403 matches
-
literatură. În poezie, cuvântul are mereu posibilitatea de a-și depăși propria-i insuficiență, ceea ce este însăși funcția poeziei. Activitatea eseistică a lui Horia Stamatu cuprinde studii de filosofia literaturii, ca ""Timp și literatură"" sau ""Între hieraticul mioritic și tendința orfică"", studii de istoria literaturii și culturii românești în contextul european, analiza occidentului tradițional faustic, devenit tot mai negativ decis față de spațiul istoric de răscruce, cum este Sud-Estul european (""Cincisute de ani de la cădera Bizanțului"", 1953; ""Reflexiones de un seglar en
Horia Stamatu () [Corola-website/Science/318717_a_320046]
-
rugămințile mamei, în care este invocat chiar și Orfeu drept văr al lui Rhesus, și îi permite acesteia să-l ducă pe regele trac într-o peșteră din munții Pangaion, unde acesta își continuă existența datorită Persefonei, devenind mare preot orfic și oracol al lui Dionis. Pseudo-Euripide subliniază natura divină a regelui după moarte. Nemurirea îi este însă conferită prin așa-zisul statut de "anthropodaimon", care implică o latură umană a celui venerat și în același timp despărțirea definitivă de lumea
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
acest fel ia naștere un sunet armonic produs de sferele în mișcare, "muzica sferelor". Noi nu percepem distinct această muzică pentru că trăim în ea și o auzim tot timpul. Mișcarea sferelor cerești este exprimabilă prin raporturi numerice necesare. Sub înrâurire orfică, pitagoricienii profesau credința în natura distinctă a sufletului față de acea a trupului. Pitagora credea că sufletul este pur și nevinovat, dar se află închis în trup ca într-un mormânt. Pitagoreicii au încercat explicații numerice inclusiv în concepția despre suflet
Pitagora () [Corola-website/Science/297222_a_298551]
-
poate adormi mai tandru că suferință altuia care va fi a ta pot dănțui în jurul meu chiar goale și-n mov și-n vișiniu, cum le doresc, principii libere, temple carnale în care viermi că idoli asceza viețuiesc, visul meu orfic destinat îi ție de-aceea mă și sug încet, încet spre-mperecherea phytică asemeni a doi copii gemeni născuți lipiți ca-n veci,-n interioare meditații ne prezintă-n vis, leit în vis cenușă straniului tău Paradis curgând că o
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
mai trăiască la standarde comune...Motto-ul acestei compoziții poate fi căutat în conținutul poeziei simboliste „Excelsior” a lui Alexandru Macedonski, cu deosebire în ultima strofă a acesteia. Penultima piesă a ciclului grafic, „Muzica”, oferă o replică autentică a mitului orfic, evidențiind efectele benefice ale sunetelor armonioase, apte să îmblânzească chiar și o ființă primitivă - precum cea cu aspect diavolesc - ce ascultă cu mare atenție harpa la care cântă eroul compoziției. Structura dialogantă, dihotomică, este prezentă și aici prin intermediul poziționării celor
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
secund „Diavolul” menit să ispitească așezat pe un trunchi de copac, cu mâinile odihnindu-se pe o spadă. Lumina și armonia, ca atribute determinante ale civilizației, sunt contrapuse întunericului destructiv, întruchipat de copacul tăiat și de diavolul înarmat. Principiul civilizator orfic se manifestă ca un ferment dinamic, elegant și instructiv, în vreme ce principiul destructiv se prezintă static, amenințător și retrograd. Finalmente, planșa concluzivă a ciclului grafic analizat repune în discuție dimensiunea ascendentă, voluntară și competitivă a „Geniului creator”. Icar este înlocuit acum
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
o parte a ființei rămâne permanent prezentă pe parcursul acestor vieți succesive. Este neclară originea greacă a metempsihozei, însă este ușor de asumat că ideile timpurii care nu au fost suprimate vreodată au fost utilizate în scopuri religioase și filosofice. Religia orfică, care a deținut-o inițial, a apărut pentru prima oară de-a lungul frontierei semi-barbare de nord-est. Se spune că Orfeu, cel despre care legendă spune că ar fi pus bazele acesteia, a precizat că sufletul și trupul sunt unite
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
sau Hipta, semnificând a șaptea treaptă a teogoniei și, în același timp, a inițierii orfice. Fiul acestei zeițe era cunoscut din Creta până în Tracia sub numele de Zagreus, care era identificat cu Ares, Axiokersos, Orfeu, Rhesus și Zalmoxis. În teogonia orfică, acest zeu devine Dionysos Zagreus, sacrificat în ceremonii în ipostaza unui taur. Acest sacrificiu era celebrat ca hierogamie pe treapta a șaptea a creării universului. Numele Sabazios, atribuit de greci lui Dionis sau lui Zeus, este probabil de origine frigiană
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
