45 matches
-
strălucire mai stranie decât lumina terestră. Chiar atunci când se limitează la puritatea liniei, aceasta capătă de la materia inflexibilă în care este înscrisă o calitate corozivă. Chiar atunci când este o pată, ea radiază cu imobilitate captivantă. Trecutul său o alătură științei orfevrului, operațiilor din laboratoare.” (Henri Focillon, Maeștrii Stampei, Ed. Meridiane, București, 1972) Pe lângă tema materialității, ca problemă a figurării, ca de pildă modalitățile plastice de figurare convingătoare a carnației, a apei, a ierbii sau a vegetației, a drapajului sau a elementelor
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
de artă majoră. Bogăția de semne grafice pe care o găsim în această tehnică nu a mai fost egalată decât de gravura în dăltiță în metal. Metalul este un material care a precedat lemnului și care s-a impus datorită orfevrilor destul de ușor în tehnicile gravurii. Semnele grafice care până nu demult erau săpate cu grijă în lemn printr-o muncă mai mult specifică sculptorilor sunt preluate acum cu ușurință de acest material care este mai docil și mult mai lesne
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
Gheorghe Grigurcu Reputat artist plastic, Val Gheorghiu e si un mester al verbului. Migălit pe fiecare centimetru pătrat, nuanțat fără preget, densificat, ciocănit aidoma unui obiect în mîi-nile unui orfevru, scrisul d-sale dă impresia unui lucru făcut, a unei empatii materializate. Poeta artifex își pune amprenta pe scurtele d-sale proze. Ele emană un luciu mat, de bijuterie îndelung lustruită. Dar nu numai elaborarea răbdătoare, strădania ce se raționalizează
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]
-
propoziții anodine: "Marchiza a ieșit la ceasul cinci". Sîntem ostatici ai unui anunț din care-i greu să ne răscumpărăm..." (Regele Marc și rîul Iza). Sublim "prizonier", "ostatic" de lux al limbajului, Șerban Foarță își ia revanșa lucrîndu-l aidoma unui orfevru fantast, nesățios de insolite forme, îmbătat de mirajul proteiform al produselor d-sale. Prețiozitatea semnifică damnarea sa, dublată de voluptate. Dedat jocurilor verbale infinite, unei cascade de aliterații, omonimii, omofonii, de amețitoare acrobații fonic-semantice, poetul își identifică o imanență dureroasă
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
Mircea Constantin Prosper Mérimée - 200 E o prejudecată că a fi stilist înseamnă să încarci frază în broderii infinite ale limbii, să mimezi lucrătura de orfevru pînă la iluzorii străluciri lingvistice. Le style c’est l’homme, si expresia aceasta e adevărată în toată nuditatea ei, nedezmințita în nici o epocă de la antichitate pînă la Tel-Quel-iști. Într-o asemenea ipostază e și Prosper Mérimée, Monsieur Première Prose
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
în Sărătură/ Vietăți grămadă/ Toate, fără ură/ Doamne să te vadă/ Vietăți, grămadă/ Mișună-n neștire,/ Doamne, să te vadă,/ Toate din iubire!" Dând valoare estetică și metafizică unor expresii ce numesc îndeletniciri și obiecte din universul rural, montând precum orfevrii nestemate din limbajul sacru al creștinismului ortodox, dar și din cel al folclorului românesc, Ion Horea probează prin poezia sa diferența imensă dintre poezia trăită ca unică expresie scripturală și spiritualistă, și impostura confecționerilor de falsuri mimetice, livrești, păgâne prin
Iconografie transilvană by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/10490_a_11815]
-
două războaie mondiale și a mai multor Revoluții neliniștitul secol XX. "Un secol cît un mileniu cum spune prozatorul însuși. Harul lui de povestitor intră într-o tripletă de bun augur cărturăresc cu un cuget atoateasimilator și cu răbdarea stilistului "orfevru. Chiar dacă debutul editorial cu Moartea în pădure ( 1965) trece aproape neobservat, narațiunile publicate doi ani mai tîrziu în Duminica muților "fac mîna romancierului. Consacrarea definitivă ca prozator ( publicistul avea, deja, o notorietate confortabilă) vine după aproape un deceniu, cînd Galeria
