. Eu continui să-i văd lumina și să mă las orbit, deși ea are, mai ales de la o vreme și din ce în ce mai pronunțat, un aer tot mai blazat, mai plictisit și, dacă mă gândesc bine, luminează tot mai stins. Nici nu-mi spune mare lucru. De fapt, nu-mi spune nimic. Mă
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
lui c-un cimitir al morții epicentru să măsor încăpător mormânt de zburător tăria-ngândurată în ofir. Din neputință cerul l-a iubit ține-i sicriul greier genial înlăcrimează-l și pământul ia-l să-ngropi în el poemul tău orbit. O, tată, mândru tată Nu n-am fugit. Săgețile din carne adastă cimitirul înflorit cât terapia ta în vene-mi cântă albastrul sânge meta/amorit. Ogarii ceții urlă. Podul pragul devin un prund de râu și la un semn recifele
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
un opt sau un nouă și-apoi ducîndu-le-n brațe pînă-n prima odăiță luată cu chirie, atîrnînd o pătură la geam, încuind ușa c-o cheie subțire de alamă, ajutîndu-le febril să se descotorosească de întregul lor harnașament bătut în ținte, orbit deodată, de strălucirea lustruită a șoldurilor. N-am citit jurnalul lui Kafka, n-am citit scrisorile lui, care, aud, sînt formidabile! Uneori sînt disperat că nu voi citi cărți esențiale ce m-ar fi făcut să trăiesc înzecit, însutit, înmiit
Ce soare lent e o femeie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13211_a_14536]
-
la urechi cît să i le străpung cu vorbe de-alint. Limba mea caută, lîncezea, zumzăia, ca o viespe-n călduri ori, măi pre limba femeiasca, precum o cățea. Limba mea ticăia că o clepsidra nebună, vinoasa că o leoaica orbită de luna. Cu limba îl scormoneam pe faun. Estimp, îmi zvonea prin trup glasul doicăi Baubo care zicea așa: Kore, vei fi fiind o nimfă-n răspăr, răzlețita de ceață fecioarelor, ca un mac alb, bolnav, cu miros de măr
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
fundalul de rug al Ioanei d'Arc Domnul întemnițat în pietrele surde la naftalina capriciilor dragonul învins cu țepele invidiei și neputinței Domnul cu oase de animal inventat în mormintele dezgropate de gurile rele emanații de hidrogen sulfurat peste jarul orbit mitul negru din puțul cu reziduu fosil se naște în civilizația ecranelor peste globii străpunși cu țepe informaționale sâmburii de Halloween se pietrifică în plăcinta în care scormonim răvașe creier preparat cu mixerul blestemul V. Domnii surprinși Domnii peste posadele
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
Au frecat norii grei/ Ploaia a căzut peste noi/ Iar eu semi-ud/ Te țineam în brațe/ Când mergeai ca prințesă/ Eu ca un căruțaș obosit/ Cu sandale lustruite/ Am căzut în capcana întrebărilor/ Fusese un sărut tainic/ Al unui tâlhar orbit/ Gemea iubirea clasică/ Ploaia cădea pe suspinele mele/ Gemeam amândoi în tăcerea ta/ Negura înghițea ușor tăcerea ta/ Iar eu mă întorceam fără sărut...” (Și azi m-ai sărutat). O nouă treaptă a conștientizării se produce între timp, și este
DANIEL MARIAN DESPRE ILIR ÇABRATI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380676_a_382005]
-
tuturor creștinilor. Deocamdată ea are două chipuri, două priviri și două inimi. 24 august 1572: se aprind lămpile nebuniei; se sting speranțele omeniei; din turnul ce străjuiește falnic biserica Saint-Germaine l^Auxerrois, imensul clopot anunță invazia naturii oarbe în mijlocul civilizației orbite; noaptea "Sfântului Bartolomeu" consacră a la long acute insomnii atât în rândul victimelor cât și al călăilor, al reformiștilor și contrareformiștilor, al protestanților și catolicilor. 4 iunie 1863: în contul sumei de optzeci și cinci de mii de franci este
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
lor, acestea se înfățișează aidoma săbiilor de scrima, cu tăișul bont: "Eu sînt domnișoara Teroare,/ femeia cu cele mai lungi picioare!" (Pe furiș). Sau: "Tu, scoate-mă din întristare/ cu dinții nopților impare,/ tu, sororală, amazoana/ adu-mi colac de-nmormîntare/ orbită principeselor avare" (Lucianogramă 8), unde pornirea vehemență se pietrifica în ornament. Sau următorul impuls suicidar, de îndată temperat prin factorul idilic: "Puls al clipei cu venele tăiate./ Iarbă cosita în zori, în satul zubascian,/ pe unde fetițe desculțe descînta deochiul