dintr-o îmbinare a calităților lui Helios și Chtonos-Dionis, e important pentru înțelegerea orfismului și a misterelor eleusine. Ca în cadrul acestora, adeptul lui Sabazios își află izbăvirea la traci în mod individual, prin ritualuri inițiatice. Diferită de doctrina metempsihozei la orfici e credința tracilor într-o înviere reală prin Sabazios, implicând atât nemurirea sufletului cât și cea a trupului. Din legătura lui Sabazios cu Zeița Mamă se naște primul preot al cultului trac, identificat cu regele trac Rhesus, cu Orfeu și
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
un rol inițiatic asemănător celui al misterelor de la Eleusis, cu care erau dealtfel înrudite atât formal cât și prin concepțiile eshatologice. De multe ori, cercetătorilor le este greu să facă o distincție clară între ritualurile orfice și misterele dionisiace. Astfel, orficul este condus în lumea de apoi de "bacchoi" (entuziaști) și mistagogi. Chiar imnurile eleusine aduse zeiței Demetra, datate în a doua jumătate a secolului V î.Hr. (terminus post quem), erau atribuite lui Orfeu. Cultul se pare că nu era unitar
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
adusă orfismului în acea perioadă. În Italia de sud, Tesalia și în multe alte regiuni din Europa de sud au fost găsite, tot în context sepulcral, lamele de aur cu inscripții esoterice, destinate vieții de apoi, care au fost atribuite orficilor. Se presupune că orfismul a exercitat și mai târziu, în imperiul roman, o anumită atracție asupra maselor, asemănătoare cu cea a altor culte orientale de factură mistică despre care se știe mai mult, de exemplu a mitraismului. Elementele orgiastice ale
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
Platon, acesta din urmă acordând sufletului ca instanță etică un loc central în gândirea sa. Platon preia însă foarte selectiv elemente orifce în dialogurile sale, considerând bunăoară viziunile mistagogilor de orice gen drept primitive datorită caracterului lor aparent pragmatic. Religia orficilor preia în mare parte temele cosmogonice ale mitologiei grecești, dar consideră, spre deosebire de aceasta, trupul drept o "temniță" a sufletului. Orfismul se bazează pe credința în metempsihoză și în mântuire. Remarcabil e semnul de egalitate pus între zeul suprem, Zeus, și
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
dar consideră, spre deosebire de aceasta, trupul drept o "temniță" a sufletului. Orfismul se bazează pe credința în metempsihoză și în mântuire. Remarcabil e semnul de egalitate pus între zeul suprem, Zeus, și fiul lui, Dionysos. După așa-numita "Teogonie rapsodică" a orficilor, Cronos (Timpul) a creat din Haos și Eter Oul Cosmic. Din acesta a ieșit puterea vitală, întruchipată de hermafroditul Phanes (numit și Protogonos sau Ericapaios), care a născut-o pe Nyx (Noaptea), cu care i-a creat apoi pe Gaia
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
Phanes și a dobândit în acest fel puterea asupra întregii lumi. Phanes întrunea în propria ființă atât prinicpiul masculin Dionysos, care însuflețea universul, cât și principiul feminin Metis, întruchiparea cunoașterii și a luminii. Cu fiica sa Persefona-Demetra, care e la orfici o ipostază a zeiței Rhea, Zeus l-a zămislit pe Dionysos Zagreus, care a fost menit a fi stăpânul lumii. Această stăpânire era însă râvnită și de titani, care, instigați de Hera, l-au ademenit pe tânărul Dionysos cu jucării
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
adică pentru a scăpa de lanțul reîncarnărilor, adeptul doctrinei trebuie să ducă o viață ascetică. Papirusul de la Derveni îl interpretează atât pe Lyseus cât și pe Zagreus ca ipostază a zeului suprem, conform teogoniei tracice. De fapt, Zeus este pentru orfici "singurul" principiu divin. Iubirea, reprezentată de Afrodita, asigură coeziunea universului și este precum Persuasiunea ("Peitho") și Armonia ("Harmonia") de fapt identică cu Zeus. Pe lângă această "Teogonie", reconstruită în mare parte cu ajutorul resturilor papirusului de la Derveni, există și alte izvoare referitoare
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
universului și este precum Persuasiunea ("Peitho") și Armonia ("Harmonia") de fapt identică cu Zeus. Pe lângă această "Teogonie", reconstruită în mare parte cu ajutorul resturilor papirusului de la Derveni, există și alte izvoare referitoare la cult sau la principiile etice și filosofice ale orficilor. În orășelul calabrez Vibo Valentia, numit Hipponion în antichitate, au fost găsite cele mai vechi lamele de aur cu texte orfice, datate aproximativ în anul 400 î.Hr.. Ele conțin o descriere a lumii de apoi și enumeră normele de conduită
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