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
bolboroseala magmatica pe direcții precise, în înțeles topografic, tratîndu-l, în pofida unor declarații autominimalizatoare ("sînt cel care se bîlbîie care nu ține minte care greșește" - Cel de la margine), cu lăuntrica acuratețe ("de mii de ori l-am visat cu migala de orfevru/ l-am reinventat încet-încet după mintea mea" - Sînt plin de această moarte a lui), Gabriel Chifu e și o conștiință intelectuală distinsa, ca diriguitor al revistei Ramuri, pe o linie temerar antiprovincială. Fiorul de neliniște al articolelor d-sale ne
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
viitura, dar și bîntuit de vînturi subțiri, străbătut de raze acide și încremenit în ceremonialul unei mistici glaciale, Agopian și Ilfoveanu sînt simultan captivi și stăpîni. Ei i-au creat îndelung, cu voluptățile unui olar și cu o tenacitate de orfevru, toate dimensiunile terestre și metafizice: pămîntul plin de cratere și de păduri luxuriante, cu atmosfera cristalina de ozon prin care mai adie cîte un alizeu galben-verzui de sulf, tornadele irepresibile de monoxid de carbon și ploile care cad torențial - succesiv
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
ar putea legitima pe deplin un poet în istoria literară a ultimilor 30 de ani. Fapt e că ediția de față oferă o fațetă mai puțin văzută a poeziei lui Gheorghe Pituț, relansând un model șaptezecist, un orfic și un orfevru, în dizarmonicul, narcisicul, milenaristul peisaj poetic actual. Ne-a surprins nu numai naturalețea cu care Gheorghe Pituț respectă sofisticata tehnică a sonetului, ci și polifonica, proteica, sculpturala lui muzicalitate. Ne aflăm în fața unui poet-cărturar, cu depline puteri asupra limbajului, fără
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
poet a lui Ilie Constantin, nu putem a nu remarca din capul locului generozitatea d-sale vădită în faptul că se ocupă, în aproape totalitatea situațiilor atent și comprehensiv, de creația confraților. Un stil protocolar-glacial al persoanei precum și finețea de orfevru - simptom al unei mari ambiții - pe care o învederează textele d-sale lirice ar putea sugera mai curînd distanța în relație cu aportul în domeniu al altora. Și totuși nu e așa. Cu îndreptățire, Ilie Constantin își mărturisește "strania, statornica
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
de limba română în care scria?” (neacșu de la câmpulung). Am amintit de asemănări cu poezia lui Ciupureanu și Acosmei, dar cred că în acest volum, Jurebie este mai degrabă un afin al lui Costel Stancu, poetul de la Reșița, un alt orfevru al poemului scurt, capabil de concentrate lirice în care surpriza provocată de emoția unui vers clasic este scurtcircuitată de inserturi ale realului care electrizează poemul cu ceva straniu, necunoscut. Jurebie este esențial un poet al liniștii ca după un mare
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
Odată desfășurat, poemul conduce la imaginea unui stadion plin de zebre al căror tumult conduce la o eclipsă spontană: „o clipă mingea de fotbal acoperă soarele virginal” (p. 91). De toate pentru toți. Degustătorii lui Mircea Ivănescu (și ai altor orfevri delicați) se întâlnesc, pe aceeași pagină, cu admiratorii lui Radu Cosașu (și ai altor practicanți ai sincerității integrale). Insist asupra acestei idei. Petre Stoica e un poet a cărui misiune se încheie abia atunci când cititorii cărților lui ridică ochii de pe
O antologie și jumătate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5737_a_7062]
-