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
în caz de urgență și că nu mai aveam mult pînă să ajung la suprafață. În cîteva minute se opri, îmi făcu loc să trec pe lîngă el, cerîndu-mi să mă uit în sus. Cînd m-am uitat, am clipit orbit. Era cerul albastru intens, senin, al unei radioase zi de mai. Am clipit așa un timp, și cînd am căscat ochii bine, nu l-am mai văzut pe inginer. Pierise jos în infern. Cu ultimele puteri, m-am săltat și
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
condiția reală a femeii de la noi, rămîne de văzut în timp. Dar ideea că femeile sînt un fel de victime sigure ale acestui sistem, spre deosebire de binecuvîntatele vremuri de pînă în ^89, e o prostie pe care numai feministele cele mai orbite și fostele activiste de partid coordonatoare ale mișcărilor de femei o pot lua în serios.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18060_a_19385]
-
merg (ca an tragicul poem al lui Baudelaire, Leș aveugles: "manechine, oarecum ridiculi, ciudați că somnambulii", sau ca an apologul orbilor hăbăuci ai lui Brueghel, care cad an groapă unul după altul, urmându-l pe primul). Tineri (valoroși, dar, multi, orbiți, fără speranțe și lipsiți de ăncrederea ăntr-un viitor pe care l-ar putea, totuși, clădi ei, aici) "pleacă" și prea puțini se străduiesc să-i atragă aici, ajutându-i nefățarnic. De ce nu, megaviloinicilor miliardari? (dar nu mă refer, desigur, la
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
pași” (Ambră). La fel de întinderea marină, cu suflu originar dar și cu primejdiile terifierii precum un zbucium ambiguu între primordialități și cădere: „Încet, te lași smuls adîncilor ape,/ masa ta informă de beznă se degradează/ pe treptele de soare în urcuș.// Orbit, ieși la văzduh pe țărmul divin” (Muzică). E aici o interesantă enclavă originală a lirismului autohton avînd ca obiect o indomptabilă frămîntare, infernalizată printr-o solitudine exacerbată, canibalică: „Acolo, în bezna fără de priviri,/ unul se-aruncă pe altul să-l
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
-și ia o figură acră: "...nu putem înțelege exact rostul unei cărți de asemenea dimensiuni. Ne e teamă de o "inflație" Cărtărescu. Românul are o vorbă: "tot ce-i prea mult strică"." (în mod curios, romanul este menționat cu titlul Orbit. Orbit... fără zahăr?) Ion Rotaru face dezordine în literatura română contemporană, spunând despre ea vrute și nevrute și evaluând-o capricios, după ureche. Nu putem înțelege (iată că-l parafrazăm) rostul unei cărți de asemenea dimensiuni, în care tot felul de truisme
Ceva care seamănă cu o istorie a literaturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16996_a_18321]
-
fotografia color pe care mi-o făcuse Hana a doua zi, poză, în care, îmbrăcat tinerește în blugi, stau singur în plin soare, picior peste picior pe un scaun fără spetează în livada gen Dalas, mă uit într-o parte orbit de soare, privind chiorîș Pacificul;... în fine, pot să spun că oricine s-ar fi considerat în acel caz a fi într-o formă optimă a existenței, dacă lucrul ar depinde numai de atît. Sînt zile, mai triste sau mai
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
Mă întorc acasă. Abia pe la două, extenuat, mă culc și adorm imediat..." O regulă de aur: reputația ireproșabilă " Am avut ambiția de a fi un foarte bun ziarist și, sincer vorbind, doar dacă nu sînt eu prea naiv sau prea orbit, nu prea văd cum poți reuși pe termen lung în această meserie, dacă alături de numele tău trebuie să scrii cifre sau cuvinte care dovedesc că ești influențabil, sensibil la onoruri și atenții. Acesta este unul dintre motivele pentru care ziariștii
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]