descriere a lumii de apoi și enumeră normele de conduită a sectanților, confirmate de majoritatea izvoarelor. Lângă "casa" lui Hades se află, conform acestui text, un izvor umbrit la dreapta de un chiparos alb, la care se răcoresc umbrele morților. Orficul nu are voie să se apropie de acest izvor, ci este nevoit să aștepte în coborârea lui până va ajunge la "Lacul amintirilor". Pentru a îndupleca pe paznicii acestui lac să îi permită să bea din apa aceasta miraculoasă, adeptul
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
am să pier; dați-mi de aceea degrabă apă rece, din cea care curge din "Lacul amintirilor"". Asemenea instrucțiuni practice pentru viața de apoi se găsesc și la pitagoreici. În finalul "Republicii", Platon interpretează conform credințelor mai vechi această credință orfică: nu pentru a-și aminti, ci tocmai pentru a uita bea sufletul din așa-numitul "Râu al nepăsării" (Lethe). El trebuie totuși să aibă o anumită măsură, căci bând prea mult ar uita totul și ar fi lipsit de izbăvire
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
(în greacă Διόνυσος "Dionysos") era în mitologia greacă zeul vegetației, al pomiculturii, al vinului, al extazului și fertilității, denumit la romani și Bacchus sau Liber. Era de asemenea poreclit Bromius, la orfici Lyaeus etc. era una dintre cele mai importante divinități cunoscute în vechime, al cărei cult era răspândit în întreaga lume. Dionis era fiul lui Zeus cu muritoarea Semele, fiica regelui teban Cadmus și a Harmoniei. Se număra deci din cea
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
de deghizare și de recitare a ditirambilor a luat ființă tragedia, din procesiunile cu simboluri falice, care celebrau fertilitatea, comedia greacă. Sanctuarul templului de la Delphi era consacrat în timpul iernii lui Dionis și doar vara lui Apollo. Misterele zeului, inițiate de orfici, s-au celebrat în Italia până târziu în epoca imperială. Primele reprezentări ale zeului Dionis în mijlocul cortegiului său, adesea însoțit și de Ariadne, se întălnesc pe vazele grecești din secolul VI î. e. n. Celebre sunt scena "Întoarcerii lui Hefaistos în Olimp
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
fi reprezentat, începănd cu sec. IV î. e. n., și prin măști, datorită originii teatrului din cultul său. Reprezentări ale zeului se întâlnesc des în pictura murală din Pompeii, de pildă ca patron al misterelor într-un ciclu scenic influențat de cultul orfic în "Vila Misterelor" sau, împreună cu Ariadne pe insula Naxos, într-o scenă din "Casa del Citarista" (azi în Museo Archeologico Nazionale, Napoli). Nunta cu Ariadne și cortegiul dionisiac sunt și temele preferate de sarcofagele și mozaicurile romane. Arta medievală nu
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
cântecului”, “Regasire”, “ Credință”, sau sechela ori dezamăgirea care rămâne după acest contact cu realitatea “Întristare”, “Lacrima pietrei”, “Însingurare”, “Depresie”ș.a. Natură este percepută în planul al doilea că un fundal proiectiv al prefacerilor interioare ( “Peste marginile lumii”, “Adamclisi”,”Zori”, “Fragmant orfic” sau ca material de metamorfoza antropomorfica ( “Stare”, “Salcâmii copilăriei”, “Noaptea, “Eros”, “Copac orfic”) Elenă (Chițimia) Armenescu ne oferă o poezie densă în care unitățile poetice parcă se țin strâns mâna în mână. Structura”în rețea” este susținută de o exprimare
Elena Armenescu () [Corola-website/Science/314568_a_315897]
-
realitatea “Întristare”, “Lacrima pietrei”, “Însingurare”, “Depresie”ș.a. Natură este percepută în planul al doilea că un fundal proiectiv al prefacerilor interioare ( “Peste marginile lumii”, “Adamclisi”,”Zori”, “Fragmant orfic” sau ca material de metamorfoza antropomorfica ( “Stare”, “Salcâmii copilăriei”, “Noaptea, “Eros”, “Copac orfic”) Elenă (Chițimia) Armenescu ne oferă o poezie densă în care unitățile poetice parcă se țin strâns mâna în mână. Structura”în rețea” este susținută de o exprimare clară, fără echivoc, care se resimte sub influența poeților decadei a șasea (Nichita
Elena Armenescu () [Corola-website/Science/314568_a_315897]
-
povară/ Purtată în extaz că un elixir care te umple de viață/ Și cu a stelelor suflare îți înflorește pieptul, te înfioară.” (Sinaia Cota 2000). Foarte multe poeme închinate lui Orfeu - cel care închină poeme zeilor și muritorilor deopotrivă. Lirica orfica a acestei poete este remarcabilă. ■ CEZARINĂ ADAMESCU:,Un florilegiu contemporan într-un poem fluviu Antologia “Noul Orfeu”.
Elena Armenescu () [Corola-website/Science/314568_a_315897]
-
acestora este atît de îndepărtată și atît de bine asimilată, încît e aproape irecognoscibilă. Aș numi aici Biblia, Eminescu, Rilke, Trakl. Într-un fel, el e mai original, pentru că scrie altfel decît toți poeții generației sale. El scrie o poezie orfică de incantație sonoră. Există un ritm obsedant în versurile lui de parcă o muzică îi cîntă în creier. El este un poet pentru care creația este mister. El repune în drepturi metafizica. Este și un poet oracular; un critic literar l-
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]