gîndul al sfîrșitul ceremonios al celebrei balade a lui Ștefan Augustin Doinaș, Mistrețul cu colți de argint: „.../ cînd tòți tac și muzica tace de tot,/ de sub scaunul căruia, oare,/ se-aude-o cadență ca de fagot?" (Caragialeta p. 44) Cu minuție de orfevru își cizelează Șerban Foarță versurile în Caragialeta și Caragialeta bis. Prozodia este pe cît de îndrăzneață pe atît de proaspătă (aviz poeților actuali care consideră vetuste formele poetice cu ritm și rimă). Întîlnim rimă la siglă: „Unul ca mine,/ Un
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
sau, de ce nu, un delicat poet. Pare un perfecționist, din familia celor susceptibili să trudească fără odihnă săptămâni și luni până la obținerea formei desăvârșite. Dincolo de aerul său melancolic, puțin aerian, se se simte marele truditor, meseriașul care, cu migală de orfevru, singur în atelierul său, trăiește în lumea aerată a propriilor viziuni artistice. Dublul volum pe ale cărui coperte stă scris constantin/abăluță iov/în ascensor - constantin/abăluță iov/în funicular este în mai multe sensuri experimental. În primul rând ca
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
că a sosit/ negreșit vremea cînd trupurile de pergament aurit trebuie să/ coboare de pe coperta revistelor feministe direct pe asfalt/ lîngă ceilalți maidanezi" (balada măturătorului de la 4 dimineața). Mișcarea anarhică a particulelor avangardiste e astfel introdusă într-un atelier de orfevru. în final, artificiul sfidător, nu fără stridențe lucid dozate și minuțios mînuite, apare grefat pe o substanță generoasă, degajîndu-i aura vitală, ca o secțiune particulară a lumii, așa cum se cuvine a fi oricare operă poetică ce se respectă pe sine
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
viituri, dar și bîntuit de vînturi subțiri, străbătut de raze acide și încremenit în ceremonialul unei mistici glaciale, Agopian și Ilfoveanu sînt simultan captivi și stăpîni. Ei i-au creat îndelung, cu voluptățile unui olar și cu o tenacitate de orfevru, toate dimensiunile terestre și metafizice: pămîntul plin de cratere și de păduri luxuriante, cu atmosfera cristalină de ozon prin care mai adie cîte un alizeu galben-verzui de sulf, tornadele irepresibile de monoxid de carbon și ploile care cad torențial - succesiv
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
de Vatican! Fără îndoială că am greșit lăsându-mă însoțit în prima mea vizită de indescriptibilul Hans. M-am dus mai întâi drept spre strada Vechilor Bănci, cotind-o apoi la stânga pe celebra stradă del Pellegrino, spre a admira vitrinele orfevrilor și galantarele neguțătorilor de mătase. Aș fi stat acolo ceasuri întregi, însă germanul meu începea să-și piardă răbdarea. M-a tras în cele din urmă de mânecă, așa cum tragi de un copil înfometat. Mi-am păstrat cu greu cumpătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
directă, ironic-scrutătoare a unui contemporan al "eroilor". Dacă ar fi să păstrăm ironia autorului, am putea spune că, în sfârșit, a debutat și precursorul decupajului sarcastic-cinematografic folosit de Florin Lăzărescu, precum și al realismului abraziv-poetic pus în operă, cu minuțiozitate de orfevru, de Dan Lungu. În realitate, acest roman vine în prelungirea observațiilor casante asupra nomenclaturii, cu simțul portretului, cu replici dinamice și cu decupajul cinematografic al scenelor folosite de dramaturg în celebrele și controversatele sale creații Sâmbătă la Veritas și Hardughia
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
aparent imposibil de extras din convențiile lor, sculptura și pictura, prin evaluarea celei de-a treia dimensiuni într-un sens deopotrivă decorativ și bidimensional, așa cum un alt exemplu îl oferă o parte dintre picturile lui Klimt tratate cu mijloacele unui orfevru. Și pentru Eduard Lucie-Smith sinteza este un concept simbolist definitoriu, care transgresează frontierele canonului către o diversificare a tehnicilor, către o combinatorică care răstoarnă ordinea cutumiară și către întreținerea unui dialog subtil cu celelalte arte. "Sinteza este un fenomen simbolist
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]